El are o relatie foarte stransa cu parintii lui

 
?

Buna ziua, am o problema care ma macina de ceva timp. Am 22 de ani si sunt intr-o relatie care merge foarte bine, in care ma simt inteleasa de prietenul meu si in care nu au intervenit probleme de infidelitate, minciuni sau violenta.

Problema dintre noi cred ca este in primul rand a mea. El are o relatie foarte stransa cu parintii lui: le povesteste orice, le asculta problemele si se implica in rezolvarea lor, petrece foarte mult timp pe zi cu ei, in special in weekend-uri cand nu e la servici. In weekend-uri stau si eu acasa la ei, dar am inceput sa simt ca timpul petrecut cu ai lui este prea mare. Si asta deoarece pentru el nu sunt simplii parinti ci prieteni in toata regula; si-ar dori sa simt si eu acelasi lucru pentru ei. Cand sta el la discutii cu ei trebuie sa stau si eu.

Problema este ca timpul petrecut cu ei nu se rezuma numai la statul acasa, prietenului meu ii place sa mergem in diverse locuri: la teatru, in excursii, etc. Acest lucru ajunge sa ma deranjeze fiindca in primul rand nu mai avem intimitate si in al 2-lea rand nu pot spune ca ma pasioneaza asa mult discutiile cu ei, avand peste 65 de ani.

Mentionez ca sunt foarte draguti cu mine, nu se baga in relatie si chiar ma plac mult. Si eu ii plac, dar nu ca pe niste prieteni cu care sa petrec 12 ore pe zi.

prietenul meu nu intelege si considera ca am ceva cu ei. Dar eu simt ca sunt fortata sa interactionez cat mai mult si mi-e teama sa-i spun, ca atunci cand aduc in discutie problema, cat pot de discret, se supara si spune ca nu ne potrivim si nu avem aceleasi asteptari de la viata.

A aparut si discutia de a ma muta la ei, iar eu am fost rezervata, lucru care l-a suparat. Parintii lui se vor muta in curand in alta casa, pe care acum o construiesc, iar noi vom ramane singuri. Nu vreau sa ma mut inainte de a pleca ei, fiindca simt ca voi fi nevoita sa le tin companie mult timp (ei au obiceiul de a dezbate tot felul de subiecte mult timp si de a povesti cu amanunte, ceea ce nu e stilul meu).Prietenul meu considera ca ar trebui sa am o relatie la fel de profunda cu ei cum am si cu el, ceea ce imi e imposibil.

Ma puteti ajuta? Multumesc anticipat.

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/7029

Comunicare si acceptare

Acestea doua ar putea fi ingredientele necesare pentru o relatie frumoasă.

poti privi din mai multe perspective...

În fond ar fi bine sa iti definesti lucrurile care te atrag la prietenul tau.. sa stii foarte bine ce te tine langa el.. cat despre lucrurile care se află la celalalt pol, comunicarea te poate ajuta sa clarifici unele nevoi de ale tale nesatifacute.

Stiind ce te leagă de prietenul tau.. si incercand sa comunici cu el poti sa redobandesti confortul emotional. Incearca sa nu pui problema astfel incât el sa fie nevoit să aleagă între timpul petrecut cu tine si cel petrecut cu părinţii.

Dacă nu funcţionează discuţiile, rămâne acceptarea. Nu e o supunere, e un act de maturitate.

A-l accepta te ajută să fii împreună cu el....

Sa aveti un an nou minunat!

Badale Florin Sebastian
psiholog clinician - psihoterapeut


Alte raspunsuri date de Badale Florin Sebastian

Astfel de cazuri sunt destul de comune

Din relatarile tale, deduc ca este vorba de o fuziune emotionala intre parintii prietenului tau, si acesta.

Astfel de cazuri sunt destul de comune, si presupune o relatie foarte apropiata din punct de vedere emotional intre parinti si copil.

Ei (prietenul, dar si parintii lui) fiind intr-un proces emotional, nu-si dau seama ce se intampla, li se pare firesc cum procedeaza, chiar sunt contrariati cand o persoana obiectiva si independenta (cazul tau, sa zicem) realizeza ca exista prea multa dependenta a copilului fata de parinti.

Ce s-ar putea face? Ar fi bine sa-i arati ca timpul petrecut cu parintii este unul exagerat, si ca nevoile tale de intimitate(dar si alte nevoi)nu sunt satisfacute. Discuta aceste lucruri cu prietenul tau asertiv,(ataca problema nu persoana, fara violenta, agresivitate sau pasivitate dar, sustinandu-ti cauza), acorda-i timpul si spatiul pentru ca el sa poata asimila schimbarea, si apoi luati o decizie. Oricum ar fi, esential pentru tine este sa-i comunici faptul ca nevoia ta de intimitate, "de a fi impreuna doar cu el" nu este satisfacuta.

Sunteti la inceput de drum, si este bine sa puneti la punct (sau sa reglati din mers) multe dintre aspectele traiului impreuna, pentru a nu degenera mai tarziu in posibile separari...

Un cuplu, se defineste atunci cand nevoile individuale sunt satisfacute de acesta: raman intr-o relatie, atata timp cat nevoile (pornind de la cele bazale, pana la cele mai elevate)imi sunt satisfacute.

Va doresc sarbatori fericite! La multi ani!

Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut


Alte raspunsuri date de Adrian Trica

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
M
5
f
9
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie