L-am iubit enorm. M-am atasat de el, de familia lui ... de tot ce insemna el... Ne vedeam la 2-3 saptamai.
La inceput, lui i-a fost foarte greu acolo. L-am sprijit. Il sunam si il sustineam moral, mergeam la el cand puteam. Cand a ramas fara slujba l-am ajutat sa obtina alta... si credeam ca incepe sa fie ma bine si pentru noi.
Dupa o vreme, el s-a ridicat iar eu am inceput sa am probleme. Si impartaseam cu el atat starile prin care treceam (bucurie sau tristete) cat si orice se intampla in viata mea.. si credeam ca am un sprijin in el...
Totusi aveam un sentiment de nesiguranta ...
A fost un moment in care am descoperit ca m-a mintit (l-am rugat de la inceput sa nu faca asta)... si atunci ... am inceput sa-mi pierd increderea.
... povestea este mai lunga si probabil mult mai complicata..
S-a terminat in momentul in care nu am mai putut... Nu mai raspundea la telefon (uneori seara sau in weekend), iar eu parca inebunisem... simteam ca are pe altcineva acolo. Si i-am spus sa se hotareasca ce vrea pentru ca acest comportament al lui ma inebuneste. Si s-a hotarat. S-a terminat.
A fost cumplit. Am vrut sa fie totul ca inainte... simteam ca mor fara el. Ca-i pot accepta orice... dar el a spus ca luat acesta decizie (de a termina) pentru ca asa e mai bine pentru noi si pentru viitorul nostru.
A spus mai tarziu ca din cauza telefoanelor ... ca s-a simtit sufocat.
In tot acest timp, doar eu l-a cautat... el niciodata.
Eu ... nu reusesc sa-mi revin nici acum ... el e bine merci... imi spune ca a fost in vacante exotice cu 'o prietena'.
Nu stiu cum sa merg mai departe, iar uneori simt ca viata mea trebuie sa se opresca aici.
Da, am mai spus-o, dragostea doare!
Dar acesta este singurul indicator al faptului ca traiesti! Mai bine sa te doara, decat sa nu-i dai semnificatia ceruta (sa negi durerea, s-o refulezi).
Si, cum zicea un coleg pe-aici, "operatia doare, dar vindeca". Da, si nu e nimic rau in faptul ca plangi o iubire pierduta! Un mare profesor de-al meu, imi spunea (fiind inca in formare pentru psihoterapie): "Cand nu mai stiti ce sa faceti, sau cum sa procedati intr-un anumit caz, aduceti-va aminte de intelepciunea populara! E verificata, si, in plus, are mai multa validitate decat orice teorie"...
Tie s-ar putea sa ti se potriveasca zicala "ochii care nu se vad, se uita"...Daca ma gandesc totusi ca sunt patru luni de cand v-ati despartit, ar fi cazul sa stii ca, o perioada functionala de doliu (pierdere) este cam de un an...Ce depaseste, devine problematic.
Si, pana la urma, n-ai decat sa iei ce-a fost frumos intre voi, nu neaparat pierderea, despartirea! Si, nu te pedepsi prea mult, n-ai de ce! Daca v-ati despartit, a fost, pana la urma, o "vina" comuna! Am si eu o rugaminte la tine: Cand te vei indragosti din nou, si vei zambi, sa-mi scrii!
Nu cred ca viata se termina la "un baiat", ai tot dreptul la fericire precum noi toti!
Toate cele bune!
Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut
O sa iti revii....
Draga mea iti garantez eu ca iti vei reveni.Doar ca doare ca dracu..procesul de vindecare. Nu sunt specialit vb doar din prisma unei persoane care a crezut de multe ori ca nu mai face fata ca viata poate i se va termina,care a pus si ea suflet intr-o relatie ......dar care a reusit sa treaca pana la urma.
Orice lucru care il pierdem in viata noatra ne provoaca o durere,pana la urma si papusiile cu care ne jucam cand eram mici,cand a trebuit sa nu ne mai jucam am simtit un gust amar in mine caci stiam ca trebuie sa trec mai departe.Dar ca sa trec mai departe am avut nevoie de o perioada de doliu. Cam asta e si cu o relatie,tu ai pierdut ceva,acum suferi si trebuie sa treci prin etapele doliului sa iti revii. Te asigur eu ca iti vei revenii si te vei indragostii din nou si cand se va intampla asta vei fi mai experimentata. Capul sus ca va trece si asta.
Multumeste-i Lui Dumnezeu ca s-a terminat relatia acum
subscriu intru totul la ce spune dna Antonia Isacu,exact aceleasi lucruri voiam sa ti le spun si eu,viata merge inainte,doare acum,dar va trece cu timpul,stai linistita.
Multumeste-i Lui Dumnezeu ca s-a terminat relatia acum,si nu dupa ce aveati si un copil impreuna si ti-ar fi fost si mai greu.
Stiu un caz identic cu al tau,prima data cand am citit povestea ta,am crezut ca prietena mea l-a scris.Dupa o relatie de trei ani,ea in tara,el in strainatate s-au despartit.El la fel nu raspundea la tel in ultimul timp acolo,ea s-a prins.....s-au despartit si acum fiecare e cu altcineva.
Asa a fost sa fie,mai bine pt ei ca s-au despartit acum si nu mai tarziu ,cand ar fi fost si mai greu.
Viata merge inainte draga mea,esecuri sunt din nefericire in viata,si simtim ca nu mai putem merge inainte,dar Dumnezeu ne intareste,ne spalam pacatele plangand si apoi ne revenim.
Plangi,ca e normal,si roaga-te Domnului sa iti aduca liniste ,pace si iubirea unui om care sa TE MERITE SI SA IL MERITI!
Doamne ajuta!
Ana-Maria.
cum sa mergi mai departe
Senzatia mea este ca, in momentul asta, tu insati nu ai hotarat ce vrei cu adevarat pentru tine: vrei inapoi relatia de iubire sau vrei sa mergi mai departe - vrei inapoi trecutul sau vrei viitorul. Din pacate, asupra niciunuia dintre elementele pe care ai fi putut sa le iei in calcul nu poti actiona direct. Singurul lucru pe care il poti face este sa traiesti prezentul, privind insa inapoi sau, dimpotriva, inainte. Poti actiona asupra prezentului tau de fiecare clipa, de fiecare zi. Si cand spun actiune, as propune sa elimini pasivitatea, gandindu-te, de exemplu, ce ai face daca, printr-un miracol, te-ai trezi intr-o dimineata si ai constata ca problema ta nu mai exista. In ce tip de activitati te-ai angrena. Ia-ti cateva momente de liniste in care sa cugeti la acest lucru si pune pe o foaie de hartie cateva din lucrurile pe care le-ai face. Sfatul meu: incepe chiar de a doua zi prin a face cate putin din fiecare!
Succes!
Aida Popovici
Psiholog - Specialitatea Psihoterapie
Distanta spatiala atrage
Distanta spatiala atrage adesea dupa sine si o distanta sufleteasca. Este mai bine ca el a preferat sa puna stop in momentul in care in viata lui a aparut altcineva, decat sa te lase sa actionezi asa cum ai intentionat - sa accepti orice si sa ramai blocata intr-o relatie nefunctionala.
Ai fi suferit mai mult daca ai fi stiut ca el este cu altcineva, in timp ce tu esti aici si nu ai controlul situatiei.
Chiar daca acum doare, gandeste-te ca ai sansa de a gasi un nou drum, ceea ce nu ai fi putut face atat timp cat ai fi ramas blocata intr-o relatie fara finalitate.
Ar fi fost mult mai rau daca prelungeai relatia, deoarece doar amanai deznodamantul - oricum s-ar fi terminat, iar tu ai fi fost si mai implicata si cu mai multe rani la activ si ai fi suferit si mai mult.
Incheierea unei relatii este traita ca o pierdere si trebuie sa o plangi ca atare, dar ai grija in acest timp sa nu te afunzi prea mult in suferinta si nu lasa durerea sa iti blocheze viata.
Incearca sa privesti in jur si sa observi sansele pe care ti le ofera viata, pe langa care treci zilnic si pe care nu le bagi in seama datorita acestei suferinte.
Lumea nu se termina cu iesirea unei persoane din viata noastra. Ai incredere in tine!
Numai bine!
Post new comment