Buna ziua , ma numesc ____, am 35 de ani ;va scriu acest aceasta poveste incercand sa imi gasesc linistea de care am nevoie.

In urma cu un an ,am intalnit un baiat pe net cu care am o relatie de prietenie excelenta de vreo doua luni ( eu fiind in arad el , in bucuresti ) ; dupa , am hotarat sa ne intalnim la jumatatea drumului , intalnire in urma careia el s-a indragostit nebuneste ( cel putin asa a dat impresia) iar eu , am concluzionat ca este un om excelent;

timp de cateva luni relatia noastra a decurs in sensul ca era disperat sa ma vada , sa ma auda , ma coplesea cu cadouri si foarte multa atentie incat la un moment dat m-am simtit sufocata si , nu stiu daca inconstient sau constient am inceput sa ma port foarte urat cu el , eram foarte rece , iritata de prezenta lui , chiar ii aratam pe fatza ca ma agaseaza cu orice face ;

de craciun am primit inelul de logogdna si , nu pot spune daca m-a bucurat gestul sau inelul ;dupa sarbatori eu am considerat ca este mai bine sa ne despartim , ca nu duce nicaieri relatia ca , oricum nu va rezista distantei la care ne aflam ; intre timp a fost disponibilizat , a stat fara serviciu cam doua luni apoi, a gasit in Brasov( orasul natal) un job bun , drept urmare s-a mutat la parinti ; nu a vrut sub nici o forma sa ne despartim , in plus , m-a trezit de cateva ori cu el la arad in plina noapte innebunit de gandul ca nu o sa ma mai vada ;l-am vazut plangand ca un copil , a facut niste atacuri de panica , de care eu m-am socat pentru ca numai vazusem asa ceva ;apoi intr-o seara mi-a spus ca se arunca de la etaj .

In acel moment am deschis ochii si am vazut multa suferinta dar , si vulnerabilitate in el;am continuat relatia, el spunand ca ,se va muta la arad ; intre timp am inceput sa ma atasez de el si i-am spus ca ma voi muta eu la brasov ; asa am si facut , am demisionat de la serviciu si , am stat o luna la maica-mea in orasul caracal , timp in care am observat ca ceva se schimbase ; mentionez ca vorbeam fffoarte mult la telefon si nonstop ;l-am invitat la familia mea acasa si a evitat ; nu a venit decat in ziua in care mi-am dus bagajele la brasov ; acolo a devenit si mai rece si distant timp in care eu simteam ca ma atasez si mai tare;din pacate nu am gasit serviciu sa ma angajez , ca atare stateam acasa la parintii lui si bani lui ;

mama lui mi-a parut foarte vicleana , avea o atitudine prea protectoare asupra lui si, chiar a dat de inteles ca eu sunt prea " infipta" fatza de copilul ei ;am stat trei luni in brasov si relatia s-a deteriorat tot mai mult , singurul care m-a incurajat a fost tatal lui ;am luat hotararea sa plec; eram dezamagita de evolutia lucrurilor , ramasesem fara serviciu , numai nici relatia , mama mea simtea ca nu este in regula ... am plecat acasa la mama , si in doua zile am fost sunata de fostul meu sef daca nu vreau sa revin la arad ca imi da job-ul pe care il avusesem ; m-am bucurat ff mult dar nu aveam bani de drum , trebuia sa ma mut din nou cu toate cele ; facusem deja trei drumuri : arad - caracal , caracal -brasov, brasov-caracal , iar urma caracal arad;am ajuns si la arad timp in care am mentinut legatura si (pseudo)relatia , sperand conform spuselor lui ca se va rezolva situatia ;

a fost foarte greu pana am avut unde sta , pana am gasit o chirie , in fine , iubitul meu a inceput sa sune mai rar , pe messenger dadea raspunsuri la intervale lungi de timp si fara nici o consistenta si , am inceput sa am suspiciuni ;la un moment dat l-am intrebat ce se intampla , mi-a zis doar ca este obosit , ca are mult de lucru , ceea ce nu am crezut ; la un moment dat vorbeam pe messenger si mi-a zis ca se pune sa lucreze iar eu am spus : okay ; dupa vreo 10 minute mi-a scris : " eu lucrez, dar ma doare tare capul desi, monitorul asta e bun " ;l-am intrebat ca de ce mi-a scris mie toate astea pentru ca eu nu il intrebasem nimic , erau prea multe raspunsuri fara intrebari , nu eram in acelasi subiect si i-am spus ca nu mie mi-a scris ; nu a recunoscut deloc , mi-a zis in plus ca sunt geloasa si ii creste tensiunea cand ii spun asa ceva .am pastrat tacerea desi eram sigura pe mine in ceea ce banuiam ;

a trecut timpul si odata cu el si comunicarea ; de trei saptamani este in spital la cardiologie , spune ca din cauza suferintelor pe care i le-am provocat are atacuri de panica , are tensiunea foarte mare si palpitatii ;am incercat sa il sustin numai ca se pare nimic nu ii convine ;mi-a zs sa merg la brasov de sarbatori iar eu am refuzat ; de ce eu ziceam ca nu merg el , tot ma chema pe ideea ca ii este frica pe tren ; la un momet dat l-a sunat si i-am spus ca merg la brasov ; i s-a facut rau instant , m-a intrebat surprins ca .. ce m-am razgandit ?...apoi mi-a spus ca il nelinistesc ca ii fac rau si ca mai bine facem separat sarbatorile; acum trei zile incerca intr-un mod - nici nu stiu cum sa va spun ...-sa-mi spuna cumva ca relatia s-a rupt , ca a vrut sa imi spuna mai demult dar a avut o teama si mi-a spus acum de sarbatori ; bineneteles ca m-am suparat si m-am intristat si am vrut sa avem o discutie ; i-am spus ca eu cred ca a cuoscut pe altcineva de care este interesat in aceasta perioada si de aceea refuza ca eu sa merg la brasov , ba si mai mult vrea sa facem separat sarbatorile ; refuza sa spuna daca este asa ; a spus ca i-am facut rau cu acea convorbire , ca nu se vede in viitor cu mine , ca , nu o sa reziste relatia la distanta .. exact ce ii spuneam eu in urma cu cel putin jumatate de an ;

am plans , simtindu-ma ranita si tradata ; mntione ca am ramas fara serviciu la arad deci , situatia nu este forte roz ; in aceeasi seara m-a sunat mama lui sa-mi spuna sa il las in pace pe copilul ei , ca nu ne potrivim ...nu am spus nimic in afara de "okay" si " la revedere";desi pana acum dadea sute zeci de mesaje si telefoane pe zi , de ieri incepand nu a mai dat nici un semn ; facandu-mi griji ( nu stiu daca mai mult pentru mine sau pentru el), pe seara am dat un sms in care i-am spus ca sper ca este bine ; mi-a raspuns spunandu-mi ca se bucura ca nu sunt in pericol( daca as putea as rade), ca este mai bine( probabil de cand m-a pus la punct mama lui desi nu cred ca el stie)si ca sa am incredere si rabdare sa se linisteasca ca va fi bine , ceea ce numai pot crede .

Imi place a cred ca sunt un om bun , pe care il duce mintea dar acum , ma simt foarte vulnerabila si nu prea mai am incredere in mine ; sper ca am descris aceasta relatie cat de cat coerent ; vin sarbatorile , ma simt trista si singura iar omul pe care l-am vrut mi-a intors spatele ;nu am mancat nimic de cateva zile bune , incerc sa fac bilantul acestei relatii sa pot intelege ce s-a intamplat , ce se intampla ...are pe cineva in viata lui sau probabil este influenta mamai lui careia a permis sa intre prea mult in relatie ...este un om care nu stie inca ce vrea ... cu probleme de comportament , mai vrea aceasta relatie sau nu ...?astept raspunsul dumneavoastra ;trebuie sa ies cumva din aceasta situatie care ma macina , chiar numai stiu cum sa procedez , va rog sa ma ajutati.

Cu respect, ____

cred ca starea in care erai atunci cand ai scris acest mesaj a trecut, si sper ca starea prezenta sa fie una mai buna. e foarte important ca ai luat decizia de a face acel bilant..daca nu ai incheiat inca acest proces, iti propun sa iti indrepti atentia spre ceea ce vrei TU de la viata..sa incerci sa iti raspunzi tie insati daca TU iti doresti intradevar aceea relatie...e mai important sa iti raspunzi la aceste intrebari decat sa analizezi influentele mamei lui, presupusele tradari, ipoteze legate de el etc.

din ce ai scris mi se pare ca el a stiut si stie ce vrea, si a actionat in consecinta..te-a vrut pe tine,si te-a avut.. era sa te piarda, si a luptat pentru tine.. iar acum nu te mai vrea...si actioneaza in consecinta. tu in schimb..ai vrut sa inchei relatia, nu ai facut-o..te-ai lasat mai degraba purtata de val..iar acum nu-mi este clar daca ti-ai dori sa-ti refaci relatia, sau sa o inchei, sa inveti ce ai de invatat din ea si sa faci loc in viata ta la alte experiente

ma intreb de ce atunci cand ceva din tine iti spunea sa renunti, ai ales sa lasi relatia sa mearga in continuare..din comoditate, din obisnuinta? din frica de singuratate? din cauza faptului ca te simtei vinovata de atacurile de panica si suferinta lui? aceste motive nu intretin cred o relatie sanatoasa, benefica, pe care o meritati amandoi. ma intreb in ce mod a influentat faptul ca ai vazut atunci suferinta si vulnerabilitate in iubitul tau atitudinea ta fata de el..in mod normal, cand oamenii vad suferinta, vulnerabilitate, au tendinta de a deveni protectori..care este o calitate materna, aceeasi calitate pe care i-o reprosezi mamei lui.

sper ca gandurile mele sa te incurajeze sa te uiti mai atent la sentimentele si dorintele tale, sa te asculti pe tine in primul rand si sa actionezi in acord cu ce auzi in interiorul tau.

Alexandra Ghiran
psiholog

Alte raspunsuri date de Alexandra Ghiran