Home

incerc sa analizez mai bine situatia

Submitted by Jessie on Mon, 08/02/2010 - 17:32
 
?Nu imi este bine si vreau sa ma ajutati sa schimb lucrul acesta, dar pentru a ma putea ajuta e mai bine sa incep cu inceputul.
Am analizat ceea ce simt si ceea ce ar fi putut contribui la starea de dezechilibru pe care o traiesc din 2003 si concluzia mea (poate ca nu e asa, va rog sa imi spuneti Dvs) cred ca ar putea fi doua cauze.

Prima incepe undeva in adolescenta: am avut o copilarie frumoasa, desi parintii s-au despartit cand eram mica, dar totul s-a schimbat in adolescenta si chiar dupa ce am depasit aceasta faza, nu aveam voie sa fac aproape nimic din ceea ce faceau cei de o varsta cu mine, cand mama era suparata nu aveam incotro si trebuia intotdeauna sa cedez, sa las de la mine ca sa fie bine, sa reinstaurez armonia in casa.

Mai mult decat atat nu stiu de cate ori nu am auzit "mi-am sacrificat viata pentru tine, asa ca tu trebuie..."
Rezultatul a fost ca si in prezent ma comport la fel – fac tot ce pot ca cei de langa mine (sotul, fetita) sa fie multumiti din toate punctele de vedere. Si daca nu reusesc, daca exista tensiuni, discutii am o stare neplacuta si ma simt vinovata.

Si intr-un tarziu m-am desprins, mi-am cladit o familie, au trecut anii…...si a intervenit cea de a doua cauza care a si declansat starea actuala: acum 7 ani, in urma unei afectiuni tiroidiene (hipotiroidia) mi s-a declansat o depresie cu tulburari anxioase, de care sufar si in prezent. Mentionez ca sunt si in prezent in tratamen psihiatric usor.
Sunt asa cum s-ar spune functionabila, adica merg la servici, conduc incerc sa duc o viata normala, asta aparent in realitate am o stare de tristete, de gol cu care ma lupt zilnic si ma stradui sa nu se obvserve - adica la servici imi indeplinesc responsabilitatile si acasa incerc sa fiu o mama si o sotie normala.

Dar pe zi ce trece acest efort este din ce in ce mai mare si mie teama sa nu clachez.

In concluzie simt ca ma pierd, ca nu ma mai bucura nimic si totusi as vrea sa merg mai departe, sa ma schimb...

Daca imi puteti da un sfat, mi-ar prinde foarte bine.

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/7334

Ati incercat sa vorbiti cu

Submitted by vizitator on Thu, 08/05/2010 - 16:51.

Ati incercat sa vorbiti cu sotul dumneavoastra despre asta? Stie ca urmati un tratament? Stie ca va e teama ca vi se agraveaza starea? Eu cred ca trebuie sa afle. Sa ii povesteti deschis ce simtiti. Depresia e tare parsiva, dar deja stiti asta. Poate n-ar fi rau sa consulati si alt medic psihiatru. Va doresc succes si multa sanatate!

stie

Submitted by Jessie on Mon, 08/23/2010 - 11:36.

Da, sotul meu stie ca urmez tratament psihiatric si am incercat sa ii spun ca nu imi este bine. Dar cateodata imi este greu sa exprim in cuvinte ceea ce simt sau efectiv nu intelege ce simt.
E si foarte greu, ii spun dar cum sa inteleagaca ca imi este stomacul adunat, ca simt asa ca un fior, o arsura in spatele capului care continua pe coloana in jos si asta doar pentru ca imi este frica, si nici macar nu as putea spune de ce imi este frica. Frica nu are un motiv precis, exista si atat. Asa e in fiecare dimineata si apoi inghit medicamentele ma adun si pornesc spre servici (fac naveta la 35 km de casa) cu masina, apoi stress la lucru (sunt director, deci am responsabilitati suficiente) si asta zi de zi.
Am fost o saptamana in vacanta, cum am ajuns la servici, senzatiile au reaparut.
Am sa incerc sa mai consult si alt medic.

A treia cauza ar fi caldura

Submitted by vizitator on Tue, 08/03/2010 - 09:03.

A treia cauza ar fi caldura de care beneficiem de la natura.

Va inteleg ca va plictisiti pana intr-acolo incat va pierdeti sensul (asemenea stari apar la multi oameni in anotimpul de vara, la fel cum primavara dam in nevroza; tindem sa facem ce face natura, doar suntem ai ei). E admirabil faptul ca sunteti "functionabila" totusi, adica va manipulati comportamentul, depunand un efort de vointa, pentru a va putea indeplini ce aveti de facut zilnic.

La fel cum primavara (cand ne apuca nevroza si nu stim de ce si nici ce sa facem) se cuvine sa ne "primenim", cum face si natura (casa, garderoba, gradina etc), vara se cuvine sa facem tot ce face natura, adica sa ne odihnim, dupa ce-am ajuns la un "prea- plin" (se poate spune ca este incheierea unui ciclu al activitatii umane, tine de bioritm); astfel vom fi in pas cu natura si vom simti ca viata noastra isi recapata sensul (con-sens cu natura). Cel putin mental sa realizam asta- primul pas; pana la luarea unui timp de concediu (in care sa ne eliberam de rutina zilnica), e bine sa dam SENS fiecarui lucru pe care il facem, pentru a ne pastra sensul vietii. Concluzia: e normal sa avem tendinta la plictiseala (monotonia ne copleseste), dar de ce sa ne si suparam pentru asta?

Despre mama dumneavoastra, se vede ca v-a speculat "nevoia de vina" (nevoie ancestrala)- fara sa vrea, evident; pana la urma, e vorba de trairile dv (va simtiti vinovata? de ce ii dati putere?) Puteti sa va combateti "teama de a fi rejectata de ceilalti" (teama ce vine tot din nevoia de vina: "sunt o persoana rea"), reglandu-va trairile interioare (gandindu-va temeinic la cine sunteti); ati venit pe lume in primul rand pentru dv (apoi pt ceilalti), iar sentimentul de confort psihic si fizic nu este o vina (cine spune asta, ala nu promoveaza viata)!

Va doresc concediu placut!

:)

Submitted by Jessie on Mon, 08/23/2010 - 12:06.

Imi este teama dar nu traiesc "teama de a fi rejectata" sau "sunt o persoana rea", e cu totul altceva este o teama fara nume, fara motiv, viscerala
Nu stiu cand si daca voi scapa de ea, dar va spun ca e greu de trait cu ea.
Si intradevar face ca nimic sa nu aiba sens, si fiecare zi sa fie o povara, dar merg inainte Smile
Nu reusesc sa fac un singur lucru sa "ma iubesc", sa fiu prima persoana care conteaza - daca ma invatati sa fac asta poate reusesc sa scap de teama, depresie....

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
X
t
B
x
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie