cum sa ma inteleg cu parintii mai bine?

parerea mea e k ar trebui sa prti o discutie calma doar k mama ta in care sa ii explici k de akm esti mare si k nu esti in cls a 8a knd iti explica ea ce e bn si ce nu..........dp asta pleci pe usa si ii dai timp de gandire.....spunei k a venit timpu sa iei u decizii pt tn.......si k nu ea iti alege iubitii....

Parintii mei ma fac in tot felu pentru ca plec la el ;pana anul acesta eu nu ieseam nicodata din cuvantul lor si mereu nu ieseam nicaieri pentru ca nu ma lasau parintii.Acum 2 ani am mai avut o relatie care sa rupt pentru ca parintii nu ma lasau sa ies nicaieri de atunci mia fost frica sa am o relatie pentru a nu ma mai certa cu ai mei.De multe ori ma simt parca asi fi marioneta lor ,ei vor sa fac numai ce vor ei si nu imi ofera acea libertate de decizie.

Cum asi putea sa ii fac sa inteleaga ca am crescut si ca trebuie sa imi construiesc un drum in viata cum consider eu ca e bine si ei doar sa ma sfatuiasca nu sa ma certe ca nu fac cum vor ei sa imi fac viata;daca ar fi dupa ei asi fi acum singura si asi sta numai in casa si asi avea acelasi traseu ca anii trecuti scoala munca si acasa.Va multumesc anticipat.

nu merge cu "a fi ferm". In cazul meu cel putin nu ajuta. Situatia mea e similara: am o relatie de 8 luni, care e stabila si serioasa. Parintii mei nu vor sa accepte acest lucru, avem certuri in fiecare zi..Nu il accepta pe iubitul meu pentru ca are alt statut financiar, pentru ca nu e la facultate( s-a inscris anul acesta, asa ca nu mai pot zice nimic), nu le place locul lui de munca si multe altele. De fiecare data cand vreau sa ma vad cu el, ei vin si imi "sar in cap", ne certam si deci nu plec in conditii pasnice. De plecat cateva zile nici vorba. Am vrut sa merg la mare impreuna cu el si cand au auzit m-au facut in toate felurile( "curva"). O problema e faptul ca inca depind financiar de ei,dar asta nu inseamna ca sunt marioneta lor, ca trebuie sa imi dicteze ei ce sa fac. Mama mereu imi spune ca eu nu stiu ce fac, ca nu vad bine, ca ea are dreptate. Poate ca da, nu zic nu, s-ar putea sa aiba, insa e viata mea si eu decid ce vreau sa fac si cu cine vreau sa raman pe viitor. Nu am gasit inca modalitatea de a comunica cu ei calm pe aceasta tema, pur si simplu nu vor si se ajunge la tipete, la plansete si la alte cele. E insuportabila situatia. Plus ca mereu imi spune ca ce o sa zica prietenii nostri de familie, cum o sa il prezint cine e el, fiul cui ei, cu ce se ocupa...si multe altele. El inca nu vine la noi acasa, pentru ca nu e binevenit. Nu stiu ce "tehnica" sa mai folosesc

Fii ferma , fara sa devii agresiva . Ar fi bine daca ar intelege ca e normal sa te maturizezi , sa iei propriile decizii si sa suporti consecintele . D
aca nu vor sa accepte asta inseamna ca au o problema pe care ar fi bine sa o defineasca .