cum sa imi schimb viata?

?

ma numesc Ioana si am 18 ani. Sunt casatorita de 3 luni.pe el nu il cunosc de mult timp,doar de un an.el a insisitat mai mult cu casatoria,la inceputu nu era de acor,insa vrand sa scap de problemele de acasa,am acceptata.

marea mea problema e alta...in luna martie am ramas insarcinata.din pacate nu am mers la un control doar cand sarcina trebuia sa aiba 15 saptamani...dar s-a oprit in evolutie inca de la 6 saptamani.nimeni nu mi-a zis din ce cauza.eu una cred ca din cauza stresului deoarece ma certam zilnic,ea nu stie nici pana in ziua de azi ca am pierdut o sarcina.

acum sotul meu e plecat la munca in Germania pentru doua luni.eu cand m-am casatorit cu el am stat in chirie,insa dupa ce el a plecat sa nu stau singura m-am mutat iar la mami.mami nu o fost de acord cu aceasta casatorie,iar acum zilnic da cu gura pe mine,ca nu trebuia sa ma primeasca iar la ea daca nu am ascultat-o.

eu m-am casatorit mai mut din cauza ca am aflta ca sunt insarcinata,deoarece aveam unele indoieli in ceea ce il priveste pe el...se enerveaza prea rapid si din orice,e foarte glos,il auzeam cum vorbeste foarte urat cu maicasa...si ma temea sa nu fie violent verbal si cu mine,,,si pe urma poate sa urmeze si cu violeta fizica.

de ce ma temeam mai tare nu am scpata.dupa ce ne-am casatorit,pana sa plece el in germania am stat 5 saptamani impreuna.se enerva din orice,nu aveam voie sa ies cu prietenele in oras,eu acum am terminat cls 12 si la sfarsit cand am iesit toata clasa cu diriginta mi-a facut un scandal monstru.incepe sa urla le mine din orice,nimic nu ii convine,de cavetva ori m-am ameninta cu bataia,ma oracaste in toate felurile.ce nu inteleg eu la el e faptul ca pe cat de rapid se enrveaza atata de rapid se calmeaza,mai ales cand ma vede plangand,incepe sa se calmeze,si se comporta frumos cu mine incercand s ama faca sa nu mai plang,ma alinta,ma saruta,de parca nimic nu s-ar fin intamplat.

daca incerc sa vorbesc cu el,sa se schimbe,nu ajung nicaieri,sta ce sta de vorba si pe urma se enerveaza,iar daca ma enervez si eu el face si mai urat,inceteaza doar cand incep sa plang.

si ce m-a durut foarte tarea a fost ca dupa ce am facut intreruperea de sracina el parea ca nu e afectat deloc,deis spunea mereu ca isi doreste mult copilul.dupa intreruperea de sarcina m-am simtit rau,insa el nu m-a menajat deloc,cand venea acasa il interesa ca n-am facut curatenie,nu daca ma simt bine,sau daca m-am putut ridica in ziua aia din pat.intreruperea de sarcina am facuto in saptamana in care am dat bac-ul,deci nu pot descrie starea mea de atunci,hemoragie din cauza intreruperii,stres din cauza bac-ului,iar pe el tot ce il interesa era sa nu ies in oras cu prietenele,desi am doar o prietena buna, si sa fie curatenie in casa.

in alea 5 saptamani nu a fost zi sa nu plang,plangem unoeir doar sa il fac sa inceteze sa tipe,sa il calmez.deci plangema din orice,zilnic,de o gramada de ori pe zi.

nici acum ca sta la mami nu mi-e bine,mami imi reproseaza zilnic,zilnic ma cert cu ea,in plus fratemio cand ma cert cu el ma loveste rau.

intr-un fel abia astept sa vina sotul de la munca sa stam iar doar noi doi,ca sa scap de calvarul de acas ala la mama,dar mi-e teama sa nu faca iar cum a facut in aclele 5 saptamani,desi mi-a primis ca o sa se schimbe ca ma iubeste,mi-e enorm de teama pentru ca daca el incpe iar cu violenta verbala,eu nu o sa mai suport,si nici nu am unde sa ma duc daca ma despart de el fiindca la mama nu pot veni.

am uitata sa mentionez varsat sotului,20 de ani,deci e destul de imatur si el.si inca ceva si el,la fel ca mine,a crescut intr-o famile unde violenta era la ordinea zilei,iar inainte de casatorie supnea ca nu suporta violenta in familie.
eu acum sufar din cauza ca am pierdut bebelasul ala,din cauza ca ma cert cu mamai si fratele meu de 15 ani zilnic,mi-a teama ca nu stiu ce viata o sa duc cu sotul meu.as vrea sa dau la o faculta la ID dar momantan el nu mi-a trimis bani s ama pot inscrie...

sunt foarte stresata,plang zilnic,uneori am ganduri sinucigase...ma simt o epava...

de unde sa incep pentru a schimba ceva in viata mea... in plus ma apasa si povbara amntirii unei vechi iubiri...pentru carea anul trecu in aprilie am vrut s ama sinucid,l-am iubit enorm,m-a iubit si el insa din cauza lui mami ne-am despartit si de atunci el cand imi vorbea urat,cand imi cerea iertatere,iar asta m-am durut enorm...

de unde sa incep....si unde sa ajug pentru a simti si eu ca viata mea are un rost,pentru capana acum simt ca Dumnezeu mi-a luat tot ce mi-a fost mai drag,veche si prima mea iubire si copilasul meu