Nu imi place viata care o am,adica prea putine lucruri interesante se intampla si prea multe lucruri nu le mai suport sau nu mai imi plac sau mi-am pierdut interesul pentru ele.
In primul rand nu ma astept la nici-un ajutor de aici pentru ca oamenii nu prea pot ajuta decat daca ar putea sa traiasca macar o zi din perspectiva mea,cum acest lucru nu este posibil ,nu prea cred sa fie de folos orice raspuns as primi.
Motivele pentru care viata mea nu mai imi place nu prea conteaza,as zice ca m-am plictisit de spatiul in care locuiesc,locul de munca,prietenii care ii am.Imi dau seama ca multi oameni sunt norocosi,iar ca eu nu sunt,desi unii oameni iti spun ca nu ai nimic,ca totul e ok,sau ca sa ma gandesc la cati oameni exista care traiesc in saracie,sau conditii mai grele ,norocos esti cand sunt oameni cu care sa poti vorbi orice si care chiar incearca sa te ajute,sprijin material iti ofera insa nu asta imi lipseste.
Ce as vrea este sa iau totul de la inceput,daca vreti sa incep o noua viata,cum as putea face lucrul acesta?Ar presupune sa renunt la jobul actual si sa caut altul ,sa ma mut undeva,sa gasesc prieteni noi.De gasit alt loc de munca iese din discutie,de locuit altundeva nu stiu unde,doar daca m-as muta in chirie singur,ceea ce nu e recomandat ,prieteni nu gasesc,pe net pe site-uri nu se gasesc,rar poti numi un om gasit pe net ca este prieten.
Am facut mai multe teste psihologice de pe net,cam toate sugerau ca as suferi de o depresie in forma avansata,ce sfat imi dati?
Va multumesc
Astazi, joi, va invitam in chatroom la ora 09.00-10.00 la o discutie despre viata la scoala.
Discutia nu este moderata.
La ora 21.00-22.00 va asteptam la o discutie cu si despre adolescenti.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Adriana Ciurdar
La ora 22.00-23.00 va asteptam la o discutie despre sexualitate si psihosexologie.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Luminita Codrescu
raspunsuri
Am sa incerc sa raspund tinand cont de toate parerile si multumesc celor care mi-au impartasit parerile lor.
Eu daca ma duc la un psihiatru si ii spun tot,ala poate ma baga in spital si nu ma mai scoate nimeni de acolo.Pana la urma nici-un om nu ma poate schimba,asta am inteles,de fapt eu sunt cel care se schimba in functie de anumite conditii.
Bun,nu am zis ca nu vreau sau refuz,am zis ca nu pot.Daca ar fi sa explic in cuvinte cum cred eu ca sta treaba ar suna asa:
Am nevoie de anumite conditii prielnice pentru a putea fi in stare sa ma confrunt cu problemele,sa fiu cumva detasat de ele sa ma simt deasupra lor si atunci pot sa le rezolv.Asemeni unui puzzle la care trebuie sa pornesti de undeva,oricine face un puzzle(ma refer la un puzzle greu cu f multe piese) are imaginea puzzelului si deci stie cum va arata puzzelul pornind de la piesele care le are,un alt lucru e si faptul ca cel mai usor este sa pornesti de la margine.
Da recunosc ca sunt confuz.Mi s-a precizat ca astept o "printesa", nu neaparat este asa, dar chiar am gasit "printesa", doar ca ea are un print,si deci e doar o amica,atat,si nu sunt atata de nebun incat sa cred ca ea e singura "printesa".Si ea a reusit sa ma schimbe un pic doar discutand cu ea.Si da sa stiti ca m-am destainuit ei,i-am spus despre sentimentele care mi-au aparut pentru ea.
De ce am zis ca nu am nevoie neaparat de o printesa,pentru ca uneori ma pot simti minunat chiar daca sunt singur,imi place natura,imi place ceea ce e frumos.Imi place linistea si urasc zgomotul.
Sunt preocupat de spiritualitate,si am sa mentionez aici pe Eckart Tolle.Daca as putea sa fac ce zice el,pe scurt tot ce spune el este rezumat in faptul de a trai clipa, a trai in prezent,nu as mai avea nici-o problema.
Treaba cu sociabilitatea si frica de oameni,frica de a fi ranit o vad in felul urmator:
Ma pot apropia de oameni dar nu dintr-o data,si sunt instabil,e cumva riscant,pentru ca uneori intru in stari foarte urate.Se poate intampla sa imi pierd controlul si sa nu mai fiu constient de ceea ce fac,in astfel de momente orice e posibil.Din principiu nu sunt un om violent,insa pot deveni atunci cand sunt adus intr-o stare in care ma simt groaznic,as putea-o numi "teroare".
Daca ar fi sa fac tot ce imi trece prin cap,nu ar fi bine deloc,pentru ca prin cap imi trec si lucruri bune si lucruri rele.Daca as fi facut tot ce imi trecea prin cap nu mai scriam acum nimic,pentru ca nu era cine sa scrie.
De aceea nu am incredere in logica mea,atat ca stiu ca sunt mai mult decat trupul si mintea mea,alta explicatie nu am pentru faptul ca mai traiesc.
Pentru afirmatia "Nu te agata de orisi cine si cu atat mai mult nu pune la suflet tot ce zic cei din jur.".Raspunsul este nu pot.
Daca nu fugeam din casa la un moment dat,efectiv nu mai puteam suporta prezenta tatalui meu,as fi facut ceva regretabil.
hm din nou
nu stiu ce ar face un psihiatru dar un psihoterapeut sigur nu te-ar baga nicaieri daca i-ai spune *tot..plus ca nu esti obligat sa spui tot decat daca simti nevoia tu..sa spui tot.
logica, ratiunea..sunt limitate..toti stim asta..noroc ca avem imaginatie..unde suntem liberi si unde putem sa facem tot ce nu ne permitem sa facem in realitate. totul este permis in imaginatie..si daca iti poti dezvolta mai mult aceasta parte din tine, s-ar putea sa nu mai fie nevoie sa reactionezi in realitate in moduri in care crezi ca ar deranja. si stai linistit, in capul tuturor trec lucruri bune/rele/bizare etc..in imaginatie le poti lasa libere..pastrand controlul asupra comportamentului din realitate.. e ca este ok sa ai ganduri aiurea si nu cred ca are rost sa depui eforturi sa le opresti..lasa-le sa-si faca treaba in imaginatie, consuma-le acolo. aa da..si oricine, in anumite conditii, poate devenii violent asa ca nici asta nu e neaparat un semna ca e ceva in neregula cu tine
din nefericire (sau din fericire?) nu putem controla ceea ce ni se intampla..nu putem controla conditiile in care se desfasoara existenta noastra (decat intr-o foarte mica masura), nu ne putem alege parintii etc. e o realitate pe care iarasi o stim cu totii..dar nu toti o acceptam..uitam ca avem libertatea de a ne raporta la exterior in nenumarate feluri, si ca unele viziuni ne pot face mai fericiti, altele mai putin.
conditii favorabile..nefavorabile..aici metafora mea prefarata este cea a muntelui..in ce caz ai aprecia mai mult privelistea din varf? in cazul in care te-ar duce acolo un elicopter, sau in cazul in care ai depune un efort considerabil, luptandu-te cu viscolul, frigul etc. ?
\
re:daca ma duc la un psihiatru
Dar de unde stii? Toti avem ganduri,asta e mai putin important.E important ca acele ganduri,vise fantezii sa raman doar in capul meu.Eu am avut multa vreme cosmaruri si ce cosmaruri,visam ca omoram oameni simtea durerea in vis care o aveam.Crezi ca asta ma facut sa fiu nebuna?
Nu faptul ca asta a ramas doar in capul meu si am reusit sa ma detasez ma facut sa inteleg ca nu asta ma defineste. DA crezi ca daca am incercat sa ma sinu,sunt mai ciudata sau mai diferita decat ceilalti? NU a fost o perioada proasta in viata mea,peste care am trecut.Toti avem perioade mai nasoale si cumva trecem de ele,important e sa reusim sa trecem nu conteaza atat demult cum ci doar ca dupa acea peioada sa imi revin.
daca vrei poti sa nu te mai agati de cei din jur si sa nu te mai doara atat de tare.Dar stii care e ingredientul magic? Sa ai rabdare si sa muncesti cu tine insuti.
Crede-ma ca sunt persoane aici pe site care inteleg mai bine decat crezi tu ceea ce simti,ce inseamna sa ai probleme cu parintii,in special cu tatl,sa fie unul care efectiv a avut grija ca copilaria a o transforme intr-un cosmar.Asta e se intampla si nu e vina noastra si nu putem schimba trecutul,ce putem face e ca viitorul nostru sa il facem mai bun,sa avem grija sa schimbam viata copiilor nostri ca ei sa fie feiciti.Eu cred ca asta e cel mai important.
Ok eu am facut tot ce mi-a trecut prin cap,destul de multe si uite ca e cine sa mai scrie aici,adica am primit o a2a sansa si chiar a3a sansa am primit(dar nu te sfatuiesc safaci la fel ca mine ca dupa vei suferii mult mai mult ca pana acum,mai bine te duci singur la un specialist si spui ce ai in cap decat sa pui in aplicare).Dupa acea am invatat sa stiu sa tip sa nu mai las durerea sa ma copleseasca atat de tare.Stiu cat e de greu sa faci fata la o astfel de durere,sa simti ca esti mancat pe dinauntru.Dar toate la un momendat trec.
Probabil ca starea ta e mai mult decat o depresie minora,probabil ceva foarte sever si sentimentele te coplesesc foarte tare si cu atat mai mult e nevoie sa gasesti acel terapeut care sa rezoneze cu tine,care sa fie pe aceasi lungime de unda si sa te inteleaga.
re
Imaginatia este un lucru folositor dar poate fi si daunator.Mi-am imaginat multe lucruri,pentru mine e ceva obisnuit sa imi imaginez posibilitati in viitorul apropiat.Mi-am imaginat mai multe posibilitati de a incheia propria existenta,nu stiu daca e cineva care sa ma sustina in acest sens.
O alta problema a mea e comunicarea,si ma urasc pentru asta.Nu stiu sa comunic cu oamenii,nu sunt la curent cu ce se mai intampla,multe lucruri nu le inteleg in dialogurile purtate intre prietenii cu care ies in oras,eu de obicei sunt absent si rareori mai spun cate ceva.
Iar cand mi se pune intrebarea:tu ce mai zici?
ma blochez,nu am ce zice ,fiecare are ceva de zis eu nu.
Depresie!
Da, asa se manifesta depresia! Dupa scris pari un om cultivat. Totusi nu spui nimic despre varsta, locuit singur, cu parintii, ai o sotie, prietena, etc
Totusi, intuitiv, iti recomand din inima:
- Mai fa o scoala, cursuri etc Vei avea sanse in plus pentru un job mai bun si mai ales vei cunoaste lume noua. Socializeaza!
- Ia-ti un animal de companie. Iti va oferi multa afectiune si nu vei mai fi singur.
- Mergi la sala. Vei fi mai sanatos, mai aratos si vei cunoaste oameni noi.
- Fa sex cat incape. Asta e un bun antidepresiv. Daca esti singur si neexperimentat, cauta pe net vre-un manual de agatat si situri pentru barbati (nu ma refer la porno), iti pot da idei noi si apuca-te de cuceriri.Experimenteaza!
- Initiaza-te in Forex. Poate sa te prinda foarte usor pasiunea si dupa ce te convingi pe un cont demo ca esti bun, cu o mica investitie treci pe real. Poate scapi si de depresie si te alegi si bani.
-Investeste in tine! Ocupate de dezvoltarea personala si fii putin metrosexual. Asta iti va da o ocupatie si iti ridica moralul.
Esential insa este sa cunosti oameni noi si sa dezvolti relatiile existente. Omul e o fiinta sociala!
re:In primul rand nu ma astept la nici-un ajutor de aici
Fraza aceasta mi-a atras atentia.TE contrazici cumva singur(a).Stii de ce zic asta? Pentru ca daca nu ai fi asteptat nici un fel de ajutor nu ai fi scris aici ceea ce simti.Doar esti foarte confuz(a). Eu ti-as indica in primul rand nu lua neaparat in considerare testele facute pe net,nu sunt cele mai corecte.
Daca tot vrei sa faci un test psihologic sa vezi ce anume e cu tine,apeleaza la un psiholog,psihoterapeut.
Dar nu zic ca acele teste nu sunt cu un pic de adevar in ele,doar ca nu sunt de cea mai mare incredere.Din punctul meu e vedere.Si chiar de ar fi cele mai corecte teste posibile nu trebuie sa te descurajezi si sa crezi ce e in ele.Poti iesi dintr-o astfel de stare.Poti lua depresia ca o experienta din care inveti foarte multe.Poti aunge sa te cunosti mai bine decat crezi,trecand printr-o astfel de perioada.
Sunt multe lucruri care as vrea sa ti le spun insa poate nu sunt tocmai potrivite,din motivul ca nu am o idee despre viata ta.
S-ar putea sa te inseli,multa lume a trecut prin depresie si s-ar putea sa fi trecut exact prin aceleasi simptome ca ale tale.Sa te simti singur,sa nu iti mai placa nimic,sa vezi cam totul doar in lumina neagra,sa te consideri vinovat de toate,saiti vezi viata ratata,astea sunt doar o parte din sentimentele care au facut multa vreme parte din viata mea.
Poate si tu le ai poate nu,dar stiu ca am avut un pic de ajutor din afara ca sama pot regasi,cineva care chiar si-a batut capul cu mine si-a dat interesul,tinand cont ca eu simteam ca nu mai pot continua,cineva chiar a stiut sa ma faca sa imi revin,sa ma ajute sat trec peste perioada aia urata,care acum o privesc oarecum zambind.Am luat-o ca pe o experienta si am luat doar ce a fost bun din ea.
Depresia cand o traiesti poat e cel mai urat lucru din lume insa dupa ce treci dupa ea,o vezi cumva cu alti ochi.Eu un singur sfat iti pot da,si dac vei dori poti tine seama de el,daca nu asta este,spun doar ca pe mine ma ajutat.Incearca sa mergi la un psihoterapeut,psiholog sa vb cu el.Poate te va ajuta in timp si daca e chiar o depresie chiar vei aveanevoie de cineva care sa inteleaga exact ce simti .
Multa bafta iti urez
P.S. Cauta sa faci lucruri noi in viata,experimenteaza tot felul de lucruri.Mergi la teatrula film,plimbate...mergi la patinoar...efectiv cauta lucruri noi sa faci in viata ta si poat te va ajuta
re
Am fost la psihiatru,psihoterapeut,nu am rezlvat multe,tot am povestit tot felul si atat,mi s-a spus sa imi schimb modul de viata.
Cu acest lucru sunt de acord,insa singur nu pot,sunt prea inchis in mine,doar cineva care sa ma inteleaga si sa ma placa asa cum sunt ma poate determina sa fiu altfel.
Nu stiu daca pot explica in cuvinte,e ceva ce tine de partea sufleteasca care e inchisa,de aceea am spus ca nu ma astept la vreun ajutor aici,pentru ca sunt cuvinte,care vin din mintile oamenilor,nu din suflet,la mine e o problema de suflet,sunt prea sensibil,si nu exteriorizez ceea ce simt,de accea nimeni nu ma intelege,de fapt nimeni nu ma cunoaste cum sunt eu,nici cei mai apropiati mie.
Da recunosc ca nu sunt un om sociabil,pentru ca oamenii ma pot rani prea usor.
Locuiesc cu parintii,nu am prietena,am 28 de ani.
Am un motan.
De scoala nu vreau sa mai aud,a fost un chin pentru mine,urasc scolile.
Nu ma intereseaza afacerile,sau bani mai multi,oricum nu fac nimic cu banii.
Nu am prieteni multi,si greu pot sa imi fac prieteni noi.
Daca ar fi sa spun ce imi doresc:as vrea sa am o prietena pentru care nu conteaza foarte mult cum arat si sa nu aiba nevoie mare de sex,sa ma inteleaga sa ma cunoasca pentru ceea ce sunt,nu felul cum arat.
Ca sa raspund la acea contradictie,ce vroiam sa spun este ca nu o sa imi rezolv problemele prin ceea ce vorbesc si mi se spune aici,dar de aici poate ajung la posibilitati noi de a gasi solutii,adica nu cred ca gasesc o solutie aici,poate la un indicator spre o solutie.
Recunosc ca poate nu am formulat bine fraza,si ca am exagerat ca sa atrag atentia.Da recunosc sufar de o lipsa de atentie din partea celor din jur.
parere
hm..citind ce ai scris sunt tentata sa formulez asa pozitia ta: "vreau sa ma schimb, sa imi fie bine, dar refuz sa o fac, nu imi permit sa schimb nimic in viata mea pana nu apare cineva care sa ma placa asa cum sunt.. fericirea mea depinde da indurarea *zeilor, de *miscarea planetelor, care sa faca in asa fel incat sa-mi trimita in viata pe cineva care sa ma inteleaga..pana atunci stau asa, astept, si mai povestesc despre cum nu'mi este bine stand asa, si despre cum vreau sa schimb ceva"...normal ca nu au avut rezultate acele intalniri cu psihoterapeut/psihiatru..ei nu pot sa-ti dea acea prietena de care crezi ca ai nevoie...iar tu nu iti permiti sa schimbi nimic fara acea *printesa.
Apoi, desi iti doresti atentie din partea celorlalti, nu iti permiti sa te aproprii pentru ca oamenii te pot rani usor..chiar asa o fi, sau doar te-ai hotarat tu ca toti oamenii sunt la fel, toti te ranesc usor? bineinteles, toti in afara de printesa. in acest fel, nu ai nimic de facut decat s-o astepti :)pana la urma, si noi de aici suntem oameni, si totusi ai putut sa te deschizi cat de cat fata de noi..pana acum te-am ranit?
are dreptate erena..nu toti psihoterapeutii sunt la fel si poate nu ai gasit pe unul cu care sa rezonezi..ce ce nu inseamna ca el nu exista si ca nu are rost sa mai cauti
Poate am fost cam rautacioasa si poate am exagerat ...intentia mea este insa sa-ti transmit, ca si erena, ca fericirea ta este responsabilitatea ta, nu a unei printese pe un cal alb.. spui ca vrei sa gasesti solutii..rezolvari..ma bucur ca aici iti asumi raspunderea
intreaba-te cat ai de gand sa mai stai asa, asteptand printesa sau evenimentul care iti va schimba viata..si cand te vei satura si vei incepe sa schimbi tu acele lucruri care nu iti convin, sa faci lucrurile care iti plac..sa cauti...si cand te vei misca din loc, cu pasi marunti sau mai mari, in ritmul tau personal.Viata ta iti apartine, si ai libertatea sa o traiesti asa cum vrei tu..si e bine s-o faci in cunostinta de cauza
re:am fost la psihiatru psiholog....
Poate asta e tocmai cea mai mare problemaca nu vrei sa lasi pe nimeni sa intre in sufltul tau.Stiu ca asta e cel mai greu lucru posibil,simti ca cineva te-ar "viola" daca se apropie prea mult de sufletelul tau.Dar stii ce e culmea e atat de bine ca e cineva care te poate intelege si in care sa ai incredere.Sti ce mult conteaza.Nu e nevoie sa ai o suta de prieteni doar unul si bun,insa sa inveti sa nu depasesti limitele.
Ca sa ai acea prietena care ti-o doresti e nevoie sa iti deschizi si tu sufletul in fata ei.Nu te intelege daca tu nu o vei lasa.
Si nu pentru ca nu esti sociabil teranesc oameni usor ,doar ca ai un suflet mai sensibil.Trebuie sa inveti sa stii ce sa lasi sa te raneaca sau cine te poate rani.Nu te agata de orisi cine si cu atat mai mult nu pune la suflet tot ce zic cei din jur.
Nu ai de unde stii ca nu vb din suflet eu,pt ca nu e asa.Cand scriu ceva aici mereu ma gandesc la cum m-am simtit eu in anumite situatii,la experientele avute de mine,la fericirile si tristetiile prin care am trecut.Mereu e ceva care vine din suflet.Cateodata poate nu exprim corect ceea ce vreau sa transmit dar stiu ca e din suflet si stiu ca va transmite ceva ,ceva care poate pe cineva la un momendat va ajuta pe cineva.E complicat sa spui cea ce simti insa te si elibereaza asta te face sa te simti cumva mai bine.
Poate ca nu ar trebui sa te axezi pe partea ca nu ai atentia de care vrei de la ceilalti,axeazate pe tine.Sa te faci tu fericit si implinit,sa nu depinzi in fericire de nimeni sa fi implinit cu tine insuti.Aici vb din propria mea exeperienta.Mult timp am dat vina pe cei din jur pe nefericirea mea,si faptul ca eu ma simteam trista si singura din cauza lor.Nu pot nega ca si cei din jur mau facut nefericita,ca as mintii dar cel mai important e ca eu am reusit sa ma fac fericita singura.Am inceput sa fac anumite lucruri care m-au scos din acea stare.De exemplu am facut voluntariat ,si am facut-o nu pt ca aveam eu prea mult timp liber ci pentru ca vroiam s fac ceva pentru mine.Am trait anumite experiente care mau facut sa fiu multumita de mine.Nu pot zice ca sunt cea mai fericita persoana din lume,sunt doar impacata cu mine traiesc viata asa cum este,cateodata sunt foarte trista,cateodata foarte fericita dar important e ca atunci cand trag linie vad ca viata mea are un echilibru si ca pot sa fiu fericita si singura.Am invatat treptata sa ma accept asa cum sunt,sa ambesc sa fac tot ce imi trece prin cap si am vazut ca sunt acceptata asa.mereu mi-am pus acea problema ce crede lumea de mine cum ma vede? a fost dificil mai ales ca stand intr-un cartier unde toata lumea se stie pe toata lumea dca se intampla ceva esti aratat cu degetul.Si acum mai sunt etichetata pentru alegerile facute dar sincer mi se rupe,pt ca cine ma place ma place asa cum sunt si trebuie sa ma accepte cu toate defectele mele.Chiar daca toata familia si tot cartierul stiu ca am incercat sa ma sinucid,si mai ales faptul ca a trebuit sa stau o perioada intr-un spital de psihiatrie,si aud pe la colturi cum arata spre mine si cum ma critica mi se rupe.Nu mai conteaza eu vad partea buna din ce s-a intaplat.Am trait o experienta mai putin placuta atunci dar e ceva din care am invatat sa pretuiesc viata si sa ma bucur de ea asa cum este ea.Are si bune si rele dar nu conteaza,e asa cum imi place mie.Are de toate in ea e condimentata si nu toata lumea o are asa.Unii poate au vegetat o viata intreaga si nu se cunosc pe cand eu stiu sigur ca ma cunosc destul de bine si stiu ce vreau de la mine,de la viata.
Incearca sa iei ce e bun din ce am povestit aici si poat iti va fi mai usor.Si crede-ma ca sunt destui psihologi care se afla pe aceasi lungie de unda cu tine care inteleg ce zici tu ca simti.Problema e sa gasesti unul bun.Si inca ceva,ceva foarte important UN PSIHOLOG NU ITI REZOLVA PROBLEMELE NU INTERVINE IN VIAT TA,el poate veni cu niste sfaturi si te poate indruma dar atat.
Post new comment