ce sa ma fac ca nu mai pot

? Numele meu este Flory am 20 de ani,traiesc impreuna cu parintii mei,tatal meu e genul de om care se respecta pe el,isi cumpara mereu tic-tac,dropsuri fiind pensionar el face piata pentru intreaga familie,i place sa manance la ore fixe cum il doare ceva isi cumpara repede pastile,e un om care se respecta,dar este genul de om care azi se duce intr-un loc il vorbeste pe unul de rau si cand se intoarce il vorbeste pe celalalt,mereu este vesnic nemultmit de viata lui

mama femeie harnica dar foarte artagoasa,face totul pentru mine,mancare,spala dar niciodata nu a stiut sa se apropie de mine ca o prietena,ne certam foarte des si jigneste omul la punctele sensibile.Cei 2 de cand au pierdut primul apartament lupta se si-l tina pe acesta,au trecut si ei prin multe,dar au o idee fixa despre bani ,si de foarte multe ori isi fac reprosuri unul la altul,chiar de la un timp ma acuza pe mine ca leam distrus vietile,se iau l cearta din cauza mea,arunca .Eu mai am 2fratii casatoriti.

Eu din cauza unei profesoare care batea,apoi ma lasat primul prieten,apoi cel de al 2 lea ma inselat cu prietena mea ,de la varsta de 15 ani ma lupt cu o depresie,niciodata nu mi-au permis parintii sa-mi traiesc viata,am stat doar inchisa in casa,sa invat,am 20 de ani dar ma simt ca l 80 la varsta mea am mers doar de vreo 3 ori l disco,si tot mama mi a impus sa mi incep viata sexula si si l ora actuala sunt domnisoara.Ma simt foarte singura,multi nu intelege ce am,ma lasa singura la nevoie,pana nici fratii nu ma inteleg,deoarece uneori sunt mai recalcitranta datorita depresiei.Toata viata am stat inchisa in camera aceasta ,am probleme mari si l scoala deoarece de cand a aflat ca am probleme cu nervii diriginta nu ma suporta,as vrea foarte mult sa ma plimb,sa ma distrez,sa ma duc l munte,undeva unde sa-mi gasessc linistea interioara,singura prietena care o mai aveam nu mi a putut intelege nervii si a plecat akum vorbim dar relatia noastra de prietenie e foarte deteriorata.

La scoala diriga ma priveaza de multe,e mereu cu ochii pe mn,anul trecut a vrut sa ma exmatriculeze,si am stat intr un parc 2 ore si am plans,apoi nu stiu cum am cazut la un examen care invatasem,am fost l 18 ani o saptamana cu mama l O STATIUNE MONTANA L CAMPINA unde trata si nervii,nu am vrut sa ma duc singura,ma speria ideea,era foarte frumos acolo,era aer curat,mai erau fete,puteai sa te plimbi sa vizitezi manastiri,era frumos numai ca intr o seara mi sa facut rau pentru ca nu eram obijnuita cu pastile.

aM SUFERIT MULT DUPA iubit L AM IUBIT CA NIMENI ALTUL P LUMEA ACEASTA CHIAR L UN MOMENT DAT Am VRUT SA MA ARUNC DUPA UN POD DAR NU AM AVUT CURAJ,apoi am cunoscut un baiat,e de la tara,are un suflet foarte bun,e foarte harnic,munceste de la 14 ani pentru familia lui,e foarte sarac,abia are unde sa doarma mai are inca 2 fratii,unul din fratii are un handicap la calcat o masina cand era mic,tatal prietenului meu e alcoolic o bate p maica sa,si prietenul meu era singurul care aducea banii in casa.El e foare priceput in constructii dar de curand la dat afara.Nu mai suport sa stau cu ai mei,sa ma cert zilnic as vrea sa stau cu el dar la el nu am unde,are un teren langa casa dar nu are banii ca sa ne ridicam o casa,cu chirie e prea scump,iar apoi ne gandisem sa stam la mama in ploiesti isi lua de munca si strangeam si noi banutii ca sa facem casa,dar mama e foarte schimbatoare,aici zice ca da ca ne primeste,aici ca nu.

Eu tin mult l el de fiecare data cand am vrut sa l las nu am putut,are suflet bun,cu toate ca devine violent cand e nervos,e cam necioplit,e de l tara,si timp de 3 ani ma cumparat cu banii ca sa nu ma piarda,adica imi lua tot felul de bluzite si eu acceptam pt ca aveam nevoie si parintii mei nu aveau ca sa mi ia fiind pensionari.As vrea sa uit de iadul care il traiesc cu mama si sa ma mut cu el dar nu sunt sigura p sentimentele mele,nu cred ca mai judec limpede,sunt foarte confuza,si uneori cred ca l iubesc si cred ca pot fi fericita doar eu cu mine,ca l pot cizela,uneori imi dau seama ca nu e pt mn,ca mie imi trebuia un baiat mai finut care sa ma scoata in lume,sa uit de toate problemele,dar mi-e greu sa l las si sa raman singura ca asa cum e el macar contez ca am pe cineva care ma iubeste ma protejeaza,in plus nu vreau sa i fac eu lui ce mi a facut mie primul prieten ca eu am trait o trauma.

MEREU CAND VREAU SA L LAS ISI PLANGE DE MILA SPUNE CA SE OMOARA,ODATA CA SA L IERT SA PUS IN MIJLOCUL STRAZII SI BVENEA O MASINA.aVEM 3 ANI DE CAND SUNTEM IMPREUNA DAR NICIODATA NU MI A POVESTIT DE FAMILIA LUI,DE VIATA LUI EL SpUNE CA FACE ASTA CA SA NU MA SUPERE,E F SECRETOS,SE IMPRUMUTA MULT CA SA MI FACA P PLAC SI SE PREFACE CA TOATE LUCRURILE SUNT ROZ IN FATA MEA DAR EL FACE SACRIFICII MARI.in plus de 3 ani nu ma dus si p mn l familia lui acasa dar el vine des la mine i e rusine ca e sarac,in plus fratii mei il detesta ca e sarac,si tata lui nu a vrut sa se prezente la logodna noastra.

Dar doar p el il mai am,desi imi pare rau ca eu mereu i am spus totul desp mn sunt o fire mai deschisa,si parca regret ca nu mi am trait viata sa cunosc si eu mai multi baietii pt ca l 15 ani cand fetele cunosteau baietii eu invatam,apoi cand nu am luat capacitatea am murit de durere,am stat o saptamana sa nu ies din casa,inchisa in mine,trista,imi pare rau ca am respins atatia baietii pt el.Pe de alta parte doamna doctora psihiatru ma bate l cap sa ma duc l voila sau predeal sa mai ies din mediul asta urat dar ma sperie idea,mi ar face bine un psihoterapeut sa vorbesc mult pt ca in sufletul meu sa strans niste rani care nu se mai sterg,eu naiva.mica,candva nu stiam ca lumea e rea,povesteam l toti orice, m au ranit multi,pacat ca nu am banii de psiholog.

Iau de 3 ani antidepresive dar degeaba,cand plang ametesc ma simt slabita,ma dor mainile picioarele,dupa ceafa,imi amortesc mainile picioarele,lesin,scade glicemia,tensiunea,am palpitatii,fac atacuri de panica,vb urat,am cosmaruri,sufar de nervii l stomac,nu as avea nimic,patesc asta doar cand ma sperie cineva sau ma supar si plang.as fi vrut sa ma duc si l voila sau predeal dar mi e cam frica,in plus anul acesta dau bac -ul nici macar de munca nu pot sa mi iau pt ca diriga e cu ochii p mn si daca am o lipsa doar ma exmatriculeaza si pierd nu un an ci 3 ca eu am trecut prin sam (arte si meserii)plus 2 ani seral si ar fi pacat,

nu pot nici sa muncesc,nici sa ma mut cu chirie nimic visez sa fiu fericita sa am ocasa mica dar frumoasa cu o alee mare si o gradina,as fi vrut mult sa fiu mamica tanara cand copilul meu va fi mare sa merg cu ea in discoteca,vreau fata pentru ca poate fata mea va fi mai fericita ca mn,copii nu stiu imi imblanzesc inima,uit de orice suparare,de obicei sunt foarte copilaroasa si lucrurile dragalase imi plac mult,dar e ciudat eu ma bucur de lucruri care alte fete nu se mai bucura,mai dau in mintea copiilor si ma dau in leagan,as fi in stare sa sar coarda sau sa stau cu lopatica in nisipi,fiecare lucru cat de mic si nesemnificant ma inveseleste prea mult,excesiv de mult,poate ca nu mi am trait copilaria,adolescenta.

vreau sa ma duc sa escaladez muntii sa trabat tara in lung si in lat dar apoi vreau o viata linistita,multe flori o casuta mica si o fetita superba care sa i fac rochite sa o aranjez,va fi o noua flory,o flory mai fericita,si o sa i spun ce e bine si ce e rau,si o sa fiu mai prietenoasa asa cum mama nu a fost cu mn,o sa i dau mai multa libertate cum mama nu mi a dat.pe o parte as vrea si o nunta ca in povesti,merit la cat am suferit mai ales ca sunt domnisoara si akum,dar deocamdata traiesc in umbra,sunt derutata,confuza,ba vreau sa ma las de scoala sa mi iau d munca,ba sa ma mut cu chirie cu prietenul meu,uneor as vrea sa l parasesc ca sa mi traiesc viata,sunt intr un intuneric profund din care nu pot iesi.

pe alta parte as vrea sa ma realizez in cariera,sa studiez l o facultate,dar nu mai am rabdare atatia ani desi sa stau cu mama e greu ca mereu ma face numai nebuna,ca ma duce l nebuni,eu o injur pentru ca din cauza ca plang vorbesc foarte urat,sunt o persoana care iubeste viata imi place sa cant am cantat si p scena si stiu ca as fi putut ajunge departe,boala ma tinut ocupata mi a pus o banda l ochii si au trecut anii din viata mea degeaba p langa mn,iata ca am 20 d ani dar eu nu mi amintesc ce am facut de l 15 si pana acum,imi place foarte mult sa ma imbrac elegant,toata lumea imi spune ca sunt frumoasa si eleganta,si daca nu as fi avut credinta in Dumnezeu as fi murit pana acum.ce sa ma mai fac?

de ceva timp de fiecare data cand ma trezesc ma trezesc cu o tristete periculoasa care ma conduce spre moarte,si de vreo 3 sapt de cand am inceput sc,de cand el sa mutat l mn,ma trezesc neodihnita,fara putere in maini picioare,mi s inclesteaza,imi simt oasele fara forta,nu pot sa ma trezesc,cad ca intr un lesin,ma trrezesc fara energie,fac totul lent,chestia e ca pana seara tristetea se duce daca plec in alte locuri dar apoi a 2 a zi diminetata ma trezesc cu acceasi tristete care ma sperie,posibil sa fie de l somn,mi a fost greu ca am inceput sc(cu toate ca nu ma trezesc de dim)apoi venirea lui,si l inceput ma trezea in fiecare dim ca se ducea l munca si eu cand ma trezeste cineva din somn mi e rau am nervii l stomac,acum nu ma mai trezeste,si e bine,nu mai m am certat cu nimeni,totul e ok,cu toate ca inainte am facut crize de plans,m am certat,dar a trecut,dar ce ma sperie e tristetea periculoasa cu care ma trezesc in iecare dim,e ca o criza,imi trece numai dak ma descarc l cineva dak nu ma conduce spre moarte.ce sfaturi imi dati?

Draga Flory, ai relatat amanuntit multe aspecte din viata ta: am inteles ca stai la parinti, ai invatat la SAM, ai trecut la liceu, acum inveti ca sa iei bac-ul, mai ai doi frati casatoriti, ai avut doi prieteni de care te-ai despartit- inceputul suferintelor tale in dragoste-, ai fost intr-o statiune cu mama ta (pentru a te trata de indispozitia psihica, inteleg ca ai fost la psihiatru, iei antidepresive de 3 ani, iar doamna doctor ti-a recomandat sa mergi la Voila sau la Predeal sa mai schimbi aerul, dar ti-e cam frica);

am mai inteles ca de trei ani ai un prieten care e sarac, iti face atentii (cu mari sacrificii, pentru a nu te pierde, dupa cum spui), te-ai logodit cu el...si am inteles ca de 3 saptamani el s-a mutat la tine (!), iar simptomele tale somatice s-au agravat, adica ti-e si mai rau acum- inteleg ca acum voi doi stati in casa cu parintii tai.

Trebuie restabilit dialogul cu parintii, ar fi bine sa va intelegeti in relatie cu ei. Cred ca te-ai intrebat de ce acum, de cand el "s-a mutat la tine", tu te simti si mai rau; pana cand se va restabili echilibrul in familie, tot asa te vei simti.

Mi se pare un aspect important faptul ca nu esti sigura de sentimentele tale pentru acest baiat (si nu esti sigura ca le faci pe toate la randul lor); nu trebuie sa ramai cu el din mila, fiecare trebuie sa isi rezolve problemele lui, nu crezi? Si tu trebuie sa iti rezolvi depresia ta, tristetea lui nu este a ta, si-o va rezolva el, dupa puterile lui.

Mai este si aspectul acordului parintilor; incearca sa- ti lamuresti (cu sinceritate fata de tine) sentimentele pe care le traiesti vis a vis de parinti; in ce fel te simti stanjenita fata de ei? Incearca sa discuti asta deschis cu parintii si cu prietenul, fara frica (asta inseamna cu o anumita doza de obiectivitate).

Daca vei lamuri aceste trairi ale tale, vei incepe sa te simti mai bine. E spre binele tuturor sa facilitezi deschidere in dialog, acceptatand toate lipsurile de care suferiti- aceste lipsuri oricum exista, nu mai trebuie sa faceti situatia si mai insuportabila, suparandu-va).

Am mai inteles ca nu stii de ce sa te apuci in continuare, ca inveti pentru bac, ti-ai cauta si un serviciu, dar absentele la scoala nu iti sunt permise. Daca puteti supravietui pana la bac fara ca tu sa ai un job, atunci implica- te cat mai mult in pregatirea pentru bac. Fa-le pe toate dupa ordinea lor: intai bac-ul, apoi job-ul, si facultate, daca doresti- esti foarte tanara.

In privinta depresiei de care suferi, incearca sa nu te mai superi pentru aceste simptome ale tale, incearca sa faci cat mai multe lucruri intr-o zi, carora sa le dai finalitte si sa observi gradul de placere cu care faci aceste lucruri (incepand cu lucrurile marunte, casnice, continuand cu mersul la scoala).

Tine legatura si cu pihiatrul, iar daca aveti psiholog la liceul unde inveti, ia legatura cu el si cere-i ajutorul;

NU TE LASA COPLESITA DE TRISTETE SI TRAIESTE CU GANDUL LA ZIUA PREZENTA, apoi incearca sa-ti programezi timpul si activitatile.

Cu drag,

Kablan Hilda
psiholog clinician - psihoterapeut

Alte raspunsuri date de Kablan Hilda