cum pot sa fiu optimista?

Exista o sete de certitudini de incredere si siguranta fizica(sau mai bine zis o frustrare prin faptul respingem automat ipoteza ca astfel de valori ar putea inca sa existe?), ca trebuie sa vedem cu alti ochi. La greutatea care ne apasa pe suflet sa raspundem prin blandete.

De f multe ori ma intreb ce anume nu inteleg cand ma cert cu cineva si ca sa ierti treb sa intelegi. Daca ar fi sa presupunem ca putem crea conditiile in care sa se manifeste sansa indeplinirii visurilor noastre, as avea curajul sa afirm ca fiind adevarat acest citat: „remember fate is building a bridge of chance for someone you love.” (aminteste-ti ca increderea inseamna a construi un pod(catre tine) al sansei/intamplarii pentru cineva drag.)

Ne-am obisnuit sa invatam cum nu se face, ce e gresit, dar mai simplu e sa aplicam ce simtim ca este corect. Ar fi totul mai simplu, sa vedem partea frumoasa si simpla a lucrurilor si sa ne concentram pe asta, pe ceea ce inca ne face viata simpla si frumoasa. Sa avem putina incredere si rabdare cu cei de langa noi.
Zic ca asta e principala noastra dificultate in intelegere, felul in care comunicam, restul sunt alt tip de probleme a caror rezolvare o intuim destul de repede.
Inca ceva.. se spune ca gandurile devin actiuni. Sa gandim frumos atunci pentru ca o sa avem nevoie din ce in ce mai mult de compasiune si solidaritate (intr-o lume competitiva).

Da, nu stiu daca ne este foarte rau sau ni se pare ca ne merge destul de rau pentru ca ne-a fost indus acest mod distorsionat de a vedea lucrurile, prin frica sau nu, dar in mod cert nu este bine. Indiferent de cine este „papusarul” in orice sector al vietii noastre sociale si in sistemul socio-economic in care suntem incadrati, important e ca ne confruntam cu multe obstacole si nu e cazul sa o luam ca pe ceva personal ci ca pe o problema "tehnica" ce porneste intr-adevar prin deciziile unor oameni "sus-pusi" (dar si din incapacitatea noastra de a filtra ce e bun/folositor noua). Sa nu sporim astfel de probleme prin invidie si fals, ci sa ne ajutam sa evoluam/invatam impreuna daca asta doreste sa stimuleze intr-adevar competitivitatea. Sa presupunem ca greutatea e si un prilej/provocare de a o depasi si de a deveni mai buni (fara a ne lasa calcati in picioare si fara a ni se fura drepturile).

Ps: pare ca am scris mesajul in ordinea inversa a ideilor dar asa mi-au venit in minte. Alege numai ce e bun, e o parere personala dar poate nu departe de adevar.

Exista o sete de certitudini de incredere si siguranta fizica(sau mai bine zis o frustrare prin faptul respingem automat ipoteza ca astfel de valori ar putea inca sa existe?), ca trebuie sa vedem cu alti ochi. La greutatea care ne apasa pe suflet sa raspundem prin blandete.

De f multe ori ma intreb ce anume nu inteleg cand ma cert cu cineva si ca sa ierti treb sa intelegi. Daca ar fi sa presupunem ca putem crea conditiile in care sa se manifeste sansa indeplinirii visurilor noastre, as avea curajul sa afirm ca fiind adevarat acest citat: „remember fate is building a bridge of chance for someone you love.” (aminteste-ti ca increderea inseamna a construi un pod(catre tine) al sansei/intamplarii pentru cineva drag.)

Ne-am obisnuit sa invatam cum nu se face, ce e gresit, dar mai simplu e sa aplicam ce simtim ca este corect. Ar fi totul mai simplu, sa vedem partea frumoasa si simpla a lucrurilor si sa ne concentram pe asta, pe ceea ce inca ne face viata simpla si frumoasa. Sa avem putina incredere si rabdare cu cei de langa noi.
Zic ca asta e principala noastra dificultate in intelegere, felul in care comunicam, restul sunt alt tip de probleme a caror rezolvare o intuim destul de repede.
Inca ceva.. se spune ca gandurile devin actiuni. Sa gandim frumos atunci pentru ca o sa avem nevoie din ce in ce mai mult de compasiune si solidaritate (intr-o lume competitiva).

Da, nu stiu daca ne este foarte rau sau ni se pare ca ne merge destul de rau pentru ca ne-a fost indus acest mod distorsionat de a vedea lucrurile, prin frica sau nu, dar in mod cert nu este bine. Indiferent de cine este „papusarul” in orice sector al vietii noastre sociale si in sistemul socio-economic in care suntem incadrati, important e ca ne confruntam cu multe obstacole si nu e cazul sa o luam ca pe ceva personal ci ca pe o problema "tehnica" ce porneste intr-adevar prin deciziile unor oameni "sus-pusi" (dar si din incapacitatea noastra de a filtra ce e bun/folositor noua). Sa nu sporim astfel de probleme prin invidie si fals, ci sa ne ajutam sa evoluam/invatam impreuna daca asta doreste sa stimuleze intr-adevar competitivitatea. Sa presupunem ca greutatea e si un prilej/provocare de a o depasi si de a deveni mai buni (fara a ne lasa calcati in picioare si fara a ni se fura drepturile).

Ps: pare ca am scris mesajul in ordinea inversa a ideilor dar asa mi-au venit in minte. Alege numai ce e bun, e o parere personala dar poate nu departe de adevar.