?sunt matusa unui baiat de 12 ani care ma ingrijoreaza prin faptul ca s-a imprietenit la catarama cu minciuna.
Comportamentul acesta l-am observat de cativa ani, si parca se suprapune cu perioada de cand a aparut in decor si o surioara iar afectiunea mamei in principal s-a indreptat, as zice in totalitate , asupra celei mici.
Urmeaza ca in aceasta vara sa imi petrec mai mult timp cu el, urmand sa-l meditez un pic si as vrea sa incerc sa fac ceva pentru el in directia corijarii comportamentului mincinos.
Este recomandat? Ma poate ajuta cineva cu un sfat? Cum ar trebui asa abordez problema cu el?
Mare problema ! Motivele din
Mare problema !
Motivele din care mint copii sunt variate , abordarile si mai variate .
Eu cred ca de fiecare data cand minte , discutia cu copilul trebuie purtata astfel incat el ( copilul ) sa nu mai aiba iesire si sa recunoasca ca a mintit , sa il asigurati de iubirea dvs. neconditionata si sa fiti extrem de suparata pe comportamentul acesta . Probabil ca nu ar stica si o pedeapsa in care copilul sa fie pus sa reflecteze asupra faptei si urmarilor ei posibile ( sa scie intr-un caiet ce a facut , de ce si cum crede ca ar putea sa-si indrepte greseala ) .
Trebuie sa stiti totusi ca acest comportament l-a copiat de undeva din mediul in care traieste . Si acolo trebuie actionat puternic .
Si eu ma lupt cu aceasta problema dupa divortul de sotul meu . Imi consuma mult timp, rabdare si energie .
Of, copiii!
Parerea mea este ca ar fi bine sa observati CAND minte, in legatura cu ce (cu actiunile proprii, supraevaluandu-le, dorind sa atraga atentia, cu actiunile altora, incercand sa faca propriile aprecieri, cu lucruri marunte, folosindu-si imaginatia debordanta, incepand sa creada in ceea ce spune), daca incearca sa obtina anumite avantaje, daca EL CONSTIENTIZEAZA ca ceea ce sustine este o minciuna. Niste cursuri de teatru il pot ajuta sa poata face diferenta intre minciuna si manifestare artistica.
Puteti apela la citeva sedinte de psihoterapie, daca explicatiile dvs nu au ecou.
Post new comment