Buna ziua!
As vrea tare mult un raspuns la ce urmeaza sa va povestesc.
Sunt de 8 ani si aproape 2 luni impreuna cu un baiat, de cand eram eu in clasa a 9, momentan am 24 de ani, el este cu un an mai mare, si din cauza lui, poate mai degraba din cauza obsesiei mele pentru el, imi neglijez familia. Adica, cand sunt acasa, in loc sa petrec timpul cu parintii mei, eu ma pun la calculator si intru pe mess sa vorbesc cu el (mai mult eu cu el, nu el cu mine).El este in strainatate, lucreaza, de cand a implinit 18 ani, timp in care si eu am tot fost la el si el a fost in Romania dar eu nu am vrut sa merg definitiv la el, pentru ca am vrut sa fac o facultate, facultate pe care o termin anul acesta, urmand ca din vara sa ma duc si eu la el si acolo sa continui sa fac un master.
De-a lungul anilor petrecuti impreuna, au existat foarte multe certuri, dar in ultimii ani nu mai prea exista certuri pentru ca el este nepasator fata de mine, fata de relatia noastra. Tin sa precizez ca nu cred (100% nu sunt sigura) ca exista o alta fata acolo, deoarece tot timpul vorbesc cu el pe mess si ii cer si webcam-ul sa vad eu ca e acasa. De iubit cred ca ma iubeste, deoarece cam tot ce ii zic, in limita posibilitatilor, imi cumpara, cand merg la el, si m-a si dus in niste locuri minunate, in vacanta, pentru care ii sunt foarte recunoscatoare.
Acum 5 ani si jumatate m-a si inselat cand a venit in tara, dar de culcat cu fata respectiva, nu cred ca s-a culcat, ca noaptea venea la mine si ne tot certam si din comportamentul lui nu parea sa se fi culcat cu ea.
Intotdeauna cand ii zic sa se schimbe si sa imi dea mai multa atentie si sa fie mai pasator fata de relatia noastra, el spune ca asa e el si nu se schimba. Vreau sa spun, ca el asa nepasator e si cu familia lui.
Nu am incredere sa il las undeva fara mine, stiu ca trebuie sa ii ofer libertate, cu toate ca el merge si fara sa ii dau eu , din tara, voie (dar nu merge prin cluburi sau ceva de gen, cu toate ca mai demult de tot a fost si prin cluburi), merge asa la o bere, la o cafea.
Nu am incredere, nu atat ca poate m-ar insela, ci ca nu prefera sa petreaca timpul cu mine (si cand vine in tara, pe el il lasa 'sufletul' sa mearga prin oras fara mine, chiar daca nu ne-am vazut de mult timp).
Totusi, cred, ca eu nu am putut sa trec peste faptul ca m-a inselat acum 5 ani si jumatate, cu toate ca de atunci nu a mai dat semne de inselat. Eu de cand sunt cu el nu l-am inselat deloc, nici macar sa ma sarut cu altcineva, cum a facut el acum 5 ani si jum. Stau cu frica in san!
Si daca ii zic, de exemplu, ca nu vin de Pasti la el, el spune 'asta e'. Se pare ca acesta e motto-ul lui in viata!
Pe mine, ignoranta aceasta a lui ma doare! - Ignoranta doare! -
Neatentia care mi-o arata si indiferenta lui ma distrug psihic, si nu exagerez. STIU ca ar trebui sa il las mai liber si sa nu il stresez atat la cap, dar el nu este deloc dragastos si atent cu mine...si am nevoie de acest lucru...Intrebarea mea este daca ar trebui sa mai continui relatia, deoarece numai eu tin la relatia aceasta, si din cauza indiferentei si neatentiei lui, sufar mult de tot, mult...
Eu il iubesc enorm de mult si imi lipseste...Oare e si obisnuinta de vina?Va multumesc!
P.S. IMI CER SCUZE PENTRU DIMENSIUNEA MARE A MESAJULUI, dar e prima oara cand
pun toate acestea la un loc, si as mai si avea de zis!
stii acel principiu al lui Newton..cand un corp actioneaza asupra altui corp cu o forta (actiune), cel de-al doilea corp actioneaza si el asupra primului cu o forta (reactiune) de aceeasi marime si de aceeasi directie, dar de sens contrar...grija "obsesia ta, ca reactie opusa la indiferenta lui. sistemul celor doua *corpuri poate ramane in echilibru ( mai ales ca relatia voastra dureaza de 8 ani), dar inteleg ca tu nu te mai simti bine, fericita, in aceasta stare.
intr-o relatie cred ca e ideal ca fortele sa fie orientate cat de cat in aceeasi directie..de exemplu, sa fiti amandoi *indiferenti, in sensul ca si tu sa ii acorzi mai putina atentie, in favoarea altor lucruri importante din viata ta cum ar fi familia, facultatea..asta ai putea schimba la tine.
singurul lucru cert e ca tu nu poti sa'l schimbi pe el.. orice ai face, oricat de multa atentie i-ai da (mess, gelozie, etc.) daca el se simte bine asa cum e, nu se va schimba.
cred ca o relatie sanatoasa este aceea in care nevoile importante sunt satisfacute, si exista o recunoastere, o acceptare a nevoilor pe care partenerul nu ni le poate implinii (pana la urma este tot un om, nu un zeu atotputernic 
) prin comunicare deschisa, dezvaluire si autodezvaluire..
avantaje/dezavantaje..desi nu ma incanta ideea unui calcul sec al acestora, poate inconstient o facem oricum, in sensul ca ceva din noi stie daca un anumit lucru, o relatie, merita a fi pastrata, salvata sau nu , si tot ce avem de facut este sa recunoastem constient care este rezultatul..
poti sa incerci sa-i spui mai clar ce te deranjeaza, ce ai nevoie, sa-i spui tot ce simti..poti sa apelezi si la un psihoterapeut daca chiar nu reusesti sa te lamuresti atat de repede precum ai vrea..
Alexandra Ghiran
psiholog
Astazi, joi, va invitam in chatroom la ora 09.00-10.00 la o discutie despre viata la scoala.
Discutia nu este moderata.
La ora 21.00-22.00 va asteptam la o discutie cu si despre adolescenti.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Adriana Ciurdar
La ora 22.00-23.00 va asteptam la o discutie despre sexualitate si psihosexologie.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Luminita Codrescu
Au raspuns la intrebari in ultimele 7 zile:
Multumire!
Sunt cea cu "Nu stiu cum e mai bine pentru mine, sa il parasesc sau nu?" Vreau sa va multumesc tuturor pentru atentia pe care mi-ati oferit-o si pentru sfaturile date!
Numai bine va doresc!
ma puteti ajuta?
Buna,am si eu o problema si sper sa ma ajutati.Sunt cu un baiat de 4 ani,insa relatia noastra s-a schimbat,eu nu il mai iubesc ,nu mai simt nimik pentru el,decat obisnuinta,uneori chiar pot spune k nu il mai suport e foarte posesiv,nu ma lasa sa ies nicaieri niciodata fara el.
Eu am 18 ani el are 25 dar se comporta k la 50.Eu sincer imi doresc altceva eu vreau sa-mi traiesc viata ,sa ies in club ,cu fetele la o cafea ,sa ma distrez,sa ma plimb....si imi doresc sa mai stau si cu altcineva pt k de relatia cu el m.am plictisit,sincer chiar vreau sa mai fiu si cu altcineva.
Mie toata lumea imi spune k sunt foarte frumoasa si vad si eu asta,vad cum se uita baietii la mine,el e mai uratel nu imi place de el ....
EL ma iubeste mult si ii e frica sa nu il parasesc de aceea se comporta asa nu ma lasa nicaieri.
Ce sa fac?Sa il parasesc?nu vreau sa-l ranesc pt k s a cumportat foarte frumos cu mine,insa m am plictisit...cum sa fac?ma puteti ajuta??
AJUTORUL VINE DOAR DE LA TINE!
Buna, eu nu cred ca ai o problema, sau daca ai are si solutii ca orice problema. Mai intai ar fi bine sa-ti definesti sentimentele, deoarece spui ca uneori nu-l mai supoti, dar nu vrei sa-l ranesti, asta isemnand ca-l mai iubesti cumva, sau ceva anume te face sa-ti doresti sa ramai alaturi de el, nu stiu, poate lipsa unui tata sau a iubirii acestuia, te aduce langa un iubit ceva mai mare decat tine, tocmai pentru a gasi protectia paterna lipsa. Eu ti-as sugera sa-i reamintesti si lui ca esti foarte tanara, chiar la varsta cand trebuie sa te bucuri de acesti ani foarte frumosi, inconjurata de prieteni, in curand fiecare va pleca spre alte drumuri, facultate, cariera, etc. El, daca te iubeste cu adevarat, va ramane si se va bucura de varsta adolescentei facand alaturi de tine tot soiul de "nebunii", sau ar trebui sa-i spui, sa renunte pentru ca risca sa te maturizeze prea repede, iar de perioada matura te vei plictisi cam repede deoarece aceasta implica multa responsabilitate, iar la varsta ta ai nevoie, uneori, sa faci si lucruri iresponsabile, dar nu atat de iresponsabile incat sa te ranesti pe tine sau pe altii, dar sa te distrezi si sa te bucuri de minunata ta varsta, de ce nu?
cel mai bine ar fi sa-i expui nevoile tale, iar el pe ale lui, numai asa veti observa cat de compatibili sunteti, iar in caz contrar poate va lua chiar el decizia sa ramaneti doar buni prieteni, daca nu, poti sa-i spui tu acest lucru, precizandu-i chiar ca ti-ar face placere sa-l ai prieten de suflet, daca el s-a purtat foarte protector cu tine. Orice decizie vei lua va fi foarte bine, daca discuti si lamuresti lucrurile, in felul acesta nici unul dintre voi nu va avea impresia ca-l ocoleste sau ignora pe celalalt. Iti doresc "Decizie inteleapta!".
Aneta, psihoterapeut
Buna, eu nu cred ca ai o
Buna, eu nu cred ca ai o problema, sau daca ai are si solutii ca orice problema. Mai intai ar fi bine sa-ti definesti sentimentele, deoarece spui ca uneori nu-l mai supoti, dar nu vrei sa-l ranesti, asta isemnand ca-l mai iubesti cumva, sau ceva anume te face sa-ti doresti sa ramai alaturi de el, nu stiu, poate lipsa unui tata sau a iubirii acestuia, te aduce langa un iubit ceva mai mare decat tine, tocmai pentru a gasi protectia paterna lipsa. Eu ti-as sugera sa-i reamintesti si lui ca esti foarte tanara, chiar la varsta cand trebuie sa te bucuri de acesti ani foarte frumosi, inconjurata de prieteni, in curand fiecare va pleca spre alte drumuri, facultate, cariera, etc. El, daca te iubeste cu adevarat, va ramane si se va bucura de varsta adolescentei facand alaturi de tine tot soiul de "nebunii", sau ar trebui sa-i spui, sa renunte pentru ca risca sa te maturizeze prea repede, iar de perioada matura te vei plictisi cam repede deoarece aceasta implica multa responsabilitate, iar la varsta ta ai nevoie, uneori, sa faci si lucruri iresponsabile, dar nu atat de iresponsabile incat sa te ranesti pe tine sau pe altii, dar sa te distrezi si sa te bucuri de minunata ta varsta, de ce nu?
cel mai bine ar fi sa-i expui nevoile tale, iar el pe ale lui, numai asa veti observa cat de compatibili sunteti, iar in caz contrar poate va lua chiar el decizia sa ramaneti doar buni prieteni, daca nu, poti sa-i spui tu acest lucru, precizandu-i chiar ca ti-ar face placere sa-l ai prieten de suflet, daca el s-a purtat foarte protector cu tine. Orice decizie vei lua va fi foarte bine, daca discuti si lamuresti lucrurile, in felul acesta nici unul dintre voi nu va avea impresia ca-l ocoleste sau ignora pe celalalt. Iti doresc "Decizie inteleapta!".
Aneta, psihoterapeut
despartire sau nu
sunt & eu comfuza,am o relatie cu el de 6 ani,o relatie bazata pe iubire adevarata & matura. De un timp bun nu ne mai intelegem & nu mai avem aceleasi sentimente,nici unul din noi.
Vreu sa il parasesc dar nu stiu ce sa fac,poate il mai iubesc & o sa ma doara,sau poate e mai bine sa continuu poate ne trece.dar sunt cam 2 luni in tensiune ,nu mai pot!ajutati-ma !!!
Sper ca pana acum l-ai
Sper ca pana acum l-ai parasit deja... Tu ai foarte multe de oferit oamenilor din jurul tau. Sa nu iti fie teama, vei intalni pe un altul care, chiar daca nu va fi perfect (nimeni nu e, sa nu cauti asa ceva!) tot te va pretui mai mult decat acesta de acum. Lasa-l, du-te pe drumul tau. Mergi inainte.
Problema este la tine
NU sunt psiholog si de aceia voi fi foarte direct. Atunci cand ceva doare este normal sa te indepartezi. Iubirea impartasita este una insa a persita inseamna o fxatie ce are sanse sa se transforma in obsesie si atunci chiar ai nevoie de un psihoterapeut. Pentru mine este evident ca ti-ai legat de el si sperantele proprii de autorealizare si ti se pare ca fara sprijinul lui se naruie totul si in aceasta privinta. Si continui sa speri desi simti ca nu-i poti ierta aventura avuta... Sufletul fii sigura nu te minte. Iubirea se bazeaza pe simtirea sufletului dar tu neglijezi cautand probabil argumente bazate pe logica. Rezultatul final nu poate fi decat automacinarea si in final nevroza. Asta se intampla cand doua forte egale si de sens contrar se confrunta. Vei stagna caci nici una nu va fi mai puternica decat cealalata pentru a-ti da o directie si daca sufletul devine mai puternic vei gasi tu inca ceva argumente logice sa adaugi la ratiune pentru a amana decizia. de fapt in spatele, gandului, a gandului, a gandului sta TEAMA de a lua o decizie. Poti fi sigura ca si acolo barbatii si femeile se cauta la modul prezent ca si aici si nu amana totul peste 3-4 ani pana cand ....In psihoterapie ar fi trebuit sa descoperi tu singura toate aceste adevaruri si sa-ti dai singur raspunsurile ceeace ar fi insemnat ca insideul(autoiluminarea) s-a produa si este propria ta decizie nu ti-a fost impus nimic din afara, insa pentru asta ai fi platit multe sedinte de terapie. Daca insa ti s-ar fi spus adevarul direct ai fi plecat fara sa mai revii la cabinet deoarece insideul nu arata decat ca ai in acel moment ai fost pregatia sa recunoosti si sa accepti asta realitate singura. Este vorba si despre iubirea sau stima de sine pe care in mod normal orice om ar trebui sa o aiba, macinarea la care te autosupui nu face altceva decat sa-ti macine Eul. Si iata inca un conflict pe care il mai adaugi sufletului sa-l suporte, acceptarea pierderii demnitatii. Intotdeauna cand vrei sa faci pe cineva sa greseasca pune-l sa aleaga intre doua alternative la fel de importante pentru el si vei vedea dezastrul. Nu intmplator a aparut povestea magarului lui Buridan care moare nereusind sa se decida daca mai intai sa se duca la fan sau la apa fiindu-i si sete si foame la fel de puternic in acelasi timp. Ceeace urmeaza dupa parerea mea este sintetizat in cuvintele "nicicand o inima curata nu cade in mocirla dintr-o data". Nimeni insa nu poate decide in locul tau, nici o doctorie si nici cel mai bun psihoterapeut, de aceia nici nu vei primi sfaturi direct ci doar vei fi condusa spre a te ilumina singura.Pierderea stimei de sine duce insa si la pierderea increderii in tine si de aici dupa un sfarsit nefericit la orientarea inconstienta catre oameni si situatii ce se potrivesc experientei traite si iata-te ajunsa intr-un cerc vicios viciat. Psihoterapeutii stiu asta si dau exemple studentilor de genul :"si sa vedeti ce partener si-a gasit dupace a renuntat la vechea relatie..." Aculta-ti sufletul cand este vorba de iubire pt ca nu te minte nici o data chiar psihoterapeutii spunandu-ne la cursuri ca isi aleg clientii dupa rezonanata. Chiar si intr-o astfel de relatie, sufletul simte/stie ca relatia cu pacientul va merge sau nu de la inceput si incalcand acest principiu ajung la un momentdat sa te indrume cu cele mai bune si constiente intentii de bine spre alt terapeut. Scuze daca am fost cam dur insa mi-am permis asta, pentru ca aceste adevaruri reies din chiar felul in care tu insati ai descris situatia ceeace inseamna ca si tu constientizezi ce este cu tine insa nu te hotarasti sa apuci intr-o directie sau sa "joci o carte" care sa te scape de suferinta.
ANONIMUS5
Solutie dureroasa...dar eficienta
Din cate am citit am vazut nepasarea lui fata de tine.Asta ar trebui sa te puna pe ganduri.Eu unul,stiu ca atunci cand iubesti incerci sa fii langa persoana iubita mereu chiar daca esti la mii de kilometri distanta,si nu esti nepasator la suferinta iubitei tale.Parerea mea ca barbat...ii esti putin indiferenta,adica nu stiu cat ii pasa de iubirea ta,de suferinta ta ca nu este langa tine.Adevarul este ca viata de afara te face sa te porti altfel decat te-ai purta in mediul in care te-ai nascut.Viata de acolo e grea,dar nu stiu daca asta ar justifica indiferenta lui.Dimpotriva ar trebui sa vorbiti mai des,de planuri de viitor,daca exista asa ceva,de o viitoare relatie mai serioasa...Lucruri serioase pe care tu trebuie sa le expui pentru a sti ce are de gand cu tine.E pacat sa pierzi timpul,sa-ti irosesti viata pentru cineva care nu te iubeste.Mai tarziu vei regreta timpul pierdut si nu vei avea cum sa-l intorci...
Concluzia...incearca si afla ce are de gand cu tine.Daca n-are intentii serioase si nu isi explica ignoranta...mergi mai departe si nu mai pierde timpul.OCHII CARE NU SE VAD SE UITA!Bafta!
indiferenta..doare
stii acel principiu al lui Newton..cand un corp actioneaza asupra altui corp cu o forta (actiune), cel de-al doilea corp actioneaza si el asupra primului cu o forta (reactiune) de aceeasi marime si de aceeasi directie, dar de sens contrar...grija "obsesia ta, ca reactie opusa la indiferenta lui. sistemul celor doua *corpuri poate ramane in echilibru ( mai ales ca relatia voastra dureaza de 8 ani), dar inteleg ca tu nu te mai simti bine, fericita, in aceasta stare.
intr-o relatie cred ca e ideal ca fortele sa fie orientate cat de cat in aceeasi directie..de exemplu, sa fiti amandoi *indiferenti, in sensul ca si tu sa ii acorzi mai putina atentie, in favoarea altor lucruri importante din viata ta cum ar fi familia, facultatea..asta ai putea schimba la tine.
singurul lucru cert e ca tu nu poti sa'l schimbi pe el.. orice ai face, oricat de multa atentie i-ai da (mess, gelozie, etc.) daca el se simte bine asa cum e, nu se va schimba.
cred ca o relatie sanatoasa este aceea in care nevoile importante sunt satisfacute, si exista o recunoastere, o acceptare a nevoilor pe care partenerul nu ni le poate implinii (pana la urma este tot un om, nu un zeu atotputernic
) prin comunicare deschisa, dezvaluire si autodezvaluire..
avantaje/dezavantaje..desi nu ma incanta ideea unui calcul sec al acestora, poate inconstient o facem oricum, in sensul ca ceva din noi stie daca un anumit lucru, o relatie, merita a fi pastrata, salvata sau nu , si tot ce avem de facut este sa recunoastem constient care este rezultatul..
poti sa incerci sa-i spui mai clar ce te deranjeaza, ce ai nevoie, sa-i spui tot ce simti..poti sa apelezi si la un psihoterapeut daca chiar nu reusesti sa te lamuresti atat de repede precum ai vrea..
Post new comment