Credeti ca descrierea de mai jos presupune necesitatea primirii unui ajutor psihoterapeutic?

Buna ziua. Ma numesc Florin, am 33 ani. Subiectul abordat poate fi considerat destul de dur, imi cer scuze anticipat eventualilor alti cititori.

De aproximativ o jumatate de an mi-am dat seama ca este posibil sa am o problema phisica ce creste in intensitate. Am ajuns sa fiu extrem de afectat de tragediile unor copii mici, despre care s-a intamplat sa aflu.

Totul a inceput cu un articol de ziar, despre un copil care a murit in conditii tragice (acum aprox 20 ani), batut zilnic de un tata opresiv. Copilul a fost suficient de mare ca sa realizeze ceea ce i se intampla (avea aproape 4 ani), lucru care m-a deprimat ingrozitor. Intotdeauna am fost idealist din fire (urasc sa vad copii sau batrani care sufera, daca as avea multi bani as incerca sa ajut cat mai multi), insa dupa citirea acelui articol am avut mai multe crize de plans, nu puteam sa mi-l scot din cap!

Chiar si la cateva saptamani dupa aceea ma afecta foarte mult atunci cand imi reaminteam. Intrebarea obsesiva care imi tot revenea a fost (si este): "Cu ce a fost el de vina?. Copiii n-au nicio vina". Aseara, din pura intamplare, am vazut imagini cu victime din al doilea razboi mondial, inclusiv cativa copii mici asasinati cu sange rece. Sincer, n-am reusit sa schimb suficient de repede canalul (era un documentar fara rating, dar la o ora tarzie, pe un canal specializat). Am fost foarte socat, de aseara am imaginea aceea constant in minte. Ochii mi se umezesc instantaneu, apare acea senzatie de apasare si greata la stomac ... ce mai, este clar, din punctul meu de vedere, ca am o reactie incontrolabila.

Trebuie sa precizez ca sunt tatal unei minunate fetite de aproape 3 ani, fapt ce cu siguranta mi-a amplificat problema. In mod normal nu sunt foarte emotiv, intotdeauna am incercat sa-mi disec emotiile, sa le inteleg. Chiar si aceasta situatie ... ar trebui sa o inteleg la nivel practic. Stiu ca eu, personal, nu am cum sa mai intervin, ca faptul este consumat, ca este de datoria mea sa imi pastrez sanatatea fizica si mintala pentru binele meu si al familiei mele. Ma mandresc cu faptul ca intotdeauna incerc sa actionez logic iar in situatia de fata logic ar fi sa nu fiu chiar atat de afectat, tocmai pentru motivele descrise anterior. Practic, ar trebui sa am "interesul" de a nu ma lasa dominat de aceste tipuri de stari. Chiar si scriind aceste randuri ma simt mai bine.

Totusi, este o problema pe care nu o mai pot ignora. Poate ca sufar de vreun dezechilibru chimic, sau o stare cronica de oboseala ... sau poate este ceva de natura psihica. De aceea am ales sa va scriu. Practic, as dori sa stiu daca ar trebui sau nu sa ma adresez unui psihoterapeut sau ar trebui mai intai sa incerc sa depistez eventuale probleme fizice ...

Va multumesc!

Nu cred ca are mare importanta cu care incepi..ai putea chiar sa incepi cu amandoua optiunile de ajutor specializat, ele sunt complementare. Atat fizicul cat si psihicul interactioneaza intr-un mod dinamic, complex; o schimbare intr-o parte afecteaza si cealalta parte. Ce e imprtant este sa ceri efectiv acel ajutor..poate nu e cazul tau dar ma gandeam la acel asin care murea de foame pentru ca nu stia ce sa aleaga..mancarea din dreapta sau mancarea din stanga.

Parerea mea legata de trairile tale care te nelinistesc, este ca in domeniul psihic exista un oarecare dezechilibru..si anume intre partea ta logica, rationala, practica si partea emotionala, irationala..rationalul incearca sa controleze emotiile, sentimentele...sa le subordoneze unor scopuri practice..dar emotiile se cer traite, exprimate..

Cum e metafora unei oale aflate sub presiune..exista forte care tin capacul oalei si nu permit aburii sa iasa..dar daca aburii nu ies, presiunea creste si la un moment dat face bum. Capacul este totusi necesar, si atunci solutia ar fi existenta unei supape care sa permita eliberarea controlata a aburilor..Poate daca tu ai tinut prea mult timp oala inchisa ermetic, acele filme, relatari despre copii au pus atata presiune cata mai era nevoie pentru ca oala sa faca bum.

Emotiile trebuiesc in primul rand traite, exprimate..si abia apoi trecute prin filtrele cognitive, logice, pragmatice, care sa le atribuie semnificatii, interpretari..se poate face acest lucru si fara a pierde controlul.. iti poti permite sa fi *emotiv din cand in cand.

Cand ai scris aici despre trairile tale, ai eliberat un pic din presiune si poate de aceea te-ai simtit mai bine..Iti doresc mult succes, ai tot ce-ti trebuie ca sa reusesti..resurse si disponibilitatea de a primi ajutor

Alexandra Ghiran
psiholog

Alte raspunsuri date de Alexandra Ghiran