Mi-e frica de soareci si sobolani

?mi-e frica de soareci si sobolani .am fost intr-o tabara si m-a ciupit un soricel. si inainte de aceasta intamplare imi era frica de ei.am vazut un sobolan la coltul strazi si mi-a fost foarte scarba si am inceput sa tremur ,sa ma scarpin, sa ma panichez si la tv cand vad l-a fel mi se intampla.sunt o persoana normala dar cateodata am impresia ca o sa mor mancata de un animal.poate ca din cauza ca ma mai uitam la filme de groaza inainte.adevarul e ca nu prea imi plac animalele in general.

Frica este o emotie umana normala si ne ajuta in confruntarea cu pericolul. In general, cand ti-e frica de un lucru, trebuie sa incepi sa-l cunosti, apoi sa-l intelegi cat mai bine.

Frica de soareci si sobolani (care apare tot ca un mecanism de aparare, ca alte frici) s-a transmis din inconstientul colectiv pana la oamenii de azi (desigur stim de epidemiile de ciuma din timpul Evului Mediu- transmisa de sobolani). Daca ne gandim bine, oamenii au invadat arealul animalelor- la inceputurile civilizatiilor.

In psihoterapia cognitiv- comportamentala, desensibilizarea fricii se face prin mai multe tehnici comportamentale, in special tehnici de expunere gradata, si tehnici de expunere cu prevenirea raspunsului- in stare de relaxare.

Evenimentul activator la tine a fost faptul ca ai fost muscata de un soarece; si de atunci ti se declanseaza frica in orice situatie in care exista un potential pericol de a mai fi muscata de soareci; in general, trebuie sa stii ca o situatie ambigua nu este neaparat si amenintatoare. Este adevarat ca soarecii sunt stigmatizati de majoritatea oamenilor. In realitate sunt animale chiar interesante; apoi, sunt si animale de companie- hamsterii. Apoi, sunt si soriceii "celebri"- personaje din desene animate. Cat despre sobolani- se stie ca, atunci cand Budha a chemat animalele la el, primii care au venit au fost sobolanii (animale cu o mare putere de adaptare a corpului; iar inteligenta inseamna adaptare- spunea Jean Piaget).

Iti povestesc o intamplare traita de mine: odata, am simtit miros de soareci la mine in dormitor; am inceput cautarile, am tras mobila, cu o atitudine indarjita, hotarata sa extermin micile rozatoare. Asta am facut cateva minute, apoi brusc mi-a venit gandul sa nutresc simpatie fata de soricei, ca or fi si ei rataciti pe acolo, fara sa vrea- si am respirat linistita; am renuntat la cautarea istovitoare si am asezat mobila la loc; in ziua urmatoare mirosul de soareci din camera a disparut (nu comentez de ce, pentru ca nici eu nu stiu).

Am avut aceasta experienta in care mi s-a relevat faptul ca ATITUDINEA (ca stare de dispozitie mentala) fata de un lucru/fiinta este determinanta.

Mesajul: e bine mereu sa ne exersam schimbarea de atitudine fata de o situatie; aceasta schimbare de atitudine declanseaza schimbarea situatiei problematice.

Ia din aceasta povestire ceea ce iti este de folos.

Cu drag,
Kablan Hilda
psiholog clinician - psihoterapeut

Alte raspunsuri date de Kablan Hilda