Cum sa ma motivez si sa fiu mai increzatoare?

Imi pare rau ca mesajul meu a fost inteles gresit, iar sfatul meu era cat se poate de serios!
Coach-ul este antrenat sa asculte, sa observe si sa puna intrebari astfel incat clientul sa identifice propriile resurse neutilizate, nevoi, prioritati, sa se motiveze corect, in directia obiectivelor sale. Relatia cu coach-ul este strict confidentiala si in colaborarea cu el clientul poate sa intelega prin tehnici cognitive care sunt sursele problemelor sale si cum pot fi ele rezolvate. Coach-ul nu actioneaza ca un terapeut (desi poate fi unul!), el isi adapteaza programul in functie de necesitatile clientului sau. Astfel, sotul tau nu va avea senzatia ca merge la terapeut, ci ca se va intalni intr-un loc confortabil si placut lui cu "antrenorul" sau personal.

hm, din cum ai scris aici, mi se pare ca in ochii tai, persoana de care vorbesti este blocata intr-un model de comportament, si acel blocaj ii "face viata mai grea", dar nu are "capacitatea" de a-si schimba comportamentul si de a-si "usura" astfel viata.

- ma intreb daca aceea persoana simte, sau isi da seama ca tu il percepi ca pe un om caruia ii lipseste o "capacitate", un om "blocat", incapabil sa se "de-blocheze" singur? ca si exercitiu de imaginatie, cum te-ai simtii tu daca ai stii ca cineva gandeste asa despre tine?

-daca un om este convins ca singur "nu poate sa se deblocheze", nici un psihoterapeut nu il va putea ajuta..psihoterapia este o alianta, colaborare intre doi oameni care vor sa schimbe ceva..clientul poate sa se schimbe singur, are nevoie doar de un ghid

-cred cu tarie in faptul ca toti oamenii au capacitatea de a se schimba..cred ca exista in fiecare om nevoia de a evolua, de a se dezvolta

-de fiecare data cand imi dau seama ca m'am blocat intr-un model de comportament (ca ma invart intr-un cerc cum imi place mie sa-mi spun), chiar si atunci cand sunt constienta ca exista alternative, tot mi se pare mai usor sa ma invart in continuare decat sa schimb directia..imi propun sa fac o schimbare si constat ca mi-e frica, sau ca nu am incredere in mine si parca mai bine ma invart inca o data, cunosc atat de bine cercul incat ma simt in siguranta in el, in ciuda dezavantajelor. a schimba ceva ar insemna "sa-mi fac viata mai grea", "sa ma arunc in necunoscut" etc...totusi, sunt convinsa de fiecare data ca va venii acel moment in care voi spune "stop". s-a intamplat de atatea ori in trecut, stiu ca pot. iar daca voi simtii ca am nevoie de ajutor, il voi cauta.

-daca presupun ca persoana de care vorbesti, este blocat in acel model de comportament tocmai pentru ca "asa este mai usor" (a schimba ceva fiind "mai greu")..ma intreb cui defapt vrei sa-i faci viata mai usoara?..

-ar fi ceva in neregula daca scopul tau ar fi sa-ti faci tie viata mai usoara? un astfel de scop nu ar contrazice cu nimic zic eu dorinta sau capacitatea de a ajuta pe cineva sa-si faca, la randul lui, viata usoara. si mai bine mi se pare a fi situatia in care doi oameni isi stabilesc un scop comun: sa-si faca ei (amandoi, impreuna) viata mai usoara

-daca mie mi-ar fi greu sa fac o schimbare dar as vrea intradevar sa o fac, as avea nevoie ca persoanele semnificative din viata mea sa creada in primul rand in mine, in resursele si puterile mele..si abia apoi in terapiile care m'ar putea ajuta pe mine sa-mi folosesc acele resurse pentru a-mi rezolva problema

In orice caz, cred ca omul de care vorbesti este norocos sa cunoasca pe cineva ca tine, care sa se preocupe asa de viata lui..sunt convinsa ca deja il ajuti mult, prin simpla ta prezenta. Sper ca lucrurile sa evolueze in continuare, intr-o directie cat mai favorabila

Daca este in tratament la un psihiatru, ar trebui ca acesta sa stie cel mai bine ce i se potriveste dar, sunt psihiatri si psihiatri! Asa cum sunt psihoterapeuti si psihoterapeuti! Ce inseamna acest lucru? Psihiatrul (in general)prescrie retete, adica chimioterapie. Daca o problema poate fi rezolvata cel mai bine prin chimioterapie, atunci e ok. Daca insa, pentru o afectiune anume si chimioterapia si psihoterapia au sanse egale de reusita, un psihiatru ar trebui sa recomande psihoterapia. De ce? Nu are reactii adverse (presupunand ca a avut sansa unui terapeut priceput). O psihoterapie reusita nu-si propune sa "faca sa se simta bine" pe cineva. Telul acesteia este remisiunea simptomului si eliminarea acestuia. Chiar mie mi s-a intamplat sa am clienti care au acuzat faptul ca psihoterapia "i-a durut"...Pai, acesta este un semn clar ca individul respectiv incepe sa-si rezolve problema! Intr-un catharsis pot exista diferite modalitati de exprimare: cineva poate plange, altul isi da palme sau, pur si simplu se "invinuieste", rade in hohote, isi reproseaza slabiciuni, indecizia, etc. Nu este profesionist (nici din partea unui psihiatru, nici pentru un psihoterapeut) sa insiste doar pe modalitatea pe care el o stapaneste...daca nu procedeaza in interesul clientului (pacientului pentru psihiatru), greseste. Si daca interesul clientului merge spre psihoterapie - asa cum banuiesti tu - psihiatrul ar trebui sa-si dea seama ce se intampla, si sa corecteze acest neajuns.