cum pot sa ma echilibrez

?

Asa cum am mai scris, sufar de depresie si tulburari anxioase din 2003, sunt sub tratament psihiatric, tratament care a fost schimbat de mai multe ori intre timp si care in prezent este redus substantial.

Este totul in regula merg la servici (fac fata stresului de aici, desi am o munca care presupune responsabilitati destul de mari), conduc, dar in momentul in care ceva nu este in regula acasa imi pierd echilibrul - nu conteaza daca problema este banala, conteaza faptul ca nu mai este armonia si linistea de care presupun ca am nevoie - incep sa am o senzatie de teama insuportabila ( am senzatia de frica in stomac si efectiv parca mi se goleste creierul ).

Si asta chiar daca sunt constienta ca nu asa se rezolva problemele, ca ele ar trebui analizate si evaluate la justa lor valoare nu traite ca si cand ar fi sfarsitul lumii.
II spun sotului meu ca il inteleg ca e nervos ca nu isi gaseste de lucru, dar in realitate simt ca pe mine nu se straduie nimeni sa ma inteleaga. Si stiu ca nu am voie sa cedez, sa clachez pentru ca atunci nu ar mai avea cine sa aiba grija de familie. Ce sa mai spun despre faptul ca mi-as dori si eu sa stiu ca ma pot baza pe cineva, in afara de mine, ca as dori sa ma simt protejata, sustinuta.

Poate vi se pare ca ma plang prea mult, asa mi se pare si mie - dar am nevoie de echilibru.

Teoretic stiu ca trebuie sa il gasesc in mine, practic nu reusesc sa o fac si ma simt singura desi am un sot si o fica pe care ii iubesc mai mult decat orice pe lumea asta.

Daca stiti ca "nu aveti voie sa cedati, sa clacati, ca atunci nu ar mai avea cine sa aiba grija de familie", incercati sa realizati ca este chiar foarte frumos lucru sa-i ascultati pe cei apropiati in nevoile lor, sa le oferiti ajutorul pe care il puteti oferi, cel putin sa-i faceti sa se simta intelesi (sprijin afectiv): asta conteaza enorm pentru ei, iar la urma, dumneavoastra veti avea satisfactii mari, veti simti ca v- ati gasit un SENS nou: de a-i ajuta pe cei din familia dv (poate ca pe altii- alter, in general), dedicandu-va viata lor.

Cu timpul cedeaza si simptomele anxietatii, dupa ce va veti fi gasit acest sens nou (de a nici nu astepta intelegere de la altii, asta va veni dupa aceea, in mod sigur), deoarece veti aduce mari schimbari in functionarea intregii dv. familii.
Va doresc multa sanatate si succes!

Kablan Hilda
psiholog clinician - psihoterapeut

Alte raspunsuri date de Kablan Hilda