Cum sa ma comport cu fata mea de 45 ani care cred ca are tulburare obsesiv compulsiva?

va rog sa ma ajutati sami spuneti cum sa ma comport cu fata mea de 45 ani care cred ca are tulburare obsesiv compulsiva, as vrea sa o ajut sa stiu cum sa ma inteleg cu ea si sa o fac sa inteleaga si ea ca acete tendinte duc la lucruri negative/cu alte cuvinte ce atitudine ar trebuii sa am deoarece sint foarte nervoasa si de multe ori folosesc vocabular urit din cauza nervilor.Va multumesc si astept cu nerabdare un ajutor.

Un scriitor suedez, P.C.Jersild, spunea : "Fiinta care la inceput primeste mult si da putin devine capabila sa dea si sa primeasca, de asemenea devine capabila sa se bucure cand ofera".

Rabdarea consider ca este o calitate esentiala in aplicarea principiului enuntat mai sus. Caci prin rabdare deseori obtinem reciprocitate, aceste doua calitati constituind fundamente ce stau la baza unei colaborari, unei relatii constructive, indiferent de natura ei.

Desi intentia noastra este de a transmite prin dialog ganduri, emotii, sentimente menite sa ajute persoana cu care purtam dialogul, deseori maniera in care o facem se loveste de rezistente, uneori involuntare, alteori voluntare, din partea persoanei pe care dorim sa o ajutam. Exista situatii in care suntem coplesiti de aceste rezistente si tindem sa reactionam in consecinta, dupa cum dvs ati observat : "deoarece sint foarte nervoasa si de multe ori folosesc vocabular urit din cauza nervilor". De aceea este important sa ne concentram asupra propriilor noastre reactii, sa le monitorizam si sa le controlam pe cat posibil, caci in definitiv scopul nostru este sa oferim ajutor si nu sa creeam sau sa adancim un conflict, de pe urma caruia sa regretam mai tarziu.

Tin sa va felicit pentru ca reusiti sa va identificati, sa va monitorizati reactiile, si sa perseverati in construirea unei relatii de colaborare constructiva cu fiica dvs.

O buna metoda de gestionare a reactiilor negative este sa ii comunicam partenerului de dialog ca replicile lui ne starnesc aceste reactii, reactii ce insotesc emotii ce apar spontan. Mai precis incercati sa-i transmiteti intr-o maniera "diplomatica" ce anume din discursul lui ne deranjeaza : " Felul in care tu imi vorbesti ma face sa ma simt jignita, trista, nemultumita"; "Cand ridici tonul la mine, ma faci sa ma simt furioasa"; "Sunt trista cand vad ca refuzi sa comunici ce anume te deranjeaza".

Gestionarea propriilor emotii se face deseori folosind un "dialog intern pozitiv", un dialog care este recomandat sa se formuleze utilizand formule : "Indiferent ce voi auzi, eu aleg sa imi pastrez calmul"; "Daca persoana cu care dialoghez alege sa tipe, eu aleg sa folosesc un ton neutru"; "sunt responsabila de gestionarea propriilor emotii, si nu ma las depasita de ele, indiferent de situatie".

Incercati sa-i aratati intelegere si compasiune, castigandu-i astfel increderea : "Inteleg ca te simti nervoasa, furioasa, neinteleasa", "Sunt de partea ta orice ai crede sau orice ai simti..."

Dialogul interior pozitiv si dezvoltarea empatiei (abilitatea de a recunoaste, percepe si a simti direct emotiile celorlalte persoane) sunt elemente cheie ce ajuta la crearea unei comunicari deschise menite sa ofere ajutor persoanei dragi.

Va recomand sa luati in considerare si varianta psihoterapiei ce va poate ajuta sa va insusiti abilitati de comunicare menite sa creeze armonie in intelegere alaturi de persoanele dragi dvs.

Va urez succes si va felicit ca ati ales sa solicitati ajutor in creearea si gestionarea unei relatii constructive cu fiica dvs.

Cosmin Suciu

Alte raspunsuri date de Cosmin Suciu