Buna ziua,
Am 28 de ani si in urma cu doua luni mi-am pierdut ambii parinti in urma unei intamplari oribile: in miezul noptii, in urma unor certuri violente tatal meu i-a taiat gatul mamei, dupa care s-a aruncat de la etajul patru. Vecinii, desi au auzit cearta nu au chemat politia, au murit amandoi pe loc.
Eu am gasit-o pe mama a doua zi in apartamentul lor. Sunt singura la parinti si gravida acum in 8 luni, rude din partea mamei nu am, iar din partea tatatlui doua matusi, bunicii nu i-am cunoscut, fiind decedati. De tatal meu nu am fost apropiata din cauza comportamentului sau fata de mama, insa mama a fost totul pentru mine: mama, sora, cea mai buna prietena, sprijinul meu neconditionat, am iubit-o enorm.
De multe ori am rugat-o sa vina locuiasca cu mine si sotul meu, insa a considerat ca va fi in plus, nu a vrut sa ne deranjeze. De cand nu mai e nu mai am liniste, ma gandesc tot timpul la ea, ma consider vinovata ca nu am reusit s-o salvez, am fost o persoana egoista si nu i-am aratat cand de mult o iubeam, nu am avut grija de ea, nu am apreciat-o si nu i-am oferit destule bucurii. Isi dorea enorm de mult nepoti si era in culmea fericii ca urma sa avem o fetita, insa nu a apucat sa o vada nascandu-se, ceea ce regret cel mai mult.
Sotul meu m-a sprijinit neconditionat, insa nu mai vad nici un rost in viata, fara mama nu voi mai fi niciodata fericita, nici chiar gandul ca vom avea un copil nu ma bucura. Incerc sa-mi ascund sentimentele in fata celorlalti, sa par puternica, insa am zile in care plang in continuu.
Nu stiu cum sa-mi continui viata, va rog dati-mi un sfat. Multumesc.
re:mi-am pierdut ambii parinti
Si eu mi-am pierdut ambii parinti recent,ma invinuiam ca nu am facut suficient ptr ei.Mama ta,cu siguranta,a considerat ca e mai bine sa iti lase intimitate de aceea nu s-a mutat cu voi,asa a considerat ea ca e bine.Nu te invinui la nesfarsit,acum trebuie sa fi sanatoasa pentru tine si copilul tau...vei vedea cat de fericita vei fi cand il vei tine in brate si cata iubire iti va umple sufletul.
Vei invata sa vezi si ceea ce ti-a ramas bun linga tine
Iti vei continua viata investind afectiune in viitorul copil si in sot, care spui ca te-a ajutat neconditionat.
Vei invata sa vezi si ceea ce ti-a ramas bun linga tine. La aceste lucruri trebuie sa te gindesti mereu.Rana provocata de trauma psihica suferita se va cicatriza cu timpul dar nu se va sterge niciodata.
Toti cei care au trecut printr-un doliu au aceste sentimente pe care le ai tu. Ma refer la vinovatie. Este ceva normal si vei trece peste ele.
Mergi la psiholog. Iti va ajuta mult. Daca esti credincioasa, mergi la preot.
Psiholog C.B.
mama ta va fi cu tine mereu
stii ce se intampla? legaturile profunde dintre oameni nu dispar prin disparitia noastra fizica
deschide-te si simte mama ta e cu tine si te iubeste trebuie doar sa mergi cu ea in minte si suflet mai departe uite ca mi-au dat si mie lacrimile te inteleg desi nu am trecut prin asa ceva dar toti am pierdut pe cineva drag odata sau de mai multe ori in viata
roaga-te pentru ea
tu nu ai nicio vina,este doar
tu nu ai nicio vina,este doar inconstientul tau care a ramas cu o mare urma de durere...timpul iti va vindeca ranile si va interveni resemnare,stiu ca e greu sa accepti in momentul acesta pierderea care ai avut-o dar cu ajutorul celor din jurul tau vei reusi,lasa-te ajutata
Stiu ce inseamna sa pierzi pe cineva draga dar tu nu ai nicio vina pentru cele intamplate viata ta merge inainte,gandeste-te ca astepti un copil[cel mai mare dar dat de dumnezeu oamenilor] traieste pentru el,nu ai de ce sa iti reversi resentimentele fata de el...unii cu toate ca si-l doresc inca se mai chinuie sa il aiba...
Si inca o chestie stare proasta,plansul si depresia fac rau copilului deci incearca sa te repui pe picioarele tale numai pentru el
Post new comment