desi par fericit inima mea e moarta

?Salut , sunt nou pe aici am intrat deoarece e unu dintre ultimele siteuri pe care pot sa cer ajutorul...

Nu stiu cum sa incep nu este o relatie normala , nu a fost defapt pentru ca acuma nu mai suntem impreuna... nu este normala deoarece intre noi este distanta si mai mult nu ne-am vazut niciodata fata in fata ( nu vreau sa-mi fie repetate aceleasi lucruri cu distanta si etc. le stiu foarte bine )

totul a inceput acum 3 ani acuma eu am 18 ani si ea 17 o simpla conversatie pe messenger la inceput mi sa parut o fata draguta nimic mai mult ca multe altele dar nimic mai mult si am continuat sa vorbim ne povesteam totul chiar daca nu ne stiam decat de cateva zile radeam, glumeam,vorbeam ore intregi

ea avea iubit dar dupa o perioada destul de scurta s-a despartit de el atunci eu mai mult in gluma am intrebat-o daca vrea sa fie cu mine (intrebarea a fost "vrei sa fii iubita mea?" ) la care ea a raspuns "da" era prima si singura data cand eram in fata unei astfel de relatii ( am uitat sa spun ca eu nu stau si nu stateam in ro distanta dintre noi e de aproximativ 2000 de km ) pe moment nu simteam nimic era mai mult ca o gluma pentru mine cel putin dar dupa 1-2 saptamani deja incepusem sa tin la ea si nu neaparat pentru modul in care arata este destul de dragutza dar felu in care vorbea felu in care gandea cum spunea lucrurile era ca si cum mi-as fi vazut caracterul meu in ea era la fel ca mine , ne intelegeam perfect gandeam la fel si asa am stat cu ea aproximativ 9-10 luni de zile...

daca la inceput totul era ca o gluma pe parcurs sa transformat intr'o iubire foarte puternica ( chiar daca era in conditiile in care era ) tinea la mine enorm de mult mi'a demonstrat chiar daca eram la distanta ( nu pot sa spun aici cum ) o data i'am spus in gluma ca ne despartim si a inceput sa planga asta dupa vro 5 luni si eu tineam la ea am simtit un sentiment ciudat pentru prima data in viata unul foarte puternic care ma facea capabil de orice si imi dadea o forta interioara care nu poate fi descrisa in cuvinte dar aproape de finalul relatiei distanta si teama pe care o aveam sa nu o pierd au dus la multe certuri desi n'au fost toate din vina mea mi le asum in totalitate am facut multe greseli atunci dar eram in continuare impreuna...

pana intr'o zi cand vin de la scoala intru repede pe messenger nu era dau sa vad daca e invisible si in momentul acela am vazut la avatar poza unui alt baiat... momentu acela a fost cel mai greu din viata mea am cazut pur si simplu in genunchi am inceput sa vorbesc singur am inceput sa plang nu stiu exact sa spun ce fel ma simteam eram daramat in acel moment mi'am dat seama ca am pierdut'o a intrat am vorbit si desi la inceput nu mi'a recunoscut nimic spunand ca nu vroia sa ma faca sa sufar pana la urma mi'a spus din cauza distantei avea nevoie de cineva care sa fie alaturi de ea si ca ma iubeste si ca ma asteapta sa fiu acolo langa ea atunci vom putea fi impreuna...

am implorat'o in ultimul hal nimic...era prea tarziu o pierdusem toate promisiunile toate planurile totul se dusese am plans enorm de multe zile si nopti nu mai mancam nu mai ma interesa nimic la scoala am fost la 1 pas sa fiu repetent la fotbal nu mai eram in stare sa dau 1 pasa oriunde ma gandeam la ea ma gandeam de ce am ghinionul asta sa pierd fata pe care o iubesc mai mult decat viata mea in halul asta... neavand sansa sa lupt pentru ea dupa cateva luni ma refacusem cat de cat dar tot o iubeam la fel de mult doar ca ma impacasem cu gandu...

era ziua ei i'am dat un mesaj cu la multi ani si am inceput iar sa vorbim ea era inca cu acel baiat problema e ca iar am simtit ca mor revenisem la ce simteam inainte..o durere imensa iar am incetat sa vorbesc cateva luni dupa care vorbind iar am aflat ca acel baiat pentru care ma lasase a fost primul din viata ei stiam ca e virgina si ca va incepe o data si o data si nu voi fi eu acela dar in acel moment am cazut pentru a nu stiu cata oara am fost k.o. dupa care am aflat ca acel baiat a inceput sa dea in ea ii vorbea urat toate acestea nu faceau decat sa ma raneasca mai mult pana la urma sa despartit de el...si acuma vorbim iar... eu am o prietena aici unde sunt ea stie... dar tot pe ea o iubesc enorm de mult desi incerc sa par indiferent si sa fiu tare cand vorbesc cu ea..

nu stiu daca stie ca inca tin la ea ca o iubesc la fel dupa atata timp nu stiu ce simte pentru mine daca mai simte ceva desi nu cred insa problema este ca eu nu mai suport.. m'am gandit de multe ori sa inchei conturile cu viata si nu in gluma... dar nu am facut'o doar pentru familia mea care ma iubeste mult si nu vreau sa le fac o asa nenorocire daca nu ar fi fost familia mea as fi facut'o de mult... pe fata aceasta o iubesc enorm si nu stiu ce sa fac daca as sti ca mai tine la mine..as astepta inca pe atat daca e nevoie sa fiu cu ea dar daca as sti ca nu mai tine la mine as vrea sa o uit de tot sa o scot din inima dar nu stiu cum si nici nu vreau sa o intreb direct pentru ca si'ar da seama ca inca o iubesc si nu vreau asta pentru ca par un prost un fraier dupa atata timp asta si sunt dar din pacate inimii nu'i comanzi am incercat orice nu iese de acolo eu simt ca e ceva special simt ca ea e fata vietii mele nu mi'ar mai trebui nimic am nevoie doar de ea ce sa fac

scuzati'ma va rog frumos pentru ca m'am lungit atat scuzati'ma daca am scris ceva gresit sau daca e ceva incorect am o stare foarte proasta am simtit nevoia sa imi descarc sufletul desi par fericit inima mea e moarta (