De ce nu ma simt implinita?

Nu stiu daca neimplinirea poate fi pusa exclusiv pe seama celor din jur (mereu am tinut cont/facut ce au vrut altii, "Orice as face si oricate lucruri bune mi s-ar intampla, mereu am sentimentul de neimplinire, de neincredere in mine"), la fel cum nu cred ca invinovatirea ajuta ("nu stiu ce imi doresc, nu am facut nimic care sa imi schimbe viata,nu ma pot bucura de viata asa cum ar trebui sa faca o persoana la varsta aceasta"). Sa inteleg ca doresti o schimbare, insa nu iti poti da seama care sa fie aceasta. Cu alte cuvinte vrei altceva si nu stii ce. De aici frustrarea, neimplinirea, dezamagirea.
Te inteleg. Si eu am facut de multe ori ce voiau altii, am tinut cont mai tot timpul de parerea alor mei, din fericire scoala/masterul au coincis cu vocatia mea, si totusi eram deseori urmarita de senzatia ca e loc de mai bine, de neimplinire (ce aveam/faceam nu era suficient si doream si altceva). Asa ca am stat si m-am gindit ce anume imi umple sufletul, ce imi provoaca placere si ce as face cu bucurie si entuziasm, chiar si fara vreun beneficiu financiar, pur si simplu pentru mine si sufletul meu. Am cautat un fel de hrana pentru suflet si minte. Am incercat sa nu ma las coplesita de sentimentul de neimplinire si frustrare, sa nu ma fortez nici sa blochez acest sentiment, nici sa fac ceva cu sila, fortata de imprejurari. Mi-am facut datoria, si am incercat in timpul liber sa imi hranesc celelalte nevoi (la mine erau preponderent spirituale, intelectuale, creative). Am cautat sa vad ce imi face bucurie, si am gasit-o in lucrurile marunte, de multe ori scurte sau neconstientizate pe moment, dar suficient de intense incit sa imi dea senzatia de satisfactie si implinire. Si mi-am zis: aha. Asa ca am incercat pe cit posibil sa nu neglijez partea asta.
Dupa cum vezi, nu dau/sunt in masura sa dau sfaturi, ci spun ce a functionat in cazul meu. Neimplinirea, dezamagirea, le cunosc prea bine, pentru ca de multe ori inca am parte de ele si probabil voi mai avea. Mi-am zis insa asa: "casca ochii, deschide urechile, ascute-ti simturile, astfel incit sa traiesti momentul, bucuria, implinirea. Cele rele si negative gestioneaza-le pe masura puterii/capacitatii. Fii indulgenta cu tine, nu neglijenta, dar nici intransigenta/dura. Invata sa te iubesti cu bune si rele si asculta-ti vocea interioara."
Sunt convinsa ca si tu ai o voce interioara, pe care inca nu o identifici, probabil pentru ca esti centrata pe starea de nemultumire si neimplinire. Permite-ti insa un moment de respiro, priveste in interior si ai sa vezi ca o sa-ti dai seama singura ce anume lipseste, doresti si vrei. Si atunci starea generala se va schimba. Cei din jur contribuie atit la starea de bine, cit si la cea de rau, si totusi, prietenul/dusmanul/concurentul nostru suntem tot noi insine. Alege forma care iti face bine. Sunt convinsa ca vei reusi. [Daca nu, apeleaza la consiliere psi, inca functioneaza.]
Capul sus, life is precious and so are we.