Este necesar avizul unui specialist pentru acceptarea la gradinita a unui copil foare agresiv si problematic?
Sunt un parinte disperat. Am un copil cuminte care are, la gradinita o colega de grupa cu un comportament anormal. II bate pe majoritatea copiilor, loveste educatoarele, face crize, se tavaleste pe jos, tipa si nu poate fi stapanit si calmat de nimeni ( nici macar de psihologul gradinitei), refuza sa participe la activitatile grupei.
Dupa multe sesizari directorul gradinitei i-a trimis pe parintii copilului la un psiholog pentru o evaluare, am inteles ca i s-a indicat " terapie comportamentala".
Grupul de parinti ingrijorati pentru siguranta copiilor lor au insistat sa fie exclus din colectivitate. Eu as dori sa stiu daca, in mod legal, exista niste etape de parcurs pentru acest lucru.
Directorul gradinitei ar putea solicita specialistilor ( si cine ar trebui sa fie acesti specialisti) un aviz medical in vederea sigurantei integrarii copilului in colectivitate??
Educatoarele sunt terorizate si solicita ajutorul unui specialist la grupa, le este teama ca nu cumva sa fie raniti alti copii avand in vedere agresivitatea din comportament.
va multumesc mult!
Agresivitatea face si ea parte din natura umana.
Daca gradinita are un psiholog, acesta ar trebui sa stie mai bine ce are de facut.
Cati ani are copilul agresiv? Se poate face o evaluare clinica doar daca acesta are mai mult de 3 ani. V-ati gandit ca agresivitatea acestui copil este doar o forma (nefunctionala) de a incerca sa comunice? Si daca copilul in cauza avea, spre exemplu SIDA, cum reactionati?
Va intreb pentru ca nu mi se pare firesc sa discriminam...Tendinta actuala este de incluziune sociala a individului cu probleme psihice, nu invers...
De acord ca are o problema, dar pana la urma, este cineva perfect?
Deci: evaluare (probabil ca s-a facut deja) si in urma rezultatelor acesteia, functie si de ce descopera clinicianul, se decide o interventie (comportamentala, daca am inteles bine).
Directorul gradinitei nu este competent in astfel de cazuri si deontologia ii interzice sa faca discriminari.
Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut
Alte raspunsuri date de Adrian Trica
Trackback URL for this post:
O intrebare pe saptamana
Intreaba un psiholog
Au raspuns la intrebari in ultimele 7 zile:
psiholog Adrian Trica (Mangalia)
Mangalia, Strada M.I.Dobrogeanu, bloc A05, ap.12
Asociatia Psihologilor si Psihoterapeutilor "Tomis" Constanta, impreuna cu Fundatia "Callatis", anunta deschiderea inscrierilor la grupul de suport (psihoterapie specifica pentru copii autisti si consiliere cu apartinatorii acestora).
Invit persoanele interesate care locuiesc in Mangalia si zonele limitrofe si care vor sa participe sa ia legatura cu mine.
Comentarii recente
- Ar fi bine
30 min 8 sec ago - poi repetentii aia nu trebuie
2 hours 4 min ago - Sunt terminat...
2 hours 38 min ago - gimnaziul interminabil!!!
4 hours 46 min ago - Cum adica sa ma sudez?La ce
5 hours 55 min ago - sexul
9 hours 1 min ago - Familia schizofrenogena
13 hours 5 min ago - Cu siguranta o vizita la un
16 hours 43 min ago - Relaţia şi sexul
18 hours 21 min ago - imagine inspirat aleasa
18 hours 47 min ago
Biblioteca de psihoterapie
 |
 |
Publicat pe prima pagina in ultimele 7 zile
- voluntariat in psihologie
- Copil cu retard mintal moderat
- [video] Ion Vianu: "Nevroza Balcanica"
- Imi place sa ma gandesc ca as putea fi dominat de o femeie
- Parintii mei
- mi-e mai greu sa iau decizii.
- prea agitata, prea emotiva
- Cum vi se pare acest balans al meu intre acesti 2 oameni?
- [video] H.R.Patapievici: "Nevroza Balcanica"
- Sexul mi se pare sursa tuturor rautatilor de pe acest pamant
- Neurobiologia procesului Terapeutic in Sandplay Therapy
- [video] Simona Sora: "Nevroza Balcanica"
- Strainatatea asta ... sau tara asta ...
- Cand eram copil am sarutat un bebelus
- Am luat-o razna?
- M-am atasat prea tare/repede
- [video] Vasile Dem. Zamfirescu: "Nevroza Balcanica"
- cum sa fac fata unei sot care se lasa influentat de familia lui impotriva mea?
- Intalnirile pe internet sau cum s-a transformat peste noapte Alba ca zapada in Muma Padurii
- Mi-as dori mult sa imi fac prieteni noi dar nu stiu de unde ar trebui sa incep
- simt ca viata mea e inutila chiar daca am cateva realizari pana acum
- cum sa ajut o persoana aflata in depresie care se gandeste la sinucidere?
Blog'n roll
Anunturi parteneri web
Credeti ca daca blamati acel copil veti rezolva ceva?
Credeti ca daca blamati acel copil veti rezolva ceva? Eu cred ca nu!!! Sunt absolut sigura de asta.
Da poate acel copil are o "problema" insa punandu-i o eticheta in mod sigur nu ii va fi lui mai usor. Da poate trebuie facut ceva,poate sa incercati sa vb cu parintii copilului sa ii oferiti o solutie un sprijin ar fi mult mai bine.
Probleme comportamentale au multi copiii. Si eu aveam astcfel de probleme eram mai agitata ,ma bateam si totusi am acum nu mai sunt asa.
Trebuie invatat acel copil sa se integreze ajutat nu blamat nu judecandu-l. Credeti-ma nu e vina lui.
coment2
agresivitatea - nu face parte din natura umana...
altfel am fi cu totii niste nebuni care ne cotrolam....
poate ar trebui definit "agresivitate" -- poate are alte semnificatii si nu avem aceasi lungime de unda....
hai sa ne lamurim despre ce vorbim
Pai hai sa ne lamurim despre ce vorbim, ok?
Sa inteleg ca tu afirmi ca agresivitatea nu face parte din natura umana? Eu sustin ca da, face parte!
De ce exista razboaie, de ce exista lupta pentru putere, de ce exista sportul, poftim?
Daca vorbim despre "nuantele" agresivitatii, atunci aceasta variaza foarte mult: pornind de la o simpla ironie, pana la exterminarea in masa a unor popoare intregi, pe principiul "ce nu seamana cu mine, nu e bun, deci trebuie sa dispara"...
Agresivitatea a facut parte din natura umana de la inceputurile biblice: aduti te rog aminte ce-a facut Cain fratelui sau Abel! De atunci, si pana astazi, si din pacate si in viitor, agresivitatea ne-a insotit pe noi, oamenii...
Hai sa ne uitam si intr-un dictionar: agresivitatea reprezinta insusirea de a fi agresiv, iar agresiv este cel care ataca neprovocat, certaret, irascibil, provocator.
Cris, as dori sa-mi spui de ce consideri tu ca agresivitatea nu face parte din natura umana, ar fi interesant sa aflu si parerea ta...
coment 3
Agresivitatea – nu face parte din natura umana si noi nu am fost creati cu agresivitate in noi – parere personala….
_Daca am fi fost creati cu agresivitate in noi atunci – suntem cu toii niste nebuni….care ne controlam…./
/ in plus – nu am mai fi responsabili deoarece – dupa cum spui tu avand agresivitatea integrata in natura noastra – in memoriile noastre – automat - nu avem nici posibilitatea de a evolua facand blocaj in transcendental…./
/ concret dupa cum spui tu --- daca o persoana agresiva – loveste o alta persoana – ea nu este responsabila – deoarece ea nu este vinovata avand memoriile- agresivitatii inca din nastere ….ar ataca insasi constiinta …..
_Sunt de accord cu definitia din dex….si mai ales cu partea de …”cel care ataca neprovocat “….neprovocat - poate ar trebui definit….// …???...
// referitor la ritualurile antice erau jertfe de curatire ispasire si ritualul crestin - este fara omorare - viul fiului …in sfarsit …nu are rost sa dezvoltam …//
_Poate ar fi mai constructiv daca am putea identifica cam pe unde s-ar putea infiltra sau interfera in natura umana agresivitatea…
//..personal cred ca Dzeu nu a pus agresivitate in om …altfel il facem partas ..si il punem sa isi ceara scuze fata de noi ……….
Dintr-o carte : _“natura creata paradoxal isi genereaza propriile ratiuni de creatie” – deoarece avem libertatea totala si dinamicile sunt libere – si automat avand libertatea totala suntem direct responsabili….//…… la generarea proprie - ar putea fi o intrare a agresivitatii……// problematica eu-lui – si al relationalului care-l face ….poate ar fi interesant sa discutam poate reusim sa dezvoltam ceva ……………………
_ar mai putea fi si : “Adam în Rai era Învesmântat în HAR, si prin "Orbirea Pomului mortii", pierde LUMINA HARICA si nu mai OGLINDESTE CHIPUL DIVIN, ci doar Chipul "gol" de Om.
HARUL DIVIN OGLINDESTE atât CHIPUL DIVIN, cât si Chipurile de Creatie si le Transfigureaza în LUMINA de VEDERE.
Omul "orbeste" când HARUL nu mai Transfigureaza, nu mai produce VEDEREA.”…./
/ transfigurarea….poate fi afectata ……..cum vede acel copil …..ce vede el …ce scrie sau deseneaza el intr-o compozitie libera ……// oricum o studiere a lui in creatie libera poate ar fi bine venita ……..
_”” Omul este o Integralitate Suflet şi Corp şi peste aceasta este PECETEA CHIPULUI Lui Dzeu .
PRIN Golul de DIVINITATE Sufletul orbeşte faţă de DIVIN şi se afundă în sine, unde caută o compensaţie, ce se transpune ca auto-satisfacţie; aceasta se prelungeşte apoi în Corp şi funcţiile sale biologice.
Sufletul are Identitatea în Eul personal, care în Corp devine „ego-ul biologic”.
Între Eu şi ego apar rupturi tot mai mari, până la contrarieri şi „distrugeri” reciproce, de unde boala.
Sufletul „izolat” şi de DIVIN şi de Biologic răbufneşte într-o „nebunie a Memoriilor de Suflet”, iar Corpul, de asemenea, „izolat” de Suflet, îşi „amplifică” funcţiile organice de „autosatisfacţii” tot mai patologice.
Normal, funcţiile organice trebuie să „participe” la SACRALITATEA Sufletului, chiar dacă se face o traducere în mişcări biologice. Rupt de Suflet, Corpul se „auto-manifestă”, de unde „patimile cu hiperfuncţiile lor”.
Solutie ar fi prin regasirea identitatii de suflet….””
Ar mai fi si modul de structuralizare - sa ii zic geometrizare logico-rationala….daca se fac mixaje si dinamicile de impletesc….atunci se face un amestec intre ele …si dau deformari …..// oricum am incercat sa fac cateva deschideri in primul coment….
________vorbim f mult fara sa avem detalii de manifestare comportamentala sau comunicare ale copilului despre care discutam…mai multe informatii ar fi bine venite…._____________
_oricum “insusirea de a fi agresiv “ – comportament agresiv...ar putea rezulta din social sau din memoriile transmise de parinti copilului sau din problema identitatii de suflet….…etc...
// arborele genealogic – memoriile in desfasurare - in familia lor poate au avut persoane agresive – cu stari de nervozitate excesiva …- ar putea fi o transmitere …………
//// dar integrarea in natura umana a agresivitatii …ca parte in memoriile ei …defomeaza insusi omul…- nu vreau sa se inteleaga ca omul trebuie sa fie perfect sau este obligat in acest sens //..mai ales dupa 2000 de ani…in care scanteia de la Adam si Eva ...si-a atenuat sclipirea si descoperirea omului este din ce in ce mai grea….//
___ dar nici sa zicem ca suntem asa zis “imperfecti din nastere” – si automat avem o anumita tipologie …si suntem potentiali nebuni care neplimbam pe strada – si daca din cand in cand ne mai dam in cap unul la altul – nu este nici o problema face parte din natura noastra …….mai ales ca , critica ratiunii pure a aparut de ceva timp…am trecut de stadiul de pestera …am inceput sa gandim, sa structuram creativ, sa evoluam,…sa invatam sa iubim constient., avem o constiinta de viata de viu ….
*_mentionez ca : _aceasta este o parere personala la care inca ma mai gandesc…
agresivitatea
Eu zic ca face partea din natura umana i e normala. E normala in anumite limite. Eu am o parte a mea gresiva,cam toti din jurul meu au asa ceva....acum tine de fiecare in parte cum ne manifestam agresivitatea pe care o detinem. Cum stim sa ni-o controlam. Eu nu prea am stiut niciodata sa mi-o controlez dar asta pt ca asa am invatat,mecanismul la mine a fost a fi agresiv e bine si foarte normal. E buna bataia e vb violenta si toate cele.Asta pana la o anumita varsta cand am inceput eu sa realizez ce e bine si ce e nu.Numai ca pana am ajuns la varsta buna ,chiar daca eu vroiam sa scap de aceasta agresivitate negativa nu mai stiam singura cum sa fac. Am avut nevoie de ajutor pt a scapa de ea.Acum nu mai consider agresivitatea ca fiind ceva bun insa ea e normala si exista la orice pas din jurul nostru. Insa daca cineva e agresiv nu inseamna ca nu e normal,doar ca nu stie cum sa canalizeze acea agresivitate si cum sa o foloseasca. Ai nevoie de timp sa inveti ce sa faci cu ea. Unii oameni sunt mai predispusi sa fie agresivi din motive genetice,mediul mai conteaza. Sunt mai multi factori.
Acum legat de faptul ca acel copil e privit cu ochii rai ca e mai "diferit" prin agresivitate-crede-ti ca il va ajuta asta pe el? Va putea sa scape de aceasta agresivitate daca e marginalizat? Sincer nu!!!!!!
Faptul ca un copil simte ca marginalizat datorita comportamentului care il detine e foarte dureros,il afecteaza enorm de mult si nu va uita. Eu tin minte inca de cand eram foarte mica cum ma simteam cand eram marginalizata de ceilalti copiii pt ca ma bateam,pt ca eram foarte agresiva. De multe ori plangeam ore intregi ascunsa pe sub masa sau pat acasa pt ca imi doream prieteni. Dar nu stiam sa mi fac.Eu stiam ca e bine sa te bati si atat. Faptul ca nu aqm stiut sa comunic cu copii de varsta mea a avut repercuiuni destul de mari acum cand sunt adulta,asociata cu factori familiali si altii externi ajunsesem sa cred ca nu sunt OM credeam ca eu unt ceva rau.....nici macar nu ma mai vedeam ca o fiinta umana.Sincer nu cred ca aveti habar ce inseamna sa simti asta. Nu e placut si doare ingrozitor. Deci eu cred ca daca chiar vreti sa ajutati acel copil incercati mai degraba sa ii spuneti ca agresivitatea nu e buna,aratati cum trebuie sa se joace copii de varsta lui. Incurajati-l sa e joace cu alti copiii la gradinita .
delimitari
o perspectiva:
-agresivitatea, ca pulsiune/instinct/energie/resursa de baza...ce se poate manifesta in diverse forme; ca si energie nu este ceva rau/bun in sine, aceasta calitate se determina in functie de modul in care este folosita, scopul/obiectul spre care se indreapta..uneori e ceva constructiv: aparare, creatie, joaca, sport..
-violenta ca o forma "negativa" de manifestare a agresivitatii..ceva distructiv
coment4
scuze nici nu observasem acest reply - ....
“1” - perspectiva //
la prima vedere:
agresivitatea _lipseste idea de origine.....cand subiect , cand obiect …sau chiar calitate ……facand-o chiar resursa de baza…energetica agresivitatii …...hmmm/ constructie prin distructie ….
_Sa dam cu nuca-n perete - si vom descoperi infinitul …// sau sa curatam o nuca si sa facem “constiinta de copac “ – in miez care are forma creierului ….iar - peretii ar fi craniul ….fructul in sine – “bucla de memorial “ - secventa de spirala de infinit…((.o sa ma mai gandesc asupra acestei probleme….ca forma evolutiva a copacului – si trecerea sa in constiinta ….dar asta-I alta problema…)).
_totusi ....faceti un soi de "scoatere de demonic" din om in forma creativa constructiva/distructiva ......apare puternic la - poezia lui Croydon - recitat de Florian Pitis.
_plastica - "si mana gheara se facu " / "pletele-mi de salcie"…sau ceva de genul acesta ….
…………………………………………………………………………
_idea de “taiere”
__ creierul are doi lobi stanga / dreapta si linia de mijloc ce se adanceste si coboara ca despicatura …..am putea analiza “curgerea mintii “ ………..
_tendinta omului este de a sta pe mijloc - de a despica ….sa stea in centru - sa faca inchidere de eu ….dar de fapt se poate sta pe circumferinta si creste descreste….
_gandirea apartine sufletului ….nu trupului ….ea coboara la suflet unde-I este locul…..// mai tot timpul exista o lupta intre minte si suflet ………………………………
_propun sa incercam sa stam pe circumferinta si sa cuprindem viul in noi …..sa facem constiinta de viu - in banda de constient present…
_omul nu poate cuprinde viul integral si dinamicile sale - face flash-uri secventializeaza – pe un logico rational – geometrizand in laturi ….si automat dualitati….dinamicile scapa – aluneca pe benzile de in-sub-constient si arhetip.....
_constiinta viului intreg - de memorial in desfasurare….cineva nu a iubit destul in memorialul familiei lor ….si automat nu a putut integra transcendental …..
_lipsesc f multe date – comunicari cu parintii …discutii libere in creatie …etc ….
agresivitatea nu face parte din natura umana
....// va contrazic....
agresivitatea nu face parte din natura umana
... nu are cum pur si simplu ....
....agresivitatea ...poate s-a transmis....din generatie in generatie.....// dar natura umana nu are agresivitate ....
altfel toti suntem nebuni care ne controlam....
definiti "agresivitate" -- poate nu avem aceasi lungime de unda...
abordare
Eu spun ca, in demersul nostru educativ, ar trebui sa includem toate aspectele vietii.
Ca parinte, sunt dator sa exemplific si acele situatii neplacute, care se pot intampla oriunde, oricand, indiferent de masurile noastre de precatutie. Abordarea "elimin pericolul-sunt linistit" nu este suficienta deloc, mai mult, este una restrictiva. Ce se intampla de fapt? Care este riscul? Tot ferindu-ne (noi, sau invatandu-ne copii sa procedeze asa) putem ajunge sa evitam anumite situatii, in loc sa ne confruntam cu ele.
Sigur ca, la prima vedere, pare mai simplu si mai usor sa cauti sa te feresti de interactiunea cu o persoana sau o problema, dar in realitate, doar o confruntare asertiva este solutia. Lucrurile nu pot fi lasate in voia sortii-cum foarte bine ati subliniat- si, de o astfel de confruntare, pana la urma, nu scapam!
Mai bine imi pregatesc odrasla pentru un raspuns asertiv, decat sa incerc sa elimin cauza. De ce? Pentru ca odata eliminata o cauza de acest gen, apare alta! Si ce fac, o elimin si pe urmatoarea? Nu! Problema este la mine, nu la ceilalti! Depinde de mine cat de pregatit sunt sa fac fata si unei astfel de situatii!
Apararea este si el un raspuns asertiv, cu conditia sa nu eliminam noi, cu de la noi putere "raul", ci sa-i aratam ca nu ne poate face rau! Acel copil agresiv, nu "a stiut" ca este asa, el a invatat ca poate obtine ceva (atentie, afectiune) daca procedeaza intr-un mod agresiv...
Copilul dumneavoastra nu se trantea cu fundul de podea daca nu obtinea ceva? Nu incepea sa urle ca-si doreste o jucarie anume? Cum l-ati potolit? Evident, cu un raspuns comportamental asertiv. Adica i-ati explicat ca daca se tranteste cu fundul de poadea sau urla, nu obtine ce si-a dorit. Ce i-ati dat in schimb? ATENTIE SI AFECTIUNE! Si asta, sunt convins, ati facut-o poate, fara sa aveti foarte multe informatii despre psihologia copilului mic...
In fine, acel copil, are nevoie in primul rand de atentie si afectiune (daca nu exista o cauza somatica sau genetica), nu de izolare! Doar mutarea dintr-un colectiv intr-altul reprezinta o emotie destul de puternica, incat sa-i intareasca simptomul. Si, hai sa fim sinceri, dumneavoastra, daca v-ati schimba brusc locul de munca, si ati avea vreo douazeci de colegi noi, cum v-ati simti?
Va multumesc pentru raspunsul dumneavoastra si, sunt convins ca va doriti ce este mai bun pentru copilul vostru dar, nu faceti acest lucru in detrimentul altora.
Va doresc toate cele bune!
viata inseamna alegeri si selectie
Domnule Trica,
am citit cu atentie cele scrise de dvs. si desi, la prima vedere par ok in realitate nu sunt. Presupun din felul in care scrieti ca nu aveti copii. Eu am.
Viata inseamna alegeri, pe cat posibil cat mai bune si asta incerc sa ii transmit copilului meu, sa invete ca poate sa faca alegeri.
Chiar daca apartine unui popor care are ca model Miorita unde, dupa cum stim, personajul principal alege sa nu faca nici o alegere si sa se lase programatic doborat de raul din jurul lui.
Viata inseamna alegeri si selectie. Selectez din jurul meu acele lucruri, situatii, persoane care ma ajuta sa cresc si sa ma imbogatesc. Viata nu este nici penitenta nici azil.
Acestea sunt lucruri in care eu cred si incerc sa le transmit si copilului meu.
Cum ar fi insa daca i-as spune "fiule, alege ce e mai bun pentru tine" insa eu aleg pentru el ca el sa suporte mizeriile unui copil prost crescut sau pur si simplu bolnav? Toata compasiunea pentru copilul bolnav insa nu este problema mea.
Cand merg cu fiul meu la un Mall il indemn sa faca alegeri si selectii bune, sa aleaga un fel de mancare mai sanatos in locul unui junk, nu ii spun "fiule, mananca ceva junkfood, ca sa fii pregatit pentru viata, pentru adversitatile vietii, asa ca puiul de potarniche"...
Copilul meu este la varsta la care nu poate face intotdeauna alegeri pentru el si aici este rolul meu, acela de a face alegeri bune in locul lui. Cat voi putea voi avea grija sa nu aiba in preajma lui, nici acum, nici mai tarziu copii cu probleme comportamentale (sunt modele proaste), copii care se drogheaza (sunt modele proaste), copii cu probleme psihice (copilul meu nu este psihiatru, sa le inteleaga si sa stie cum sa le abordeze).
E simplu, domnule Trica. Viata inseamna selectii sanatoase si alegeri bune. Daca unii aleg din prea mult "political correctness" junkfood-ul e treaba lor. Eu imi invat fiul sa faca alegeri si selectii bune inclusiv cu persoanele din jurul lui.
Ati presupus gresit. Am
Ati presupus gresit. Am copii. Doi. O fata de 15 ani si un baiat de 21 ani. Sigur, viata inseamna o permanenta alegere, avem dreptul sa alegem cum traim, cu cine traim si de ce traim. Eu vorbeam despre altceva: despre faptul ca, este de dorit ca un individ sa ajunga sa poata face fata INDIVIDUAL, diferitelor situatii de viata, fara sa intervina asupra mediului facand "selectii". Eu imi pot educa copilul sa raspunda asertiv unei solicitari (nonviolent, nonpersuasiv, dar exprimandu-si si sustinandu-si clar opinia). Credeteti ca este posibil, DOAR apeland la alegeri si selectii, sa am o viata functionala? Eu cred ca nu. Sau mai precis, nu este indeajuns! Doar o confruntare cu viata reala, ne poate da masura corecta a lucrurilor. Exemplu: presupunand ca am facut toate alegerile corecte si de bun simt, ajung, sa zicem la 30 de ani...Tinand cont de alegerile bune pe care le-am facut, voi avea un partener pe care-l iubesc, o slujba care ma satisface si prieteni care rezoneaza acestui principiu. Rudele mele vor corespunde de asemenea criteriilor alegerilor anterioare. Viata mea este o fericire permanenta. Nu am probleme de niciun fel, totul ma multumeste si nu-mi fac griji, pentru ca stiu ca am facut alegerile bune pentru mine...
Cum vi se pare acest tablou? Nu cumva lipseste ceva de aici? Ce anume lipseste? Nu cumva, am gresit? Bine, sa zicem c-am gresit! Dar cum este posibil sa gresesc, daca in permanenta am facut alegerile cele mai bune?! Ei bine, stimate "vizitator", va invit sa cautati dumneavoastra raspunsul...
imi place mult ,imi place
imi place mult ,imi place foarte mult acest comentariu
Facem alegeri bune in masura
Facem alegeri bune in masura in care putem, in mod constient, sa le facem. Bineinteles ca facem si greseli, doar suntem oameni.
Niciodata viata nu va fi perfecta, indiferent cate alegeri bune credem noi ca facem. Pentru ca intervine IMPREVIZIBILUL, pe asta trebuie sa-l gestionam fiecare cum putem.
Dar PREVIZIBILUL se poate gestiona mai usor.
Daca este PREVIZIBIL ca la gradinita copilul meu de trei ani sa fie agresat trebuie sa reactionez incercand sa indepartez pericolul.
Ce asertivitate non-violenta poti sa-l inveti pe un copil de trei ani? Nu credeti ca batem campii? Sa astept sa fie agresat ca sa vad cum reactioneaza? Daca se poate descurca singur? Hai sa fim oameni seriosi!
Un om cu pregatire corespunzatoare de varsta matura ar trebui sa se poata descurca cu un astfel de copil (de ex. educatoarele, care iata ca nu pot), dar un copil de trei ani?!
Chiar credeti ce spuneti?
Da, cred!
Pe un copil de trei ani, il poti invata sa fie asertiv! Mai usor decat pe un adult!
Daca bateam campii, nu ma mai oboseam sa va raspund. In definitiv, sunteti responsabil de educatia copilului dumneavoastra. De fapt, sunteti singurul expert in educatia copilului dumneavoastra...
Aveti libertatea sa va educati cum doriti propriul copil, cu conditia sa va asumati si esecurile ulterioare. Daca nu, atunci exista o problema, si nu copilul este problema, din pacate...
Va doresc o saptamana plina de reusite!
Daca doriti mai multe informatii, va rog sa apelati la un specialist; din punctul meu de vedere, lucrurile se opresc aici.
Toate cele bune!
coment
.....asemenea comportamente se vor imulti ...si vor aparea din ce in ce mai multi ....
Omul secventializeaza…/// face transobiectivizare in minte in logico - rational - apoi vorbeste …si face o transsubiectivizare in expresie ….automat trecerile defomeaza
__imaginativul – constructia in logico –rational …are moment sau secventa de nastere – secventa de viu – secventa din viul infinit...
_omul surprinde “viul de infinit” intr-o secventa pe constient – pe o banda de prezent …..…dar nu poate surprinde toate dinamicile si atunci din banda de constient “aluneca” catre benzile de inconstient/subconstient/arhetip…./// benzi care la randul lor au dinamici si forme de evolutie…incontinuu ….
Eu cred ca idea este sa faci - constiinta de viu pe banda de constient …..sa nu lasi sa alunece catre celelalte benzi …
_oricum viul nu poate fi “secventializat” …. pe logico-rational …gandurile ii coboara spre inima suflet si atunci – “secventa de viu” blocata in logico-rationalul mintii - structuralizat oarecum / sau poate dstructuralizat …..se descarca-n infinitul – prin conectica de suflet - cu infinitul divin - in care i se face loc….fara comfuzie sau mixare….
*_Se face o identitate de suflet in integralitatea fiintiala…pe granita de chip- trup – bataie de inima – vibrational universal cosmic divin …. sufletul sau regasindu-si comfortul si legatura trup – minte –Dzeu …..
_____________
……problema este ca un copil creaza – sau face compozitii paradoxale ….ia un tanc de plastic si spune ca zboara cu el prin aer…..// etc ….
Logico-rationalul - trece dincolo …de structuralizare…// rupe structuralizarile logico-rationale ….memorialul in desfasurare …secventializeaza si automat se autonomizeaza ….in forma dizarmonica …fara sa aiba capacitatea de integralizare …facand un transfigurativ ….in care dezvolta structuri fara chip…
Ex. Ii spune profesoarei ca : “este o vaca” - o desfigureaza in imaginativ – sau ii sparge fata - transfigurand-o intr-un animal ….
_Probabil ca ar trebui - sa nu faca blocaje sau fixatii in logico - rational...
cand el da o replica - sa ii faci mereu deschideri ...
sa il joci pe infinit.....si luat pas cu pas ..apropiat …in regasirea pe granita de chip….stabilizat …
_dupa parerea mea blocheaza viul si asta ii da agitatie.........
*_Lipsesc multe date ….poate mai reveniti si cu un paragraph dintr-o discutie cu acest copil……..si poate si o descriere a manifestarilor sale….
**_eu nu sunt specialist ....este oparere personala la care inca mai reflectez...
discriminarea...
Sigur, ideea ca trebuie sa ne aparam (noi, copii nostri si masinile noastre), mi se pare in regula. Dar, asemenea situatii FAC PARTE DIN VIATA.
Adica, daca imi doresc sa-mi protejez copilul, in acceptiunea dumneavoastra, ar trebui sa verific mediul (colegii copilului) si daca am descoperit un potential pericol sa-l indepartez, sa-l dau la o parte pentru ca fiul (fiica) mea sa nu pateasca nimic...
Rezultatul? Nu e usor de aflat! Viata este compusa, asa cum bine stiti, si din bune si din rele; incercand sa eliminati din start "raul" (pentru a ma proteja si pentru a proteja) de fapt, eliminati si o parte din viata!
Sigur ca un copil poate fi agresiv, dar nu DOAR agresiv! Acel copil CU SIGURANTA are si alte calitati, ori, daca etichetam, aruncam anatema PENTRU CA AVEM NOI, PARINTII, o frica, de fapt, inconstient procedam gresit...
Am sa va rog sa va ganditi la propria experienta de viata, si sa-mi spuneti daca, printre colegii dumneavoastra, cunostintele, vecinii, rudele pe care le aveti, TOATE corespund standerdelor dumneavoastra...Evident ca nu! De ce? Pentru ca fiecare individ e unic! De unde stiti dumneavoastra ca un copil agresiv, este neaparat si rau?
De unde stiti ca un tigan este rau? INERCAND SA ELIMINATI CEVA SAU PE CINEVA,PE BAZA UNOR CRITERII PERSONALE SI UNILARELALE, DE FAPT, DISCRIMINATI.
Sigur ca niciun parinte nu-si doreste ca odraslei lui sa i se intample ceva rau, dar, va rog sa ma credeti ca aceste lucruri se intampla in viata reala! Si, cum procedez atunci? Poate o discutie mai ampla cu copilul(dar si cu copilul din dumneavoastra), in care sa introduceti intregul segment din care viata este compusa: nu vorbim despre moarte(pentru ca doare), vorbim doar despre nastere, crestere, maturizare, eliminand acele portiuni de viata care ne inspaimanta. Moartea nu face parte din viata? Esecul cui apartine? Dar greselile? Boala este si ea, a altcuiva?
Stiti ce se intampla cu puiul de prepelita pe care mama l-a protejat, nelasandu-l sa depuna niciun efort? Nu i-au mai crescut aripile, iar vulpii i-a fost foarte usor sa-l prinda, si sa-l manance...
Va doresc putere si intelegere...poate si toleranta!
OK, ce sa intelegem din ce
OK, ce sa intelegem din ce spuneti dvs? Cumva ca trebuie sa acceptam ca la gradinita copilul poate fi agresat, asta face parte din viata?
Nu va suparati, dar eu nu pot sa gandesc asa! Eu vreau sa cred ca putem incerca sa ne protejam (pe noi, familiile noastre, copiii nostri, masinile, etc). Da, raul face parte din viata. Exista lucruri si situatii pe care nu le putem anticipa si reactionam doar in momentul in care le cunoastem. Intre timp e posibil sa ni se intample ceva rau, dar nu e in regula sa traim gandindu-ne la asta.
Numai ca situatia de mai sus nu este asa: omul STIE ca la gradinita unde isi lasa copilul in fiecare zi exista un pericol. E absolut logic si normal sa faca tot ce-i sta in putinta sa-si protejeze copilul care nu se poate proteja inca singur.
Dvs. il sfatuiti sa lase lucrurile in voia sortii, ca doar in viata se mai intampla si rele... Cam fatalista abordare...
copil agresiv
ma gandesc ca atunci cand copilul agresiv il loveste pe copilul dvs. educatoarele si gradinita sunt responsabili si puteti sa le cereti socoteala.
Aici nu este vorba de discriminare (cum vorbeste dl. psiholog) ci de limitele unui comportament al altcuiva.
Daca pe strada un tigan ma bruscheaza si eu ma apar asta nu inseamna ca il discriminez pe domnul tigan ci inseamna ca imi apar drepturile si restabilesc granitele relatiei cu dl. agresor care intamplator este si tigan. Daca este tigan nu are dreptul sa ma agreseze.
Cred ca asta e un model de gandire absolut pervertita, din prea multa teama de a nu discrimina am ajuns sa ne neglijam pe noi insine, am ajuns sa toleram comportamente abuzive din partea celorlalti.
Eu nu as accepta ca cineva sa imi agreseze copilul in absolut nici o circumstanta! Daca cineva (fie si un copil) are probleme psihice nu inseamna ca are si dreptul de a-i agresa pe ceilalti.
Daca imi las masina intr-o parcare platita ma astept ca cei care o pazesc sa aiba grija de masina mea si nu sa imi spuna - in cazul in care o gasesc lovita - ca nu au vrut sa il discrimeze pe cel care nu stie sa parcheze si a lovit-o din greseala.
Copilul meu e mult mai important pentru mine decat masina si tocmai de aceea ma astept ca gradinita sa il protejeze de copiii care din motive care nu ma privesc (boala, educatie proasta) au probleme de comportament.
Copilul cu probleme psihice (sau de educatie) poate fi integrat impreuna cu alti copii cu probleme psihice. Pentru asta exista gradinitele speciale!
Eu cred ca trebuie sa luati atitudine si sa va protejati copilul!
Post new comment