Sunt de opt ani cu cineva ,il iubesc insa marea mea problema este ca fara voia mea nu mai reusesc sa intretin o conversatie .Cand vorbim al telefon nu stiu cum sa dezvolt o conversatie,cred ca teama de a nu-l pierde ma face sa zic lucruri pe care apoi le regret,el imi spune mereu ca eu ucid cu vorba.
Nu siu ce as putea sa fac sa schimb ceva in privinta asta ,el este la o distanta apreciabila de mine (3500)km.Cand ne intalnim totul este ok ,pana la un moment dat cand lucrurile iau un alt fagas decat cel normal,eu nu am sunt genul care sa fie prea dragastoasa fiindca nici eu nu am avut o copilarie plina de afectiune,mi-a lipsit.
Exista vreun remediu? Va multumesc.
Parerea mea este ca intrega relatie se petrece pe un alt fagas decat cel normal; in astfel de conditii (nu e usor sa intretii o dragoste la 3500 km!- e chiar o performanta), se permite si o conversatie care se abate de la coordonatele normalului.
Dar faptul de a nu fi avut parte de afectiune in copilarie, nu e o "circumstanta atenuanta" pt a nu fi "prea dragastoasa"; ba sa fiti dragastoasa, dar intai sa va simtiti bine cu persoana dv proprie si cu relatia romantica pe care o aveti!
Intr-o psihoterapie v-ati putea lamuri multe probleme personale (sa inteleg ca nu ati fost prea dragastoasa niciodata cu nimeni?).
Kablan Hilda
psiholog clinician - psihoterapeut
Post new comment