De ceva timp sunt indragostita de un coleg de clasa

Buna ziua!Ma numesc Ruxandra si am 15 ani.De ceva timp sunt indragostita de un coleg de clasa.Toata lumea stie asta,inclusiv el,nu m-am ferit niciodata sa i-o spun direct (de cele mai multe ori) si indirect.

Adeseori,ma comportam ca si cum am fi impreuna: atunci cand o alta fata se apropia mai mult decat era cazul de el eram geloasa si ii aratam cat de mult ma deranjeaza acest lucru,iar el imi spunea ca nu au de ce sa ma afecteze toate copilariile astea,ii spuneam cat de mult ne-am potrivi,ca asta o spun si astrele si zodiile noastre (eu-taur,el-leu)sau ii ziceam ca stiu ca ma place,ca e indragostit nebuneste de mine,dar ca nu vrea sa recunoasca,cu speranta ca,daca va auzi in repetate randuri vorbele astea,va ajunge chiar sa creada in ele.De fiecare data nu ma lua in serios,spunea ca glumesc sau spun tampenii.Nu era deloc asa,aveam o strategie bine pusa la punct: avand in vedere ca in imaginatia mea eram impreuna,ma comportam ca atare,urmand ca acest lucru sa-i intre si lui in subconstient si,fara sa-si dea seama,sa se trezeasca deodata innebunit dupa mine.

Aveam cateodata senzatia ca ma place,ne intelegeam foarte bine,imi lua apararea de fiecare data cand nu ma puteam descurca singura,ne ajutam si tachinam reciproc,atunci cand il criticam se supara,desi daca altcineva i-ar fi spus acele lucruri nu i se punea capsa atat de repede,semn ca tine la parerile mele.Insa, parerea asta mi se schimba repede atunci cand il intrebam ce fel de fata ii place descria exact opusul meu (blonda,rea,agresiva, tupeista si nu foarte inteligenta pentru a o putea controla)sau cand il intrebam ce crede despre mine evidentia numai partile negative si chiar le exagera foarte mult.

De cateva zile am inceput sa-l ignor complet,nu mai vorbesc cu el,nu-l mai vad,nu-l mai aud,doar cateva raspunsuri in sictir ii mai dau rareori.Nu fara motiv,ci pentru ca el a inceput sa se joace de-a ignoratul, iar eu,care cred foarte mult in reciprocitate,doar ii raspund cu aceeasi moneda.Intrebarea mea este daca procedez corect si daca asta il va face sa incerce sa ma "recucereasca" sau,dimpotriva, ii va pieri si (putinul) interes pe care-l are fata de mine.

Mi-e teama ca nu voi mai intalni nicioadata un baiat ca el(bun,matur, sensibil,inteligent si amuzant)si as vrea foarte mult sa devenim buni prieteni,pentru inceput,iar odata cu trecerea timpului sa evolueze si relatia noastra.Nu stiu ce sa mai fac pentru ca nu vreau sa fim doar simpli colegi,i-am aratat de multe ori ca tin la el,dar el nimic.Poate fi din cauza ca nu-si doreste o relatie,ca se considera inca prea mic,si eu cred acelasi lucru, insa am spus ca nu vreau toate odata,ci usor-usor.Pe de alta parte,s-ar putea ca omu' pur si simplu sa nu ma vada decat ca pe o buna colega,dar as putea fi mult mai mult de atat.

Astept cu nerabdare sfaturile dumneavoastra pentru ca am incredere ca vor fi cat se poate de bune.