Cum scap de traume?

Buna ziua. M-a marcat un barbat si am viata sentimentala distrusa, nu mai am motive sa ma trezesc dimineata si vreau sa mor, dar n-am curaj sa ma sinucid. Acum 2 ani m-am indragostit de un barbat minunat, amuzat, foarte foarte chipes, talentat in muzica, centrul atentiei peste tot. Despre mine se spune la fel.

Obiectiv vorbind, am exact aceleasi calitati ca si el si in grupuri noi doi formam un intreg, nu se putea chef fara mine sau el in acel cerc de prieteni. Poate nu sunt la fel de frumoasa ca el, dar sunt considerata frumoasa. Tot ce am relatat pana acum cu privire la noi doi, sunt remarcile tuturor prietenilor care ne cunosc.

Eu eram o fata foarte morala, aveam o relatie normala cu un baiat la fel de moral. Eram sufletul petrecerii si inainte sa il cunosc pe barbatul de care m-am indragostit, dar eram mult mai rezervata cu privire la vocabular sau expunerea principiilor sau intimitatilor. El, e un afemeiat fara leac, un vulgar si jumatate, dar simpatic in vulgaritatea lui. Nu are principii, nu are religie, nu are oprelisti. M-am culcat cu el pentru ca nu am rezistat, dar am fost una dintre zecile lui de amante 2 ani de zile. L-am adorat, l-am adulat, am intrat in cercul lui de prieteni, am intrat in lumea lui, am inceput sa duc viata lui. El a tinut la mine, dar nu suficient incat sa ma vrea de iubita. Oricum orice iubita ar avea, ar fi inselata.

Problema e ca mi-am facut mari iluzii ca se schimba si ca poate ajunge sa ma considere femeia care sa il poata face pe deplin fericit. Odata a ajuns la concluzia asta, dar nu era singur... si l-am indepartat, nedorind sa despart doi oameni pentru fericirea mea. I-am zis sa stea cu ea, si cand n-o mai fi cu ea, sa ma caute. Din pacate a gasit o alta, imediat dupa ce a incetat relatia anterioara.

Nu m=a mai cautat, decat pentru sex...dar n-a mai primit. Am decis sa il uit. Am plecat din oras, am incetat sa cant la chitara(am invatat de la el, tineam petreceri intregi, inainte cantam doar vocal), problema e ca nu imi place niciun barbat care e mai urat decat el. Si daca gasesc unul mai frumos, nu e la fel de simpatic sau sarmant. Sunt disperata, nu pot iubi pe nimeni... fantoma lui ramane in viata mea.

M-a marcat... nu mai suport genul de femei care stiu ca ii place lui... nu mai suport acea muzica pe care o cantam/ascultam cu el, nu mai pot vizita orasul din care m-am mutat, daca il vad... ma distrug... orice veste despre el ma distruge...amintirile legate de el...fara sa fac nimic, fara sa imi spuna nimic, ma pun la pat. zac in pat cu zilele si ma uit in gol...mananc ciocolata si ma uit in gol la tv. nimic nu ma distreaza, nimic nu imi place, nu suport sa ies din casa... sunt distrusa!

cum scap de obsesia asta? e un esec...accept! dar nu ma mai pot apropia de NIMENI. nimeni nu e mai bun la pat, nimeni nu e mai frumos, nimeni nu e mai simpatic si mai antrenant decat el...si...cred ca sunt destul de obiectiva, pt ca omul are calitati reale si un succes nebun la femei. are si cate 6 femei diferite pe saptamana...si nu o stiu de la el...

Imi place mult povestea ta si cred ca unele fete (femei) te-ar considera o norocoasa, pentru ca ai intrat in aceea lume boema, pentru trairile, senzatiile deosebite de care ai avut parte.

Cealalta fata a monedei este ca, desi afiseaza libertatea, dezinhibitia, deschiderea, aceasta lume este limitata, este un sistem inchis ce nu admite adaosuri diferite calitativ de ceea ce deja exista in el (cum ar fi relatii stabile exclusiviste)..ai vazut asta cand iluzia s-a destramat. Dupa cum l-ai descris pe barbatul de care te-ai indragostit, eu nu mi-l pot imagina existand in afara petrecerilor si femeilor diferite ce graviteaza in jurul lui..nu-l pot desprinde din context..Tu poate ai vrut sa-l *decupezi..dar ma intreb ce ar ramane din el daca ai face acest lucru..toate calitatile pe care le-ai insirat (frumos, chipes, atractiv, simpatic, antrenant, amuzant, talentat), au sens si valoare in contexte sociale, petreceri etc...sunt foarte utile pentru a fi in centrul atentiei, pentru a obtine recunoastere sociala..intr-o relatie stabila, oficiala, cum iti doresti tu, alte lucruri conteaza insa mai mult (incredere, respect,intimitate, securitate..).

Cred ca in aceasta situatie este valabila vorba: "nu le poti avea pe toate in acelasi timp". Ma intreb daca esecul nu este tocmai asta..realizarea ca nu le poti avea pe toate..dar nu este vorba de un esec personal, asta este conditia umana..imperfectiune..Si daca nu le putem avea pe toate, suntem obligati sa alegem..tu ce alegi..? nu te grabi sa raspunzi, inainte de a alege un drum trebuie mai intai sa deschizi ochii si sa vezi posibilitatile nenumarate, sa experimentezi chiar unele dintre ele cum ai facut si pana acum..dar poti sa mai stai in pat, atat timp cat mai ai nevoie pentru a te hotari..sa deschizi ochii.

Nu cred ca este o decizie buna sau realista, aceea de a incerca sa uiti de el...dupa cum spui si tu, te-a marcat, te-a transformat..ai invatat multe de la el, nu mai esti aceeasi pesoana care erai inainte de a-l cunoaste, ai evoluat..a incerca sa-l uiti echivaleaza cu incercarea de a te desfinta pe tine insati..poate asta te distruge, dorinta de a-l uita, si implicit de a te uita pe tine.."nimic nu ma distreaza" "nimic nu imi place"..uitare...
Amintirea lui, experientele pe care le-ati trait impreuna, deprinderea de a canta la chitara, muzica care iti place, fac parte din tine..ai trait clipe nepretuite, unice, momente de fericire...esti sigura ca vrei sa le uiti si pe astea? (vezi filmul *Eternal sunshine of the spotless mind) Eu zic mai bine sa le pastrezi, ca pe niste pietre pretioase pe care sa le porti cu mandrie..poate chiar te vor face sa te simti si mai frumoasa

Alexandra Ghiran
psiholog

Alte raspunsuri date de Alexandra Ghiran