Cum stiu daca fac o mare greseala?

Buna, ma bucur ca am prins acest subiect "fierbinte" in timp util, adica inca esti "consiliabila":)
Ceea ce traiesti tu a fost inclusiv subiectul multor filme gen "comedii romantice", dovada ca oamenii din afara vad aceasta framantare a ta poate putin derizorie, dar de fapt ea este - sau poate fi - un viermisor care poate roade in timp un mar foarte mare, rosu si frumos pe dinafara. In mai toate filmele sus-mentionate, dilema nu se rezolva decat printr-o criza, acest lucru implicand o reconsiderare a intregii situatii si o reconfigurare a conjuncturilor. Imi imaginez ca totusi ai ajuns in aceasta faza de buna voie, deci macar partial esti de acord cu situatia in care esti si vei fi. Problemele pe care le vad ar fi: - o fosta relatie "neterminata" care iti absoarbe o parte importanta de energie si emotie si te impiedica sa te dedici actualei realtii;
- lipsa "scanteii" de pasiune care se te faca sa te arunci orbeste in noua relatie, desi mental o descrii ca perfecta;
- nehotararea de a decide daca alegerea ta e cea corecta.
Mai este putin timp, dar acest timp ar trebui sa il petreci in liniste cu tine insati, de preferat dupa ce ai impartasi cu prietenul tau toate aceste ganduri - libertatea pe care ti-ar da-o acum ar fi un semn de pretuire din partea lui.
Incearca sa vorbesti cu fostul si sa analizezi cauzele despartirii - de cele mai multe ori, o relatie neterminata fizic se continua si se amplifica in imaginatia noastra pana la a nu mai semana deloc cu realitatea - vei avea surpriza sa vezi ca intalnirea cu el nu o sa iti mai spuna mare lucru.
Petrecand un timp singura, prin detasare vei vedea mai clar obiectul dilemei tale.. Lipsa a ceea ce au am numit "scinteie" poate sa fie indiciul unei lumini clare si curate si nu un foc de paie care se stinge rapid si lasa mult fum.
Dormi singura, vorbeste cu tine insati, mergi la o biserica simpla si veche si vorbeste cu Dumnezeul tau fara sa il minti.
Curajul de a fi sincera cu tine iti va lua de pe fata voalul indoielii si abia apoi vei putea alege daca sa il pui sau nu pe cel al casniciei.

Buna ziua,

Draga mea, esti atat de plina de emotii! Iar o parte din ele sunt cat se poate de firesti.
Ma gandesc acum la acest "da" care presupune o atat de mare responsabilitate. Ma bucur ca pentru tine casatoria are si asemenea valente, nu de alta, dar in ultima perioada e la moda circularitatea casatorie-divort-casatorie-divort. Ma gandesc ca provii dintr-o familie traditionalista, o familie in care casatoria este investita cu o anumita valoare.(poate si de aici se amplifica nelinistea ta... sa fie oare pentru totdeauna?)

Mi-ar placea sa reflectezi putin la ceea ce simti pentru partenerul tau ... sa fie oare atasament anxios (de teama singuratatii) sau mai mult?

Mai am cateva intrebari ajutatoare pentru tine:

Iti amintesti cum v-ati cunoscut?
Ce te-a atras atunci la el?
Cum te simti in prejma lui?
Care sunt calitatile lui?
Este el atent la nevoile tale?

Raspunzand la ele s-ar putea sa te mai clarifici nitel.

Si ... ma gandeam, nu ar strica sa-l observi putin si pe el. Oare el cum se simte? Este si el nelinistit? Are si el emotii cu privire la apropierea momentului cel important? Dar ceilalti membrii ai familiei voastre, ei cum traiesc aceasta etapa? Cum isi manifesta emotiile?

Mult succes!

In general casnicia il face pe om mai echilibrat si mai responsabil! Crezi ca asa vei fi si tu dupa ce te vei casatori? Pentru ca vad in tine 2 personalitati diferite: una care practica sexul platit si alta care traieste cu frica lui Dumnezeu; una care il iubeste pe viitorul sot (desi doar in anumite momente), si alta care nu are idee daca vrea sa se casatoreasca! Atata timp cat nu esti sigura ca ii poti oferi dragostea si sustinerea pe care le vrea de la tine,pentru binele tau si mai ales al lui,renunta!