?De ce nu ma pot Ruga pentru copilul meu decedat ?
De ce nu ma pot decedat Ruga pentru copilul meu? Oare nu pot accepta ca el nu mai este printre noi?
Eu si sunt Mama de îngrijire-o copilul pierdut in urma accidentului cu ATV-uri, v-am scris, m-ati ajutat foarte mult ... va multumesc.
Credeam ca nu mai sunt apta psihic, de aceea nu ma gandeam sa incerc sa mai am un copil, acum am prins curaj, INCERC macar, desi numai sunt garantii.Nu ma pot ruga pentru el, pomenile urasc, imi este teama de intalnirea cu rudele, in curand Sotul meu doreste sa-i facem Pomană de doi ani.
În religia noastra nu te poti duce la preot sa te spovedesti, sfatuiesti.
VA MULTUMESC CA NU M-ATI CATALOGAT DEPLASATA, CA MI-ATI DAT curaj SA merg MAI DEPARTE.VA urez SUCCES
Pierderea unui copil reprezinta o trauma foarte dureroasa prin care trece orice parinte intr-o astfel de situatie.
Faptul ca tu nu doresti sa te rogi pentru copilul tau este o problema de acceptare. NU vrei sa accepti ca copilul tau nu mai este langa tine.
Ceea ce nu vrei sa intelegi este ca copilul tau este, de fapt, tot timpul cu tine si langa tine, chiar daca nu il vezi, doar ca se afla intr-o alta existenta, intr-un univers paralel cu al nostru. EL te poate privi acum si ar putea sa fie furios pe tine ca nu te rogi pentu el, desi daca ar putea ar incerca sa-ti aline sufletul de durere.
A te ruga pentru copilul tau decedat este ca si cum i-ai arata respectul fata de el,si ceea ce este cel mai important faptul ca nu l-ai uitat si nu il vei uita niciodata.
Pe copil nu ai cum sa-l uiti, nu poti sa stergi din memorie amintirile cu el, copilaria lui, faptul ca tu i-ai dat viata si l-ai crescut.
Accepta ca el nu mai este in aceasta viata dar te urmareste de undeva, dincolo de acest univers si ca in acelasi timp el este foarte aproape de tine.
Daca nu ma crezi este suficient sa-ti imaginezi tot ceea ce ti-am spus si imi vei da dreptate.
Cu sau fara el in aceasta existenta viata merge mai departe.
El va fi ingerul tau pazitor.
Tu I-ai fost in aceasta viata!
NU te invinovati de nimic.
Pentru ca Dumnezeul are un plan cu fiecare dintre noi!
IN momentul in care vei accepta acest lucru vei simti o usurare in sufletul tau.
Cu bine!
P.S.: Fa-i toate pomenirile si de sambata mortilor.
Tine-ma la curent cu progresele tale!
Alin Sipoteanu
psiholog
Astazi, duminica, va asteptam in chatroom la ora 21.00-22.00 la o discutie despre relatii. Discutia este moderata de psihoterapeutul Dorin Victor Vasile
Au raspuns la intrebari in ultimele 7 zile:
Trebuie sa poti si sa vrei ... pentru el ...
Si eu sunt la inceput ... si eu invat sa traiesc fara micuta mea ... si eu in adancul sufletului o mai asteptam pana de curand ... insa de curand am acceptat ca ea nu mai este fizic langa mine ci doar in sufletul meu si a sotului si in alte cateva suflete ... si asta a facut sa pot, cu durere, sa sper doar la ziua reintalnirii ... pe care o astept, dar nu o grabesc ... va sti ea cand ma va chema sa ii fiu alaturi.
Copilul tau nu te vrea rapusa ... nici suferinda ... nici daramata ci puternica ... foarte puternica.
Stiu ca e greu, uneori chiar imposibil ... insa faptul ca vorbesti de el e primul pas ... iar al doilea este cel de a nu il astepta inapoi ... nu va veni, insa vei merge tu la el la momentul potrivit.
Priveste spre cer si zambeste-i el asteapta zambetul tau, priveste spre cer si trimite-i un pupic si vei vedea ce bine te vei simtii.
Nu inteleg si nu voi intelege niciodata de ce se intampla astfel de lucruri insa stiu ca toate se intampla cu un scop.
Nu eram logata
Am vazut ulterior ca atunci cand ti-am scris mesajul nu eram logata.
Oricum as mai fi avut niste completari:
Nici eu nu consider drept ceea ce mi s-a intamplat ... insa sunt sigura ca Dumnezeu nu pedepseste prin copii. De asta poti fi sigura si tu. E atat de greu ... e atat de neinteles pentru restul oamenilor ...
Vineri seara va fi comemorarea copiilor si bebelusilor pierduti prea curand ... vei gasi pe internet pe EMMA despre acest eveniment ... poate vrei sa te alaturi ... iti spun sigur ca iti va face bine. Eu la exact 3 saptamani de la pierderea micutei mele am participat la Ziua parintilor de ingerasi si a fost foarte bine. Astept noutati de la tine.
... nu stiu
Nu stiu sa iti raspund, si eu ma intreb acelasi lucru cand vine vorba de fetita mea ... acasa ma mai rog pentru ea, dar rar, iar cand sunt la cimitir ... aproape niciodata. Poate pentru faptul ca mereu imi vine in minte ... ca ea nu a pacatuit ... ea a fost sufletelul meu pur si perfect ... ea este ingeras ... Cand cineva imi zice "Dumnezeu sa o ierte" de obicei raspund rastit, fara sa vreau, "ce sa ii ierte?", iar cand cineva imi zice "I-a fost mai draga lui Dumnezeu!" revoltata raspund "Nu mai draga ca mie sau sotului!" Asa ca poate faptul ca nu te rogi pentru baiatul tau vine si din revolta, poate inconstienta, fata de Dumnezeu.
Sincere condoleante
SINCERE CONDOLEANTE! Numai o persoana in situatia noastra ne poate intelege durerea.Cum spuneai si tu,"Cand cineva imi zice "Dumnezeu sa o ierte" de obicei raspund rastit, fara sa vreau, "ce sa ii ierte?", iar cand cineva imi zice "I-a fost mai draga lui Dumnezeu!" revoltata raspund "Nu mai draga ca mie si sotului meu"la fel mi se spune si mie.La fel gandesc si eu.
Sau mi se spune ca sunt pacate din trecut ale stramosilor,toate aceste nerozii ma paralizeaza.Nu pot sa accept asa ceva.
Nu accept ca el nu mai este cu mine,cred ca din aceasta cauza nu reusesc sa ma rog pentru el.Stii scumpa mea :eu inca il mai astept.
Eu nu sunt bine,stiu ,recunosc,dar m-am izolat de toti cei in jurul carora se perinda baiatul meu.parinti,frati surori,prieteni.Stii,raman doar eu cu el in gand,asta imi face bine deocamdata.
M-am impotmolit,nu mai vreau nimic si pe nimeni,am ramas singura cum mi-am dorit,acum nu-l mai suport si pe sotul meu.
Arat groaznic,nici in oglinda nu ma mai pot privi.
M-am ascuns intr-o cochilie,ies doar cand merg la servici si la copilul meu.Atat.URASC SARBATORILE
Incotro? nu stiu..dar sper ca cel m-a bagat in mocirla,ma va scoate...IMI VREAU COPILUL INAPOI. ATAT.
ITI UREZ ...NU STIU SA REUSESTI SA MERGI MAI DEPARTE,EU NU STIU DACA POT,DACA VREAU.
OOOfff, Dumnezeule, unde
OOOfff, Dumnezeule, unde esti? De ce atata nedreptate pe pamanat? Ce vina poate avea un bebelus sau un copilas de cativa anisori? UNDE ESTE DREPTATEA?
Dumnezeu nu ne judeca dupa ceea ce facem? Atunci de ce ne lasa fara copii sau de ce ne lasa copiii fara parinti? Doar faptul ca ,,nimic nu e intamplator'' pentru mine NU poate fi un raspus.
De ce traiesc zeci de ani persoane care nu au facut NIMIC bun pe pamant, dar mor tineri care atat cat au trait au facut DOAR bine altora? De ce nu mai sunt lasati in viata pentru a mai face bine?
De ce ne e dat sa suferim atat pentru pierderea fulgeratoare a unor oameni minunati? DE CE?
De ce ne e dat sa ramanem ........DOAR cu drumul zilnic spre cimitir?
Dumnezeu ne da cat putem duce
Consider ca Dumnezeu ne da cat putem noi sa ducem...fiecare in parte...trebuie sa ne rugam si sa avem credinta in EL ca ne ajuta si ne scoate pe fiecare din impas...nu ne da unora mai mult decat altora...si nu cred ca exista pe lume oameni care nu au facut nimic bun...sunt doar comparatii pe care le facem atunci cand suferim...si incercam sa gasim vinovati...
Asa ii lumea sa ne nastem sa traim si sa murim...fiecare traieste cat ia fost dat...e dureros...dar trebuie sa ne gasim consolarea si sa trecem peste, sa nu lasam durerea sa ne intunece sufletul si mai ales sa nu-l gasim pe Dumnezeu vinovat pentru intamplarire din viata noastra...
Fiecare pierdere e o suferinta...dar trebuie sa lupta...sa incercam sa lasam persoanele decedate sa se odihneasca in pace si noi sa ne gasim linistea interioara...
Rugati-va lui Dumnezeu sa va dea lininste sufleteasca...si prin rugaciuni din suflet o sa reusiti sa treceti peste toate.
Post new comment