Cum ne protejam de o intalnire "interesanta" cu un om cu o problema psihica severa?

?

Buna seara
Nu am putut gasi cuvinte cheie pentru a cauta pe net sfaturi pentru momentele care pe mine m-au facut ca om neexperimentat sa fiu mai mult decat surprinsa si parca m-au facut sa uit tot ce stiu despre probleme psihice si tulburari mai mici sau mai mari carora toti le suntem "parteneri" la un moment sau altul.

Sunt mai introspectiva si tind sa caut cauza unor tensiuni (sa zicem) mai intai la mine si de aici si starea de surprindere obeza si dodoloatza tare care m-a facut sa petrec vreo doua zile pana m-am dumirit ce si cum.

Sa zic acum si depre ce e vorba, concret, scurt, simplu: imi depun CV la o companie si sunt acceptata, chiar invitata prietenos sa fac parte din echipa. Stau o saptamana si descopar ca sefa mea de proiect este o tanti rece si dura dar care ma inconjoara de zambete. Noii colegi imi spun sa nu ma implic deoarece ea este foarte dificila. Eeeee dar cat de dificila poate sa fie? Si incep problemele inca de la primul contact in colectiv. Nu stiam nimic una despre cealalta, sunt o femeie draguta dar cate nu sunt asa acum, cand un toc, un ruj si o vopsea si tinuta rezervata dar si libera in spirit de la birou fac din noi toate fetele niste persoane dragute?

Rautati fara egal, total gratuite, fara sa deschid gura, ascuns de documente esentiale ca sa urmeze o invinovatire teribila cu voce parca prea tipata, responsabilitati care incumbau altor colegi si in 3 saptamani deja mi se radea in fatza precum ca ti-am spui noi, ceilalti, ca noi o stim pe ea si toti avem semnata demisia dar nu ti-am putut spune. Gelozii fara obiect (in ceea ce ma priveste), nervi veniti din senin, venin care acum ma face sa rad si uite asa eram cu CV-ul pregatit pentru o alta provocare in alt loc.

Nu foarte tarziu am aflat despre nevrozele grave ale doamnei in cauza dar dupa ce m-am tot analizat sa vad unde naiba gresesc si daca nu cumva e ceva rau in natura mea si ea o fi vreun vizionar care imi arata cum sunt cu adevarat. Deci punct ochit, punct lovit: m-a facut sa ma indoiesc de mine cras si asta s-a intamplat si deoarece eu, cu vina de fapt, tot trageam de mine sa fiu mai buna si mai buna, asa i-am permis sa ma critice, stiti voi...

Alta situatie: o prietena veche pe care am redescoperit-o din nimereala, peste ani, cu niste atacuri inca de la a doua revedere peste ani care nu numai ca ma scoteau pe mine deplasata si in mare nevoie de ajutor de specialitate, care imi plasa nu pe fatza dar indirect motivatii "secrete" care cica veneau din inconstientul meu rau si malefic si din ura si gelozia fata de ea dar cum sa urasti pe cineva (tre sa ai foaaarte mult timp sa petreci in felul asta minunatele ore libere acasa unde abia iti ajunge sa te bucuri de hobby-uri, partenerul de viata, carti si prieteni buni, atata muzica si filme care merita sa fie apropiate atent si intelese) pe care oricum nu l-ai avut alaturi in ultimii 10 ani sa zicem, deci am evoluat diferit si independent. Iar nevroza cu ceva XX (sa nu ii spun aici...) paranoida, dar de unde sa fi stiut? Ca asta nu miroase urat si nici nu te urateste, intuitii am eu dar ca sa dai nume acestor simturi dincolo de ratiuni (speculatiile sunt mai rationale dar uneori ele vin mai tarziu putin, nu din prima, nu la mine) ia ceva timp si vai, iar am zis ca fata o avea dreptate, ca poate oi simti ceva rau si e imposibil sa nu iti gasesti ceva defect dar nici asa...

Si ultimul moment: un prieten al altui prieten. Om de afaceri. Bogat? Nu, foarte bogat! Dar cu cate eforturi, fara timp liber, fara viata acasa decat rar, prin concedii, insomnii la ordinea... noptii, suspiciuni de-ti sta mintea-n loc, investiri cu motivatii secrete de care acei oameni in cauza nici n-ar fi visat sa aiba atata abilitate sa fie in stare sa le elaboreze Si intr-o zi am aflat ca acestui domn ii este foarte "frica" de mine, ca la varsta mea sunt anormala, arat foarte bine (tanara adica) si nu cumva sunt vrajitoare? Ete ca e ceva nou in peisaj! Si mi-a spus in fata ca desi toata lumea ma iubeste (eh, si asta e relativ dar da, toate relatiile mele sunt frumoase mai putin din cand in cand si pe astea deja le stiti acum) el crede ca sigur ca eu il voi pedepsi pentru toate relele pe care el le face si pentru asta voi folosi o bomba la vila lui... Am zambit cand am auzit, am zis ca e o gluma, dar sotul meu nu radea M-am luat la analiza si am mai sapat pe ici, pe colo si mi-am zis ca micile chilipiruri de care se bucura si lipsa de generozitate fata de angajatii lipsiti de aparare, dragalasenia pe care o afiseaza cu partenerii de afaceri si bucuria pe care o simte cand mai economiseste 100 roni la o deplasare de 40.000 roni, bucuria pe care o are cand rotunjeste salariile spunand "nu am schimbat dar lasa, iti ajung cati ti-am dat, mai facem si "noi" economii pe cat se poate", obsesia asta cu Eros si Thanatos, frica teribila de moarte si de boala, frica de a pierde ceva, de a fi osandit intr-o zi si pedepsit etc, toate astea sunt iar parte dintr-o nevroza si culpabilizare a altora desi asteapta sa fie judecat cat de curand, este ateu dar crede ca Apocalipsa o sa-i distruga toate blocurile etc etc. A trebuit sa sap si sa vad ce si cum, a fost clar "dupa" dar cum putem sa ne ferim de interactiunea si mai ales de "prietenia sincera" cu ei, apropiata, sau este ceva normal sa fie si din astia?...

Nu am o intrebare, stiu ca daca esti experimentat esti atent la semne si totodata daca esti matur si "foarte" adult, nu mai stai sa te indoiesti de tine la prima adiere de vant desi cele 3 exemple aici nu au fost tocmai intamplari curente si mici din viata cuiva, ne intalnim cu forme mai putin evidente ale unor probleme interioare pe care toti le avem de fapt. Fa-te mare poate fi un sfat dar nu asta e problema mare.

Problema este: mie mi-au trebuie cateva zile chinuite si chinuitoare si m-am prins care-i treaba desi nu am putut schimba ceva, dar cu omul mai neavizat, cum sa faca el fata? Cum sa nu se supere cand intalneste astfel de persoane cu un psihic daramat azi sau maine, poate sunt sanse sa se indrepte ceva dar nimeni nu-ti bate la usa sa iti traga un semnal de alarma, pana si eu am plecat de la acea companie fara sa ii spun doamnei ca ii chinuie pe altii pentru ca se balaceste fara sa stie intr-un conflict care sunt sigura ca o chinuie mai ales pe ea! Dar uite, altii au rezistat si inca ii sunt in echipa dar nu sunt fete, doar baieti, poate cu ei nu concureaza inconstient, ce balamuc si cu societatea asta moderna "competitive"...

Am gresit: de fapt chiar pe mine ma intereseaza cum pot sa nu mai fiu impresionata de astfel de experiente, nu sunt vrajitoare sa le pot elimina haha si poate ma vor mai intersecta candva Cum sa ma port, nu simt nimic negativ la adresa lor, nimic, din pacate sunt si putin amuzata pe langa compasiune si impartasirea suferintei enorme si a singuratatii pe care le traiesc ei, noi toti le-am simtit dar depinde de cat de fragil esti asa cum este cantecul sirenei care vrajea marinarii si ii lasa nebuni, trebuia un vraci sa cante cantecul in sens invers pentru a iesi de sub vraja si aici intervine extraordinarul rol pe care psihiatrul sau preotul, sau mai bine o combinatie a lor pot exorciza intunericul din noi si pot da cuvinte corecte sau vers corect pentru a ne lumina si de a ne ajuta sa ne asumam o constiinta mai inalta pe care poate om fi datori sa o atingem

Multumesc mult oricui a avut rabdare sa citeasca si la fel de mult celor care au un sfat, o carticica si pentru mine, un link, o experienta asemanatoare, ultima poveste este foarte recenta si acum s-ar lipi bine un gand de la oricine, cu cat mai specializat cu atat mai bine.

Va imbratisez pe toti si ma inclin in fata tuturor cautatorilor de "mai mult", asta se reflecta in comportamentul nostru si ne ajuta pe toti!
Cu drag si multumiri, T.