?As avea nevoie de un sfat si de cateva indrumari. Sunt o persoana tanara si pot spune ca am probleme de ceva timp cu depresia. Sunt in general o persoana luptatoare si la sfarsitul zilei intotdeauna "ma ridic si ma scutur de praf". Cu toate acestea, depresia a inceput sa aiba efecte mai vizibile de-a lungul timpului si se reflecta si in sanatatea fizica.
Pe langa problemele obisnuite de somnolenta acentuata, stare emotionala proasta, perioade in care nu ma pot concentra asupra lucrurilor pe care le am de facut, au aparut probleme la sistemul digestiv, o gastrita si probleme cu colecistul care in momentele "de cumpana" exceleaza cu crize de dureri si febra de 39-40 grade Celsius. Fizic nu am o disfunctie a acestui organ, am facut multe investigatii si mi s-a sugerat, de catre mai multi doctori, ca aceste episoade, care sunt destul de rare, ar putea fi din cauza unei depresii, amestecate cu stresul, sau mai bine zis, reactia mea la stres (pentru ca de cele mai multe ori nu raspund tocmai bine la stres). Ideea este ca de cand mi s-a atras atentia asupra acestui lucru, am incercat sa imi schimb putin atitudinea si aa imi controlez mai bine sentimentele, iar rezultatul a fost ca aceste crize s-au diminuat si nu am mai excelat cu episoare de temperatura.
In ciuda acestor lucruri si a eforturilor mele, totusi sunt constienta ca am o problema si nu reusesc sa scap de acesta depresie. Ce m-ar interesa pe mine este sa gasesc un cabinet care sa ofere psihoterapie bazata pe un concept holistic. Nu imi doresc un tratament medicamentos. Cunosc multe cazuri de persoane cu o depresie mult mai grava, decat ceea ce descriu eu aici, care au facut tratament psihiatric indelungat, au incercat felurite medicamente oferite de catre un psihiatru si nu au avut nici un rezultat. Cred ca astfel de probleme pot fi cu adevarat solutionate prin propria vointa si propriul mod de a gandi, propria conceptie, adica cred ca aceasta vointa ar trebui sa vina din pacient si cred ca problemele interioare pe care le are trebuie discutate si solutionate. De aceea ma refer la o abordare holistica, noi avem puterea mintala de a ne vindeca, daca ne propunem si mai ales daca suntem ghidati intr-o directie corecta de catre specialisti.
Pot adauga ca problemele mele interioare se leaga mai mult de relatiile interuname, de asemenea de anumite experiente neplacute pe care nu le-am putut depasi de mai multi ani de zile (desi am incercat prin felurite modalitati).
Pe langa cele descrise mai sus pot sa adaug dorinta de a sta in pat, am zile in care nu imi doresc sa ies din casa, perioade in care alimentatia mea si programul de masa nu mai sunt sub nici o forma regulate, as putea spune ca sunt chiar haotice, lipsa de vointa (sunt lucruri pe care as vrea sa le fac, pe care trebuie sa le fac, dar pe care nu le mai fac in perioadele respective, pentru ca ma simt fara vlaga, fara putere, fara chef), momente in care nu imi mai pasa de nimic, nu mai am chef de nimic, chiar daca sunt constienta de consecintele acestui comportament.
Cu toate acestea pot spune ca oamenii din jur ma percep ca fiind o persoana amuzanta si plina de viata la care pot apela de fiecare data cand au vreo problema (lucru care se si intampla).
Va spun aceste lucruri pentru ca as vrea sa va intreb de asemenea cam cat de grava considerati aceasta depresie si cum credeti, din experienta dumneavoastra, ca poate evolua aceatsa stare fara un tratament adecvat.
Specific faptul ca pana acum nu am beneficiat niciodata de vreun consult psihologic sau psihiatric.
Depresia este o problema de sanatate care din punct de vedere al mecanismului
de actiune poate fi comparata cu diabetul zaharat.Pe un teren genetic
favorizant,actioneaza-la un moment dat pe parcursul vietii-anumiti factori de
stres si se declanseaza boala .Daca in cazul diabetului lipseste insulina, in
depresie avem de–a face cu un deficit de serotonina la nivel cerebral.Desi
perceptia generala este aceea ca starile depresive pot fi controlate prin
propria vointa, de fapt avem de-a face cu un dezechilibru chimic ce necesita
atat medicatie cat si psihoterapie.Daca am continua paralelismul cu diabetul
zaharat, antidepresivele sunt comparabile cu medicatia antidiabetica/insulina,
iar psihoterapia reprezinta ”dieta”.Se poate urma tratament in diabetul zaharat
fara a respecta o dieta, dar rezultatele obtinute nu sunt multumitoare.
In
formele usoare de diabet este suficienta dieta, dupa cum in formele usoare de
depresie este suficienta psihoterapia.Si asocierile pot continua:netratate,
ambele boli determina complicatii, stresul agraveaza manifestarile de boala,etc.
Spre deosebire de diabet care este o boala incurabila inca,majoritatea tulburarilor
depresive sunt curabile.
Datele pe care mi le furnizati pledeaza pentru depresie, cel mai probabil una
moderata, insa nu se poate evalua corect stadiul ei decat in urma unui consult
psihiatric. Merita sa lasati retinerile deoparte si sa apelati atat la un medic
psihiatru, cat si la un psihoterapeut. Faptul ca deja stresul a determinat
manifestari somatice-gastrita, colici biliare-ar trebui sa va mobilizeze pentru
a preveni si alte asemenea afectari. Exemplele din jur nu ar trebui sa fie
relevante pentru ca fiecare individ este unic si are un context particular al
manifestarilor care se corecteaza optim prin combinatia medicatie-psihoterapie.
Mult succes si...rabdare!
Dana Sichitiu
medic specialist psihiatru
evaluare si tratament
Nu pot sa iti spun cum ma recunosc in ceea ce povestesti, desi eu am terminat scoala demult, am o fetita mai mare decat tine
.
Si pentru ca simt aceleasi lucruri imi permit sa iti spun ca trebuie sa mergi sa te evalueze un psihiatru deoarece este foarte greu sa te descuri singura oricat de puternica ai fi. Un tratament adecvat gradului de depresie de care suferi te va ajuta mult, nu te mai chinui asa.
Mergi la medic si sa auzim de bine
..
Multumesc pentru raspuns..in legatura cu pauzele,nu ma ajuta cu nimic pentru ca stresul este tot acolo..indiferent daca sunt in pauza/la scoala sau acasa..oricat as incerca sa ma relaxez stiu ca urmeaza acele ore..unde suntem ascultati si eu..care sunt noua nu am facut ce au facut ei si nu stiu..si asta ma panicheaza,am vorbit cu profesorul de psihologie..si l-am intrebat daca exista un psiholog al liceului si mi-a zis sa nu apelez la el,pentru ca nu-si face meseria cu adevarat si nu o sa-l intereseze prea mult si ii dau dreptate..ca in ziua de azi nimic nu e gratis si daca e..e de proasta calitate.
E ciudat si dureros faptul sa..dupa ce ma trezesc,si de exemplu visez ceva in care nu duc problema asta cu liceul pe umeri..si ma trezesc,simt o durere sfasietoare in suflet.
De cateva zile imi tot sta in cap..renunta la scoala,renunta la scoala..dar nu-i pot face asta mamei,care este cea mai buna fiinta din lume.Ce este mai rau e ca eu am vrut sa ma mut la liceul asta si nu m-am gandit ca este chiar atat de greu,cel mai mult dor deciziile proaste luate de noi.. vorbesc cu mama si sora-mea despre ce simt si patesc,dupa muuulte incurajari sora-mea mi-a zis sa fiu mai puternica ca in viata nu este usor si nu o sa pot sa fug,va trebuii sa infrunt totul.
Oare am nevoie de un psiholog?..sau e doar in mintea mea>?
si eu..
ma regasesc aproape 100% in ceea ce ati scris..si eu am starile prezentate..si am doar 16 ani,simt ca innebunesc uneori si ca..singurul lucru pe care vreau sa-l fac e sa renunt la tot ce-mi provoaca stres..si sa fiu fericita facand ceea ce-mi place dar nu pot,cel putin la varsta asta..pentru ca trebuie sa-mi asigur un viitor,sau macar sa-mi formez caracterul..si daca renunt la ce-mi provoaca stres,e ca si cum as pierde o lupta..si este imposibil sa renunt,ma refer la faptul ca sunt la un liceu extraordinat de greu,in care trebuie sa invat zilnic..sa nu mai misc chiar la unele ore..
De cand am decis sa renunt la liceul la care eram,care era mult mai usor si am dat la cel la care sunt,simt ca innebunesc..de 5 zile..mananc foarte putin..ca de exemplu ieri am mancat 1 corn toata ziua,plang zilnic si chiar daca incerc sa ma abtin..nu pot.
Viata e grea..si ii vad pe alti adolescenti de varsta mea,care..se distreaza,si-si traiesc varsta..si stiu ca eu nu pot pentru ca am de infruntat multe perceptii,care uneori din spusele altora,sunt doar inventii ale capului meu.
As fi vrut sa vorbesc cu un psiholog..dar nu dispun de..bani.
Si de aceea citesc povestiile altora si uneori ma relaxeaza uneori ma fac sa ma simt foarte groaznic pentru ca sunt empatica..
Am simtit nevoia sa scriu asta..
psiholog scolar
psihologul scolar nu cere nici un ban, si orice liceu cred ca are un astfel de psiholog, care sigur te poate ajuta cumva
poate nu e nevoie sa renunti la ceea ce iti provoaca stres, ci doar sa cauti, sa descoperi modalitati noi de a face fata stresului..si consider ca o modalitate foarte eficienta este exprimata de zicala "pauzele *scurte si dese, cheia marilor succese" ..sau erau *lungi? cred ca asta depinde de fiecare, si poti sa identifici in cazul tau de ce fel de pauze ai nevoie, la ce interval de timp, si sa-ti organizezi astfel timpul, in fiecare zi, incat sa echilibrezi munca cu relaxarea
apoi, ai mentionat faptul ca nu mananci suficient..o pauza este ideala pentru a manca ceva, iar fara mancare stii foarte bine ca nu poti functiona optim, cu atat mai putin sa faci fata solicitarilor..
iar daca simti nevoia sa plangi, poate e mai bine sa iti permiti sa plangi..cum ar fi daca nu ai mai incerca sa te abtii?
Post new comment