Ne-am despartit pe principiul cine a avut primul curaj

?
Salut, speram sa pot trece singur peste asta si aici sa ajung cu ultimul strigat de ajutor. De la varsta de 17 ani am intalnit-o pe ea pana acum 3 luni ... Deci relatia a durat aproape 3 ani ... Ne-am despartit oarecum pe principiul cine a avut primul curaj, se pare ca ea.

Nu vreau sa ma intelegeti gresit. tineam la ea si aveam "ganduri", dar sa repar relatia, din pacate ea a venit cu partea nasoala. Ne-am despartit pe motivul ca eram insensibil, badaram, prea putin romantic, nu eram compatibili ... zicea ea.

Despartirea a picat intr-un moment foarte prost, chiar atunci cand aveam nevoie de cineva langa mine, acum are pe altcineva, mi-a zis acum cateva zile ca mai tine la mine dar nu ma mai iubeste si ca ar fi un "nu" categoric. Doar la ea ma gandesc, imaginati-va 3 luni sa va ganditi doar la un singur lucru fara sa exagerez, mai putin atunci cand dormeam, cand nu visam ceva legat de ea.

Mi-e greu sa fiu eu fara ea, parca sunt atat de gol si lipsit de orice putere, ma supara si ma pune pe ganduri aproape orice. De multe ori simt ca in loc de plamani am o inima care nu mai are loc unde sa bata. Problema este ca doar dupa ce nu am mai avut-o langa mine am realizat ceea ce insemna ea cu adevarat pt mine si cat de dependent eram de prezenta ei in viata mea.

Hai gata ca deja chiar m-am saturat sa-mi sterg tastatura de lacrimi. Daca va puteti face un pic de timp pt o vorba buna...

Va multumesc!