Cum ne vindecam de dependenta emotionala fata de partener?

Am iesit dintr-o relatie de 4 ani, m-am trezit in ultima perioada ca nu mai simt, sau m-am saturat pur si simplu, acum sunt cu cineva de 5 luni doar ca devin dependenta de persoana respectiva si mi-e teama ca voi ajunge sa il sufoc. Nu reactionez pozitiv cand ma refuza, sunt constienta ca nu are chef mereu sa iasa unde vreau eu sau sa faca numai ce vreau eu, desi in subconstient probabil asta mi-as dori, sa fie mereu aici, acum, ceea ce nu este normal! Ne vedem cam o zi da una nu, rar se intampla sa ne vedem odata la 2, maxim 3 zile si cand trec 3 zile se simte cat de dor i-a fost de mine si invers, comunicam foarte mult si atunci cand nu ne vedem. Ne stim prietenii si familia aproape, deci totul a mers de la sine, nu stiu exact ce ma nemultumeste sau e posibil sa imi fie teama ca e ok si sa ma gandesc ca e prea bine si astept probabil sa se intample ceva rau? Nivelul sentimentelor noastre a evoluat destul de repede, avem telepatie si deseori se intampla sa gandim la fel in anumite situatii. Ma apreciaza si ma respecta si e foarte atent la orice detaliu. Simtim cand ceva nu este in regula cu celalalt. Exista si o chimie foarte puternica intre noi si dupa 5 luni se intampla sa ne sincronizam incontinuare in multe situatii, avem chiar si orgasm amandoi odata, ceea ce este spectaculos...

Am trecut printr-o despartire.. de o luna de zile.. sunt despartita, dar ma simt goala, nu mai pot simtii nimic.. vreau sa imir evin.

Ce pot sa fac...? va rog.. doamna psiholog.. spuneti-mi cateva sfaturi.. sa redevin eu..

Ma alatur si eu clubului dependenti de o persoana.
La mine a durat 10 ani(!!!) v-am luat!era un barbat obisnuit, cu un aer misterios care parca ma citea si ma intelegea in felul lui. Imi vorbea in paradoxuri(noi vom fi impreuna totdeauna si niciodata!). Mi-a fost martor mai mult sau mai putin la durerile si fericirile mele, m-a izgonit de multe ori, m-a chemat apoi.
Dar nu stiu cum se facea ca intalnirile noastre erau insotite de taceri prelungi, absurde. Nerabdarea si fericirea pregatirii pentru intalnirea cu el erau net superioare extazului intalnirii propriu-zise.
El ma insela constant iar eu ajunsesem sa-l accept cu acest narav;ajunsesem sa am si eu alte relatii;dar totdeauna ma intorceam la el, ca la un prieten vechi, pana intr-o zi.
S-a intors dintr-o misiune din Afganistan si m-a cerut in casatorie.Atunci s-a rupt vraja.Am suferit mult, dar am spus hotarat NU.Mi se parea ca familia, caminul, n-aveau nici o legatura cu relatia noastra atipica.Era ca un joc ciudat, joc pe care el a ales sa-i puna capat prin casatorie.Eu nu m-am simtit capabila sa intru intr-o relatie traditionala cu omul care m-a adorat, m-a urat, m-a izgonit, m-a implorat. Era prea mult sa duc cu mine toata viata!
Acum sunt casatorita, am o fetita adorabila dar, va marturisesc ca nu lipseste din visele mele. Il voi purta in suflet mereu.
Deci, decizia iti apartine. In nici o parte nu e usor pana la urma.

Sunt in aceeasi situatie...am avut o relatie de 2 ani frumoasa as putea spune...dupa care dintr-o data totul s-a rupt...alti 2 ani ne-am vazut pe ascuns cand aveam nevoie de el sau el de mine si niciodata nu puteam sa refuz,despartiti fiind!pentru ca aveam nevoie de el...exact cum am citit mai sus..mi se parea mai sociabil,mai inteligent..era opusul meu...si acum simt asta!
Nu ne-am vazut de 4 luni...dar simt nevoia sa vb cu el mereu,sa ii aud vocea,mi-e dor de el,plang noptile si ma simt singura...am avut numeroase relatii dar niciuna nu a mers!!!ma simt goala pe dinauntru...simt ca lipseste ceva si cand vb cu el dispare golul...
M-am angajat,lucrez muuulte ore ca sa imi ocup timpul...dar nimic!as putea spune ca imi permit cam tot ce imi doresc..nimic nu ma face fericita...am o stare depresiva aproape tot timpul...
Simt ca n-o sa fiu in stare sa renunt niciodata cu adevarat la el...

Poti sa mergi la cate cursuri vrei si sa citesti sute de carti,doar cand vei invata sa renunti la el vei avea liniste! Tu esti informata asupra subiectului,insa doar teoretic! Da,o iei razna,si ce daca? Face parte din procesul de vindecare! Din ce spui aici parerea mea este ca doar ai fost sedusa,n-a fost vorba nicidecum de iubire! Asa ca gandeste-te la toate motivele pt care nu poti renunta la relatia cu el,fara nici o cenzura!

Si eu am trecut printr-o experienta asemanatoare! Eram "catelusul" ei! Pana cand,intr-o zi,fara sa ma gandesc la consecinte,am spus "Ajunge!"! A fost incredibil de greu,insa a trebuit s-o fac! Si acum sufar,desi au trecut 3 ani de atunci! Inca nu am reusit sa-mi fac alta relatie stabila,si totusi sunt convins ca am procedat corect! Iti doresc sa gasesti puterea sa faci la fel!

mda.. am trecut si eu prin asa ceva.. o luasem si eu razna, chiar imi propusesem sa il fac sa se intoarca la mine, sa vada cat de valoroasa sunt, cat a pierdut. dar intre timp se intamplase altceva. dupa despartire el isi gasise pe cineva la f scurt timp. si o vreme nu am stiut, numai l-am vazut mai rece in purtare.. nici eu nu ma lasam mai prejos.
chiar dupa ce mi-a spus, m-am gandit ca va fi ceva temporar cu siguranta. relatia noastra a durat 5ani deci nu ma putea uita usor.. dar era cu altcineva. asta m-a pus in fata faptului implinit si eu inca negam realitatea.
au trecut mai bine de 2 ani de atunci. l-am considerat mereu mai bun decat mine, un exemplu(desi a fost un magar), era mai sociabil si mai inteligent.. eu dovedeam contrariul. cred ca ma defineam prin el, imi era punct de referinta. asteptam poate acordul si aprecierea lui. cand a plecat m-am simtit o ratata care nu poate fi decat parasita. am avut multe certuri, ne-am impacat de multe ori, multe plecau de la mine si l-am acuzat in nenumarate randuri(oricum nu vedeam clar nimic). pot sa spun ca i-a fost rau cu mine. am simtit ca asta a fost ultima lui solutie, si ca mi-a dat multe sanse, dar sunt ceea ce sunt. oricum, a plecat, am ramas cu mine. sunt mult mai indulgenta cu mine insami, si imi dau seama ca am un potential pe care nu-l puteam manifesta langa el; nu gandeam ca el, nu eram de acord cu ce face si spune, dar imi era model pentru ca se facea placut si avea multi prieteni(superficiali).
nu stiu cum au procedat altii. eu am trecut prin acest calvar, de dupa despartire, de la un cap la altul, fara scurtaturi. se spune ca dureaza cam o treime din durata relatiei pana iti revii. nu am mai tinut legatura cu el, desi am aflat de la altii ce si cum. m-am indepartat pe cat posibil. mi-am gasit alte ocupatii.. au aparut alte probleme care imi cereau atentia. privind inapoi, stiu ca e foarte bine ca s-a terminat, acum sunt libera ca pasarea cerului : D si ma bucur foarte tare. urmatorul o sa merite iubirea mea, am eu grija de asta. adica prefer sa fiu singura o vreme..
indrazneste sa ceri pe viitor ce ti se cuvine. chiar daca pari aroganta in fata celorlati, crede in sinea ta ca meriti ce e mai bun pentru ca o sa faci si sacrificii in sensul asta, o sa iti castigi acest merit in timp. aceea a fost o greseala, si e ok ca ai trecut prin asta si stii pana unde sa mergi cu compromisul si daca acesta iti e rasplatit pe masura.
mult succes : )