Buna ziua,
Va rog insistent sa ma ajutati. Am un baietel de 7 ani jumatate care este elev in clasa I.
Problema care ma framanta este legata de comportamentul lui duplicitar si anume: in timpul orelor de scoala este foarte atent si receptiv chiar primim laude de la invatatoare fiind cotat printre primii elevi ai clasei, insa, cum pleaca de acolo este alt copil. In timpul orelor de sport deranjeaza colegii si chiar profesorul iar acasa nu intotdeauna putem sa colaboram cat de cat.
Mentionez ca in timpul liber de 2 ori pe saptamana merge la cursuri de dansuri sportive si o data pe saptamana la curs de engleza si curs de germana. De mic l-am tot dus pe la tot felul de cursuri pentru a socializa.
Unde am gresit?
Este singurul nostru copil...Va multumesc anticipat
Copiii nostri, oricat de mult ne-ar deranaja acesta gand, nu au aparut in viata noastra pentru a fi papusile noastre animate. Au propria lor personalitate, propria viziune despre viata si propriile lor nevoi si necesitati. Recunosc, la un moment dat, orice parinte isi doreste sa aiba un copil dupa chipul si asemanrea modelului pe care el l-a construit mental.
Crunta realitate ne demonstreaza ca nu-i nici pe departe asa. Copilul se comporta asa cum crede el de cuviinta, are parerile lui personale despre ce si cum ar fi cazul sa se intample in viata lui. Faptul ca fiul tau nu are o comportare impecabila, asa cum ti-ai dori tu, este dovada cea mai buna, ca-i sanatos si plin de vitalitate.
Iti propun sa cauti a intelege mai multe despre cum functioneaza psihismul fiintei umane si in mod sigur vei imbunatati relatia cu fiul tau. Ti-as propune inceput sa citesti “Mami, tati, ma auziti?” scrisa de Jacques Salome, carte aparuta la Editura Curtea Veche..
O alta idee ar fi sa cauti pe www.egradi.ro cursurile de comunicare pentru parinti. S-au dovedit extrem de utile pentru multi parinti. Daca doresti mai multe recomandari de carti ce poti citi pentru a iti intelege copilul oricand imi poti trimite un mail si sigur vei primi raspuns (nu garantez ca imediat, datorita programului incarcat).
Si iti mai propun ceva. Pentru sanatatea relatie tale cu fiul tau, paraseste ideea ca tu ai gresit cu ceva in educatia lui pana acum. Ai facut tot ce ai putut! Si felicitari pentru decizia de-a cere indrumare.
Accepta-ti si iubeste-ti copilul asa cum este, si vei descoperi ca ai un copil minunat si perfect!
Nusa Bugeac
psiholog
Astazi, joi, va invitam in chatroom la ora 09.00-10.00 la o discutie despre viata la scoala.
Discutia nu este moderata.
La ora 21.00-22.00 va asteptam la o discutie cu si despre adolescenti.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Adriana Ciurdar
La ora 22.00-23.00 va asteptam la o discutie despre sexualitate si psihosexologie.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Luminita Codrescu
Re: comportamentul copilului de 7 ani
Buna ziua,
Nu am copii si nu pretind ca ma pricep... Dar nu am putut sa nu observ 2 lucruri:
- in timpul orelor de sport "deranjeaza", iar el merge la antrenamente de dans sportiv? Este posibil sa se plictiseasca la sport, el avand aceasta a doua activitate (pasionanta si solicitanta in acelasi timp) sau sa aiba nevoie sa le arate colegilor ce a invatat la dans? Nu prea am inteles cum deranjeaza, de aceea lansez aceste ipoteze;
- imi amintesc ca eu mergeam, la 7 ani, de 2 ori pe saptamana la gimnastica si eram destul de obosita, desi imi placea; nu faceam si meditatii la limbi straine; mai nou, am facut dans sportiv dupa munca si a devenit foarte greu cand am adaugat inca o activitate; este posibil ca programul sa fie pentru el cam solicitant si de aceea sa va intelegeti mai greu cu el in anumite momente?...
sunt eu prea geloasa?
m am mutat cu prietenul meu de 4 luni impreuna si au cam inceput discutiile in legatura cu petrecutul timpului p afara.. la el e lege, ca macar o data pe sapt sa iasa afara cu baietii, chiar daca cu o zii in urma noi am iesit impreuna... nu mi se pare normal sa ai aceeasi viata k atunci cand era singur... eu am o probl? sau el
viziuni diferite
probabil ca tu si prietenul aveti multe in comun, din moment ce ati hotarat sa faceti pasul de a va muta impreuna. si mai mult ca sigur poti sa recunosti ca toti oamenii sunt unici, ca fiecare are valori, preferinte diferite..fiecare traieste in functie de viziunea sa personala, unica, asupra vietii si a tot ce include ea.
o relatie nu presupune ca cei doi sa aibe viziuni identice, presupune doar acceptarea si respectul a ceea ce-l face pe celalalt unic. ceea ce tie ti se pare normal, poate sa fie anormal pentru o alta persoana..depinde din ce punct de vedere privesti lucrurile.
poate tie ti se pare normal ca intr-o relatie viata fiecarui partener sa graviteze numai si numai in jurul celuilalt...altcineva ar privi aceasta situatie ca pe o inchisoare. o planeta in jurul soarelui..sau doi sori invartindu-se unul in jurul celuilalt? cele doua corpuri ar fi izolate, sau nu de restul universului? din cate stiu eu despre univers, nu exista soare izolat..fara planete, meteoriti, galaxii..imi imaginez ca cei doi sori ar avea si ei fiecare planetele si lunile lor diferite..perioade in care sunt mai apropiati unul de celalalt si perioade in care distanta creste..si cu toate acestea cei doi sori raman in echilibru..
am luat-o un pic pe aratura..
ideea este ca tu ai o anumita conceptie despre spatiul personal si granitele dintr-o relatie..si prietenul tau la fel. cel mai bine e sa confruntati cele doua viziuni, sa negociati acele granite in asa fel incat sa fiti amandoi multumiti..se poate
iti recomand sa citesti articolul:
http://www.psihoterapie.net/blog/dorin-victor-vasile/2009/09/cat-de-mare...
Post new comment