Divort dupa un an de la casatorie?...

?Buna ziua,

sunt intr-o situatie foarte dificila, cea mai dificila din viata mea de pana acum. M-am casatorit din dragoste, in iulie 2009 dupa o relatie de 3 ani jumate cu un baiat, pe care insa l-am iubit inca din 2003, de cand l-am cunoscut prima data si deja dupa 5 zile petrecute impreuna. Cred ca este important cum a inceput totul, pentru a gasi un raspuns la framantarile mele. Pe scurt, l-am cunoscut cu f putin timp inainte de a ma muta din tara si am avut o relatie la distanta timp de 10 luni dupa aceea. Ne-am vazut de putine ori in acel interval insa dragostea mea pt el a crescut enorm deoarece eram singura in Germania si ma agatasem de ideea relatiei cu el, de scrisori, mesaje si convorbiri telefonice. S-a terminat dupa ce m-a inselat, cu cateva saptamani inainte de data intoarcere in tara definitiv.

Nu am putut rupe definitiv legatura si am continuat sa vorbim si sa ne vedem pe ascuns, cu suisuri si coborasul pana ne-am certat definitiv, din cauza unuei sume de bani pe care i-o imprumutasem eu si el refuza sa mi-o inapoieze.

Dupa jumatate de an am reluat legatura si de atunci am fost impreuna. Imi doream foarte mult sa fiu cu el si l-am iertat si i-am gasit scuze pentru toate faptele urate.

Ne-am casatorit si am fost foarte fericita crezand ca el mi-a fost predestinat si ca poveste amea se termina intr-un happy-end de basm. Insa cu o luna inainte de casatorie el a ramas fara servici si de atunci nu si-a mai gasit. Eu sunt o fire f ambitioasa care am plecat de jos si am realizat destul de multe pana la varsta mea (27 ani) prin forte proprii. La inceput am incercat sa-l sprijin, sa-l indrum in lupta lui de a-si gasi un loc de munca, am cautat solutii, i-am propus sa se specializeze, sa platim un curs pt a avea o calificare (nu are nici una, a lucrat ca dj in club pana la varsta de 30 de ani). Incercarile mele s-au lovit mereu de lipsa lui de consecventa si astfel a ajuns sa ne certam mereu pt ca nu facea nimic concret ca sa-si gaseasca un loc de munca. I-am reprosat lipsa de responsabilitate, faptul ca nu ma pot baza pe el, lipsa de ambitie etc etc. Tensiunea dintre noi a crescut si a culminat cu o minciuna extrema a lui. M-a mintit timp de 2 luni ca urmeaza cursul de grafica si ca a dat examenul, pt ca mai apoi sa aflu ca de fapt a pierdut banii de curs, ca nu a platit ultima transa, ca nu a mai putut participa la cursuri si ca nu a avut de fapt dreptul sa dea examenul. Si m-a mintit in tot acest timp. Apoi a venit factura f mare la telefon si am vazut in desfasurator apeluri si mesaje catre o anumita fata. Am hotarat sa divortez insa imi este f greu si nu stiu daca am luat decizia corecta.

Simt ca nu e bine sa-l iubesc, ca nu a fost niciodata omul care am vrut eu sa fie, ca iubesc de fapt o imagine a lui creata de mine in subconstient. Si ma termina teama de divort, de esec la un an deja, mi-e teama ca nu gandesc bine, mi-e teama ca ma grabesc si ca voi fi judecata, ca-mi voi pierde prietenii comuni la care tin foarte mult. Intr-un cuvant mi-e teama de singuratatea de dupa. Dar simt ca nu mai rezist sa-i accept lipsa de ambitie, de forta, de caracter si ca imi va fi foarte greu toata viata sa fiu singura care lupt, sa lupt pentru amandoi. Peste toate astea se adauga tradarea si ideea ca ma va insela din nou.

Nu stiu ce e bine si ce e rau in acest moment.

Va multumesc si sper ca veti considera de ajutor sa imi dati un raspuns. Ma intereseaza sa fac sedinte de psihoterapie ca sa imi clarific aceste temeri, spaime, bariere asa ca, poate ma puteti ajuta si cu o recomandare.

Multumesc frumos.