?Am 23 de ani, am facut o facultate de drept si am un job de 2 ani (de pe vremea studentiei, unde partial aplic cele invatate. Dar nu sunt motivata de nimic. Dintotdeauna mi s-a parut ca timpul e dusmanul meu si ca fac prea putine.
Mereu am fost panicata de faptul ca nu cunosc multe lucruri importante si disperarea ca ramin cumva in urma. Astfel ca mereu caut cu infrigurare informatii din toate domeniile, incerc sa ma documetez si sa ma dezvolt multilateral,dar oricum ramin cu frica de a nu progresa.Dar,de ceva timp ma intereseaza un sigur aspect-faptul ca nu cistig bani suficienti pentru existenta mea si trebuie sa mai cer de la parinti.Sunt o persoana care pune multa importanta in imagine,stil si ma exaspereaza imposibilitatea de a avea tot ce vreau la acest capitol.
Ma streseaza intr-atit de mult acest lucru si ma gindeam sa caut un job simplu (de chelnerita spre exemplu), dar care sa-mi asigure existenta mea pretentioasa. Si iata unde apare dilema:incompatibilitatea dorintei mele de a avea tot ce vreau cu aspiratia spre o cariera de succes in domeniul meu.Sunt atit de confuza incit nu stiu cum sa fac, am devenit foarte irasicibila, nemultumita de toate, nu ma mai bucura nimic,incep sa cred ca am o depresie.
Mai mult, nu ma mai intereseaza nici persoana iubita,fapt ce constituie un aspect nou. Il iubeam,dar acum vreau sa fiu singura si fara atitea probleme pe cap. Daca ma puteti consilia, v-as fi recunoscatoare.
Am inteles ca ai o fire competitiva si te macina indecizia de a alege din mai multe (sau prea multe) posibilitati ce ti se ivesc. Este o intrebare filosofica pana la urma: e pe primul loc "sa vrei sa fii totul", sau "sa vrei sa ai totul"?
Pentru a progresa este esential (conditie necesara si aproape suficienta) a incepe sa traiesti din plin cu ceea ce ai langa tine (prietenii, parintii, fratii, iubitul), (sa fii totul ACUM, apoi in viitor), sa valorizezi 100% lucrurile si oamenii de langa tine (orientandu-ti atentia asupra lor, sa dai sens tuturor evenimentelor vietii, fiind mai mult observativa decat critica), desigur, fara a te abate de la ceea ce trebuie sa faci (asta tine de comportamentul etic) zi de zi.
Astfel vei ajunge la "a fi totul si a avea totul" in mod firesc,fara fortari care ar ramane nerezolvate!
Succes in a trai intens tot ce faci si in a te uita inainte zi de zi!
Kablan Hilda
psiholog clinician - psihoterapeut
Frica de a nu progresa
Ma intreb daca nu cumva aceasta frica de a nu progresa reflecta de fapt frica de trecerea timpului, un timp asupra caruia incerci sa detii controlul prin "informare, documentare, dezvoltare" - actiuni care sunt menite a-ti da senzatia ca faci ceva cand de fapt nu faci mai nimic din ceea ce ti-ai dori... Imi dai senzatia unui "stand-by existential" si a unei dorinte de a gasi un sens al vietii; intrebarea este daca nu cumva accentul excesiv pe care il pui pe imaginea fizica este o dorinta de a da sens vietii tale, supra-compensand ceva nemultumiri interioare prin stralucirea exterioara...
Timpul trece oricum, dar e o diferenta intre un timp care trece in mod util (timp castigat, de calitate) si un timp pierdut (timp mort). Poate ai dori sa te intrebi ce inseamna viata pentru tine, care sunt lucrurile care te pasioneaza, care sunt activitatile pe care le faci cu entuziasm, care te fac sa te simti vie... Pentru unii, a trai inseamna a simti, pentru altii inseamna a creia, pentru altii inseamna experiente absolut noi. Pentru unii viata inseamna lupta. Pentru tine, care sunt acele lucruri care te fac sa simti ca traiesti? Daca le vei gasi, vei gasi si curajul de a-ti trai timpul din plin, vei descoperi sensul, directia in care vrei sa mergi. Atentie insa: progresul nu se realizeaza doar prin cunoastere (documentare, informare), ci si prin simtire, curiozitate, creativitate, socializarea cu ceilalti, etc.
Exista o vorba care spune ca e importanta si destinatia dar si drumul pana la destinatie. Tu te uiti la destinatie (a avea tot ce vrei, cariera de succes) dar uiti ca e important si drumul pana acolo, adica ceea ce inveti pe parcurs. E normal sa iti doresti cat mai mult dar poate ar fi bine sa vezi situatia prin care treci acum ca o oportunitate de a invata o noua lectie de viata, de a intelege mai mult despre tine; cine stie cand iti va folosi aceasta lectie?
Post new comment