In ce stadiu sunt?

?

Buna,
Sunt Mnk,am 23 de ani,casatorita,o minune de fetita de 1 an si un sot care era foarte afectuos la inceput dar datorita faptului ca locuim impreuna cu parintii mei totul s-a intos la 90 de grade.Sa incep cu inceputul...am fost crescuta de bunici pana la varsta de 6 ani,perioada in care nu prea am avut contact cu parintii datorita distantei dar si a preocuparii lor fata de mine.

A fost un cosmar faptul ca a tebuit sa ma mut cu ei pt merge la scoala) plangeam zi si noapte dupa bunici,ii divinizam in ei vedeam parintii adevarati.Relatia parinte-copil era distanta.In fine...a trecut ceva timp si inca se intampla acelasi lucru...certuri cu sotul datorita lor, ma mint, mai rau ma fura si se bucura la 10lei de la mine.

Tatal meu e bolnav mintal,cred,minte pana crede si el ce spune si mai mult mama ii ia apararea si il sustine(de necrezut).Am incercat sa vorbesc cu ei,sa-i fac sa inteleaga ca-mi fac rau dar surpriza:"-nu iti convine, poti sa pleci...".

Totul e pe interes,plata facturilor50/50,daca se poate si ceva in plus,,,si de aici discutii.Nu ma pot bucura de ispravile copilului de problemele cu ei.II URASC...fara nici o ezitare...din suflet...

Nu concep sa fac rau cuiva mai ales copilului meu! Nu stiu ce sa fac? Nu ma pot odihnii, concentra, simt ca nu sunt fericita,implinita.

Oare cat o sa mai sufar? Si cu ce sa incep in situatia asta? Cum sa scap? Help me!

Inteleg ca va aflati (tu, sotul si copilul tau) in situatia de a locui impreuna cu parintii tai datorita avantajelor economice (impartirea cheltuielilor etc.), dar ca orice din viata asta, totul vine cu un pret, altaturi de avantaje exista si dezavantaje.. banuiesc ca nu gasiti alte solutii de a va muta in alta parte pana in momentul in va veti permite macar sa inchiriati o garsoniera sau asa ceva..(desi ma intreb daca ati cautat sa stati in gazda, este si aceasta o solutie temporara iar costurile nu cred ca ar fi mai mari).

Inteleg ca esti furioasa..la fel ca si in copilarie, factori obiectivi, exteriori te-au fortat sa locuiesti cu parintii tai (scoala, apoi situatia financiara)..oare daca acesti factori nu ar fi actionat, ai mai fi fost furioasa, ti-ai mai urai parintii? Oare nu cumva tot factori exteriori i-au determinat pe parintii tai sa decida ca tu sa iti petreci primii ani de viata cu bunicii tai? Oare tu chiar esti furioasa pe parintii tai, sau pe acei factori exteriori pe care simti ca nu ii poti controla si care totusi actioneaza asupra vietii tale?

Nu stiu ce te-ar face pe tine sa te simti fericita, implinita, insa am impresia ca nu vei putea sa fi asa (chiar presupunand ca te vei muta separat) atata timp cat in sufletul tau este ura si furie. Poti fi furioasa pe furtuna care iti inunda casa, dar daca ura pentru norii si vremea schimbatoare iti inunda sufletul, nu stiu cum ai putea sa gasesti solutii de a-ti repara casa sau pentru a lua masuri de protectie impotriva intemperiilor..

Parintii tai sunt asa cum sunt ei si nu se vor schimba doar pentru ca tu vrei asta, la fel cum nici tu nu te-ai schimba doar pentru ca altcineva iti spune sa o faci..Sunt convinsa ca ai ce invata de la ei si prin ei..pe mine cel putin m'a impresionat faptul ca mama ta ta isi sustine sotul, chiar si cand acesta minte..asta spune multe despre relatia lor, despre afectiunea si comunicarea dintre ei, poti sa fi mandra de asta, e ceva mai rar in conditiile actuale de trai.

Atata timp cat situatia te forteaza sa locuiesti cu ei, cred ca poti sa gasesti lucruri pe care sa le faci pentru a-ti fi mai bine..sa iei masuri pentru a te proteja de *ciocnirile inevitabile...cum ar fi sa-ti delimitezi spatiul tau mai bine, sa iti pui cheie la usa ta astfel incat sa nu fii deranjata cand nu vrei asta, sa te retragi acolo cand izbucnesc conflicte la care nu gasesti solutii pe loc sau sa iti protejezi obiectele in caz de *furt.

Si poti sa ii ierti si sa ii iubesti, asa cum sunt ei, pentru simplul motiv ca din iubirea lor te-ai nascut tu.

Alexandra Ghiran
psiholog

Alte raspunsuri date de Alexandra Ghiran