Sunt mama unui frumos adolescent de 18 ani, pe care l-am crescut singura desi tatal sau a fost mereu cu noi, un prezent absent,un tata care desi si-a iubit fiul nu l-a interesat niciodata nimik din viata acestuia, un tata care a fost mereu imbibat in aburii alcolului, aburi care s-au rafrant si asupra mea creindu-mi timp de 7 ani stari de anxietate si agorafobie greu de descris in cuvinte.
Am invatat sa ma ridic singura desupra acestor stari..,am invatat sa le domnim, sa le stapinesc..sa le infrunt..a fost perioada incare fiul meu ..implinea 8 anisori..si in care mama lui in loc sa poate sa se ocupe de el..sa iasa in parc..sa se distreze impreuna..incercam sa strabat ceata densa a atacurilor d epanica si a anxietatii care se abatuse asupra mea..
Am reusit, insa cu ce pret..???cand fiul meu implinea 16 ani..m-am declarat in sine amea..vindevcata..credeam ca voi zbura cu foul meu..ca vom face tot ce am pierdut in acest timp..am cumparat si o masina ca sa putem recupera..eu si fiul meu..mai repede..tot ce pierduseram..
Incet incet..speranta si fericirea mea sau dus..fiul meu..e departe de mine..nu imi vorbeste...nu invata..bea..fumeaza..mi-a recunoscut ca s-a si drogat o data...am iesit dintr0un iad..ca sa ma afund in altul...Daca am reusit in lupta cu atacul de panica si anxietatea..nu ma voi resemna sa imi pierd fiul (mentionez ca tatal e mereu cu noi..imbibat in aceeasi aburi de alcool..si mereu intr-o stare de transa..nu il intereseaza nimik si nu intelege ce e in neregula cu fiul nostru)..
Ma simt puternica..ma simt tare..singurul lucru care ma mai face sa pling e sa il vad pe fiul meu cumde pierde..si sa nu il pot ajuta..lansez un SOS....am nevoie de ajutor..va multumesc anticipat..
Fii alaturi de sot
Problemele copilului sunt oglinda relatiei dintre voi.
Daca sotul tau are o problema cu alcoolul, trateaza-o ca si cum ar fi o boala si nu un viciu si o vina. Sentimentul de vinovatie il va face sa bea! Cu copilul la fel. Fii prietena cu ei si fereste-te de orice urma de critica sau repros. Sunt barbati si deci foarte sensibili la reprosuri, dar sensibili la o lauda sau incurajare.
Nu fa eforturi sa-i schimbi! Vor fi refractari. Se vor schimba singuri in bine in momentul in care vor simti ca sunt apreciati.
Accepta ca sotul sa bea acasa, astfel il scapi de anturaj daca il are. Poate a inceput sa bea din nevoia de socializare. Are prieteni de pahar? Fii tu prietena lui. In schimb nu-i da indicatii. Le va trata ca pe niste critici si semne de subapreciere. Arata-i doar incredere in el.Va simti nevoia sa confirme! In mod sigur trece si el prin momente grele si poate l-ai lasat singur, sau mai rau: l-ai criticat!
Copilul este si el tot barbat! Arata-le ca-i apreciezi! Daca si tu ii critici, ii afunzi.
Fa-te mai cocheta cu sotul si incearca sa-l recuceresti fara a=l presa. Fa nefacand ! E un principiu din filozofia chineza. O data cu sotul se va indrepta si copilul. Dar sa nu simta ca tu vrei sa-i schimbi caci se vor opune.
Fii prietena lor incurajandu-i, fara sa simta nemultumiri. Fii prietena cu al mic! Succes!
RUGAMINTE
Daca si doamna care a publicat mesajul ,, nu ma voi resemna....,,este de acord , as ruga-o sa luam legatura. tel. meu 0746899886,sau email : mirelagogonea@yahoo.com
TRAIESC ACEEASI DRAMA
Buna ziua , si fiul meu are aceeasi problema , insotita de o depresie severa , este clasa a XII a, nu mai poate invata,nu mai iese din casa decat foarte rar,nu comunica ; sta inchis in camera lui,asculta muzica, se uita la tv. si se gandeste ca traieste degeaba,ca nu are nicio bucurie.
Vreau sa-l ajut si nu stiu ce sa fac. Are nevoie de psiholog, abia a recunoscut ca intra-adevar are probleme , dar nu crede ca il poate ajuta cineva, mai ales ca ii este foarte greu sa se deschida in fata unui necunoscut.
Post new comment