Iubesc si sufar foarte mult

Nu stiu cum sa incep povestea mea, am cunoscut un barbat acum un an si jumatate mai exact in luna aprilie 2010, totul parea ca un vis la scurt timp m-a cerut de sotie iar in luna septembrie 2010 am facut nunta,ptr ca in iunie 2010 s-a mutat cu serviciu la 200km distanta de mine.

Ne intalneam in fiecare weekend. Mama lui m-a placut la inceput dar pe urma nu i-a convenit ca nu-mi inchiriez o rochie de mireasa , ca nu-i iau verighetele de cand era ia mireasa(socru meu fiind mort de 12 ani), pe urma au inceput discutiile ca eu nu am studii superioare si baiatul ei are, ca vreau sa-i vand casa batraneasca in care nu statea nimeni , eu avand o locuinta si intentionam sa o vand dar cu conditia ca sa nu facem imprumut la banca si sa vanda si el casa aceia batraneasca.

Intr-un final am ramas gravida ,la orice discutie sotul meu spunea ca da divort de mine , nu-mi respecta parintii chiar daca eu o respectam pe mama lui, am vrut sa dau copilul afara dar el mi-a spus ca este pacat si sa-l tin ca o sa fie bine. Cand am implinit 4 luni sotul mi-a spus ca-si doreste sa dau copilul afara .

Am dat tot felul de tlf la medici si toti imi spuneau ca nu se mai poate face nimic,mama lui i-a spus daca nu pot sa dau copilul afara nu ete nici o problema dupa ce nasc sa dea divort de mine.In luna a-8-ta mi-am luat concediu postnatal si m-am mutat la el intr-un apartament inchiriat,era f mizerabil si am fost nevoita sa fac curat, am montat singura bateriile din toata casa ptr ca erau stricate iar sotul meu nu stia sa bata nici un cui in perete, intr-un final m-am descurcat singura cum am putut , mai greu mi-a fost de burta ca era destul de mare . L-am rugat sa ma ajute sa montez niste perdele cumparate de mine ptr ca el nu aducea bani in casa ,imi spunea ca nu are timp si tot eu am fost nevoita sa dau cu bormasina in perete ca sa-mi asez galeria de la perdea.
Am incercat sa-i explic ca o sa avem un copil si o sa am nevoie de bani ptr nastere , m-a inteles pe moment si cand i-a venit salariu a zis ca nu are cum sa-mi dea nici un leu , m-am luat de el spunandu-i ca eu toti banii ii aduc un casa iar el nu vrea sa aduca nici un ban.
S-a suparat f tare si mi-a spus pe un ton f raspicat :iesi afara din casa mea! vazand ca eu nu plec m-a lovit si a plecat sechestrandu-ma in casa , mai exact m-a inchis in casa luandu-mi cheia
Dupa cateva ore l-am sunat sa-l rog sa-mi deschida ptr ca nu ma simt prea bine ,eram f ametita si vedeam cum se invarte casa cu mine , m-am dus la baie sa ma spal pe ochi dar nu a mai apucat, m-a bufnit sangele pe nas si am picat intre cada si wc. Intre timp a venit sotul meu cu un prieten ,m-au laut de maini si de picioare , m-au aruncat in pat si si-a facut bagajul plecand ptr o saptamana de acasa lasandu-ma in casa cu usa deschisa dar fara cheie. Stateam noapte de nopate cu frica ca poate sa intre oricine peste mine in casa. Dupa o saptamana a venit acasa , nu i-am spus nimic: de unde vii? , dece ai plecat ? ect
Inainte de a naste cu o zi a venit un prieten de-a lui pe la noi pe acasa si mi-a adus un buchet cu flori, a doua zi am nascut si sotul meu a mers cu mine la spital spunandu-mi ca vrea sa asiste la nastere.
Asta m-a bucurat f mult ptr ca am crezut ca daca vede copilul o sa se ataseze de el si o sa fie bine intre noi , eu am nascut normal fara nici o anestezie . In durerile cele mai mari nu am tipat ,ba din contra am tinut in mine ca sa nu-l sperii, dupa nastere a doua zi a venit la mine la spital fara nici o floare spunand ca nu i-a trecut prin cap sa-mi cumpere,dar a gasit o alta solutie, s-a dus acasa si a luat florile pe care le-am primit de la prietenul lui si mi le-a adus mine la spital .La spital am suferit f mult ,parintii mei nu au avut posibilitate sa vina la mine decat la externare ,iar eu aveam nevoie de o mancare calda, sotul meu imi adusese un pachet de biscuiti si 2 sticlute cu sana si asta sa-mi ajunga ptr 3 zile . M-am dus la bucataria spitalului si am cerut sa-mi dea ceva de mancare .Mi-au dat o cana cu ceai si o felie de paine cu gem . plangeam si mancam spunand ca o sa fie bine intre noi ,ceia ce nu s-a intamplat.
Dupa externare a mai stat doar o singura zi cu copilul si cu mine ,pe urma a plecat spunand ca da divort de mine, copilul avea doar 4 zile,iar norocul meu a fost ca dupa externare ne-am dus la parintii mei acasa.surpriza a facut ca la 2 zile sa vina cu avocatul lui in curte la mine si sa-mi spuna ca divorteaza de mine. Seara mi-a fost rau ,facusem fabra 40,7 ,cu frisoane ., copilul nu mai vroia sa suga si a trebuit sa o trimit pe mama dupa lapte praf.Mama mi-a luat masina si s-a dus dupa lapte dar din pacate a facut accident cu masina (lovise un caine)
A doua zi m-a dus mama la spital , surpriza mi-a scazut tensiunea la 6 si m-a bagat direst la terapie intensiva ptr ca facusem septicemie , mama mea l-a sunat sa-i spuna ca sunt la terapie iar el i-a spus ca mai asteapta cate un tlf de la mama sa ii transmita cum ma mai simt, bineinteles ca nu a venit absolut de loc la mine dar nici nu m-a sunat.Am stat o saptamana la spital sub supraveghere medicala iar cand a trebuit sa fac interventia chirurgicala mi-au spus ca nu poate sa-mi faca nimic si sa ma intorc la Bucuresti unde am nascut ca sa imi faca dr cu care am nascut interventia.

A trebuit sa ma intorc in acelas pital unde am nascut, mi-au facut interventia dar dupa externare m-am simtit tot mai rau , a trebuit sa ma duc la alt medic ca sa ma vada , surpriza la eco mi-a spus ca nu s-a intervenit cum trebuie si trebuie sa mai fac o alta interventie.

Nu am avut incotro si am facut cea dea doua interventie chirurgicala. Sotul meu m-a suat intre timp sa ma intrebe daca mai traiesc. Eram disperata ptr ca si cea dea doua interventie nu a dat rezultate. Ultima mea sansa era sa merg la Tg Mures ptr ca acolo erau dr care ma puteau salva , lovitura am primit-o cand mi s-a spus ca nu se mai poate interveni ptr ca am 2 interventii si o nastere in doar 2 saptamani , si nu are ce sa-mi faca decat sub tratament sa elimin resturile.

Multumesc lui D-zeu ca am scapat si ca sunt bine mersi, dar nu a durat mult si am primit citatia de divort acasa cu motivele :;;;confortul unei familii si interesele materiale imi dictau sa continui casatoria(parintii sotiei avand o situatie materiala buna);;

Am fost daramata pe 22 septembrie 2011 s-a pronuntat divortul iar noi pe 26 implineam un an de la casatorie.

L-am rugat sa vina cand vrea la copil , am stat de vb cu el si i-am spus ca inca mai tin la el dar pe el nu-l mai intereseaza persoana mea si nici copilul .Imi pare rau ca inca mai tin la el si inca-l mai iubesc in ciuda la tot ce s-a intamplat .

Copilul seamana cu el, am vb cu soacra mea si am rugat-o inainte de divort sa ne impace , iar ia mi-a spus ca poate sa creasca copilul si fara tata. Am plecat cu copilul in brate plangand de la ia de acasa .Nu stiu daca mai am putere sa o mai iau de la capat ,nu stiu daca pot sa-l iuit stiu doar atit ca inca-l mai iubesc

viata este magica si merita traita! rupe-l cu totul din inima ta, smulge-l daca vrei, si acorda-ti timp pentru vindecare. nu se va intampla peste noapte, vor fi multe nopti nedormite, cu gandul la el, la ce face, cu cine este, de ce nu este langa tine... dar, intr-o dimineata te vei trezi si vei vedea ca afara e soare! va fi minunat ca, pentru prima oara te va bucura ceva! vei iesi din casa vindecata si in momentul acela a fi prima zi din restul vietii tale! traiesc acelasi lucru, si mi-e la fel de greu, dar stiu sigur ca a fi mai bine. vreau sa ma vindec! nu vreau locul 2!

Aveti mai multa putere in dvs decat credeti adevarata lume este cea inetrioara in jurul nostru se pot darama si recrea lumi noi trebuie sa mergem mai departe

Stiu ca nu e simplu dar nu il mai sunati nu va mai tineti de el nu va mai ucideti sufletul si aveti grija de sanatate sa nu va facti mai mult rau

Inima se va vindeca si indragosti poate din nou

NU mai ramaneti agatata de trecut..incercati activitati care sa va ocupe mintea si timpul ...el a facut o alegerea a ales sa se intoarca inapoi ...copilul putea creste si la el daca asta isi dorea cu adevarat doar ca acesta ar putea fi unul din motive.Stiu cum este sa iubiti o persoana interzisa ,eu traiesc in acest "cosmar" de 1 an de zile,dar acum am renuntat si am ajuns la concluzia "rau e cu rau dar mai rau e fara rau"
dumneavoastra trebuie sa gasiti raspunsurile ...nu ramaneti un colac de salvare ,locul 2 pentru o femeie este umilitor si credeti-ma ca stiu ce vorbesc

Faptul ca vorbiti cu el foarte mult nu va ajuta, va face rau.

El a luat o decizie privind viata lui, dvs. ce asteptati?

Eu zic sa va intrebati ce vreti de la viitorul dvs. si sa actionati in consecinta.

Nu stati blocata in trecut, nu va face nici un bine.

Cred ca ar fi bine si sa va intrebati oare de ce ati trait cu teama ca se va impaca cu fosta sotie? Ceva din comportamentul lui, din felul lui de-a fi va indus aceasta teama?