Buna ziua!Fac parte dintr-o familie unita, sunt fiica unor oameni deosebiti din multe puncte de vedere. Cu toate acestea, situatia in care ma aflu a atins un punct in care eu simt ca sunt aproape de a ceda. Tatal meu este alcoolic, tipul de alcoolic cu lungi perioade de abstinenta si apoi cateva zile de baut non-stop.
Pana foarte recent, nu a fost agresiv, insa acum, imi creaza teama, cu toate ca a fost violent numai cu obiecte. Am citit undeva de co-dependenta, unde as incadra-o pe mama mea. O personalitae narcisica, imatura si egoista, atat eu, cat si tatal meu o banuim de ceva vreme de o tulburare de personalitate. Are o fire dramatica, ameninta ca se va sinucide, se comporta complet deplasat.
Acum...sunt constienta ca nu ii pot ajuta daca nu vor sa se ajute singuri, si ca, pentru mine, singura solutie ar fi sa ma rup de ei. Dar aici e buba, sunt dependenta de ei financiar, nu am alte rude care m-ar putea ajuta. Si daca m-as trece cu scoala la ID, (sunt anul 1), tot nu as putea castiga suficient pentru a ma intretine.
Va rog mult, ajutati-ma, daca nu cu o solutie, macar cu un sfat: cum imi pastrez sanatatea mintala? Simt ca nu mai pot, incerc sa tin capul sus, dar situatia aceasta ma epuizeaza.
Multumesc anticipat!
Astazi, joi, va invitam in chatroom la ora 09.00-10.00 la o discutie despre viata la scoala.
Discutia nu este moderata.
La ora 21.00-22.00 va asteptam la o discutie cu si despre adolescenti.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Adriana Ciurdar
La ora 22.00-23.00 va asteptam la o discutie despre sexualitate si psihosexologie.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Luminita Codrescu
familie
Parerea mea este ca intreaga familie este supusa unui stres. Gandeste-te ca cea mai afectata de acest lucru poate fi chiar mama ta. Trebuie sustinuta si ajutata. Spune-i ca tii la ea, incearca sa o inveselesti, sa-i dai motive de a fi optimista. Apoi, mama ta trebuie sa discute cu tatal tau , in perioadele in care nu a baut. Poate intre dansii au intervenit neintelegeri. Prin comunicare sincera si deschisa se pot rezolva multe probleme. In momentele in care tatal tau consuma alcool, nu-l provocati cu nimic, orice provocare duce la agresivitate. Lasati-l in pace, discutati cu el dupa ce-i trec aburii alcoolului. Nu uita ca si alcoolismul este o boala, dar la care , din pacate nu i s-a gasit leac. Trebuie doar vointa. Poate din discutii si din ceea ce sti , vei descoperi poate ce a generat alcoolismul tatalui tau si poate inlaturand cauza se diminueaza efectul. Si el are nevoie de ajutor. Este greu, trebuie sa ai vointa sa-i sprijini. Te-au crescut si acum vrei sa-i lasi ... balta. Este adevarat ca ar fi cel mai simplu pentru tine.
parinti
este interesant cum tragem noi concluzii grave plecand de la o bucatica de mesaj care surprinde o foarte mica parte a situatiei existente si in plus aceasta parte este vazuta dintr-un singur unghi, cel al autorului/autoarei mesajului.
iubirea pt parinti exista chiar daca pe moment suntem suparati pe ei si avem dreptul sa fim deoarece comportamentele lor ne aduc prejudicii, ne altereaza calitatea vietii si intr-un cuvant ne fac rau (cu intentie sau fara)
poate sunt cinica dar intotdeauna am considerat ca trebuie sa punem limite in aceasta relatie in momentul in care ea devine toxica pt noi, este un mod de supravietuire constientizarea faptului ca cei doi au probleme si ca noi-in calitate de copii- nu le putem rezolva in locul lor ( de obicei asta e reactia cea mai des intalnita, copilul se considera vinovat pt sit si asta o sa-l marcheze toata viata, mai ales ca personalitatea lui e in formare si nu are puterea unui adult de a discerne intre bine si rau)
prin urmare faptul ca tu ai reusit sa te detasezi cat de cat este un mare pas inainte... gandeste-te la binele tau in primul rand si incearca sa limitezi/ eviti cat de mult posibil conflictele, tensiunile, mergand pana la a petrece cat mai mult timp cu alte persoane si limitand discutiile la strictul necesar; de asemenea, ai permanent in vedere o modalitate de a face bani ( part-time, dif activitati sezoniere,etc) chiar daca nu intreprinzi nimic acum, banii iti dau confortul necesar ca intr-un mom de criza poti sa pleci si sa stai un timp separat.
relatia voastra o sa se imbunatateasca f mult in momentul in care o sa te maturizezi si o sa fii pe picioarele tale (job, familie, etc) si o sa vii in vizite din cand in cand... de abia atunci o sa intelegi si o sa accepti ca parintii tai sunt oameni normali (nici rai, nici buni) care au facut ce au putut sa-si rezolve problemele si care ti-au dat cat au putut ei la momentul respectiv. pana atunci, evita sa te alaturi unei tabere sau alta ( "mama e de vina ca il face pe tata sa bea" sau "tata a adus-o la disperare pe mama de vrea sa se sinucida") oricare dintre abordari e gresita macar pt ca te arunca in razboiul acesta dintre ei, razboi care, repet NU ITI APARTINE!
curaj si tine-ne la curent:)
parere
citind postul tau am ramas ...muta!
iti respect opinia,dar sa o etichetezi pe mama ta,,O personalitae narcisica, imatura si egoista," mi se pare tare crud!
te-ai gandit la dansa cat de mult a suferit si sufera langa un om caruia ii place sa bea?
te-ai gandit o clipa de ce ar dori o mama sa se sinucida???
te-ai gandit ca suferinta dansei de a nu te simti aproape e colosala si atat de apasatoare??
vei fi si tu mama si vei intelege mai bine vorbele mele....
poate ar fi mai intelept sa fii mai atenta la suferintele mamei tale,sa o sprijini si sa incerci ,dupa puterile tale, sa comunici cu dansa, sa simta ca are o fata care ca o iubeste!
capul sus il poti tine cand faptele tale sunt demne de tine!
o poti face schimbandu-ti atitudinea fata de fiinta care te-a nascut!lasa egoismul si spune-i mamei cat de mult o iubesti!
cu siguranta ,va merita!
Post new comment