Nu stiu daca are rost sa-mi continui casnicia pentru ca ma distruge pe zi ce trece mai mult

?

buna ziua.sunt casatorita de 2 ani si am un copilas de 1 anisor.cat timp nu am fost maritata ,relatia cu actualul meu sot a fost raiul de pe pamant.inca din prima zi a intemeierii familiei sotul meu s-a schimbat in rau ,comportandu-se ca si cand ar fi fost stapanul meu pe care trebuie sa-l ascult in absolut orice si sa-i fiu supusa.si de la o mica contrazicere porneau discutii interminabile in care conta doar ce zicea el , iar ce spuneam eu parca nici nu auzea.absolut fiecare cuvant imi era speculat si intors pe toate partile dupa bunul sau plac..mi se punea aceeasi intrebare de 10 ori consecutiv chiar daca in prealabil raspundeam.parca ar fi refuzat sa auda orice cuvant.

au urmat apoi certuri intense pentru ca am inceput sa raspund deoarece ma simteam neindreptatita.si de aici sotul a inceput cu o palma cu amenintari ,apoi alte palme.pana intr-o zi cand palmele date de el s-au intors si de la mine..pentru ca nu mai puteam suporta.mentionez ca discutiile interminabile aveau loc si cu un pahar sau fara.dar totusi nu aveau nici o logica pentru mine.chiar daca nu vroiam sa particip la discutie el venea dupa mine si in alta camera ca sa o continuie.e o tortura psihica si de multe ori am ajuns la concluzia ca are probleme psihice.relatia noastra intima este buna..

sunt o femeie pe care orice barbat ar vrea s-o aiba aproape insa neapreciata de propriul sot care in orice discutie ma trateaza ca pe un rival si ma priveste cu URA .el este in concediu de paternitate iar eu plec o parte din zi la serviciu.ramane cu copilul acasa iar cand acesta doarme se uita la filme erotice.ma refuza noaptea in pat iar cand vrea sa avem o relatie intima trebuie sa fie doar cand vrea el si eu bine inteles trebuie sa fiu de acord.nu vorbeste lucruri de suflet cu mine ci doar nimicuri.nu umbla cu alte femei insa intoarce capul dupa toate cand sunt cu el.spune ca ma iubeste imi promite multe lucruri insa nu se tine de cuvant.toate cele mentionate se produc si in momentul de fata insa nu-i mai raspund la provocari pentru a nu ma trezi cu o palma.

am ajuns sa-mi pierd increderea de sine..sa caut aparente defecte la mine cand vad ca de fapt el are o problema parca ar fi intr-o intrecere cu mine.o singura data mi-am facut bagajele sa plec pentru ca nu mai suportam situatia si nu m-a lasat.nu stiu ce sa fac si cu cine sa vorbesc ....simt ca o sa clachez si o sa cad intr-o lunga depresie.si vreau sa imi cresc ingerasul(copilul).este mititel si are nevoie de mine.dar nu pot dormi suficient din cauza discutiilor sotului.orice zic nu ma aude...refuza total si ma priveste ca pe ultimul om ....cu atata ura incat nici nu stiu daca ma iubeste sau doar a vrut sa aiba o femeie frumoasa langa el.

cand am fost in spital internata cu copilul absolut in fiecare zi imi spunea ca imi place sa ma chinui si sa imi chinui propriul copil stand acolo si ca nu are nimic.si sa semnez foaia de externare copilul avand in loc diaree aproape apa si cu sange.a refuzat diagnosticul pus de medici spunandu-mi mie ca sunt toti prosti.dar nu am cedat si am stat in spital.mie cand imi este rau nici nu se uita la mine.in schimb are zile cand e cea mai mare dulceata atata timp cat fac eu frumos in fata lui.

va rog sa ma ajutati pentru ca nu se mai poate asa

Imi pare rau ca traiti astfel cu sotul dumneavoastra. Sunt, dupa parerea mea, doua alternative: sa-l parasiti sau sa -l schimbati. Daca aveti disponibilitatea de a depune efort ca sa-l schimbati, trebuie sa stiti ca prin confruntari directe nu veti reusi sa schimbati in bine lucrurile- desi confruntarea directa este cea mai la indemana; "sa traiti domn general! dar unde va e uniforma?";daca va impune anumite lucruri (poate ca va reproseaza stilul vestimentar etc.), spuneti ca nu veti face cum spune, pt motivul ca nu asta e adevarata problema- problema e undeva in spatele acestor priviri pline de ura si reprosuri! mai bine cautati impreuna adevarata problema (de ex. gelozia lui).

Chiar asa: "ce motive ii mai dati sa va iubeasca" (inafara de frumusete)?- ati putea sa-l intrebati asta? I-ati multumit vreodata ca v-a spus cum trebuie sa faceti (ca sa-i fie lui pe plac)?...oare cum sta omul asta cu sentimentul de importanta? si cum s-ar simti daca toata lumea i-ar da dreptate?

Daca aveti aceasta disponibilitate- dar si forta (de a incerca schimbarea, ajutandu-l si pe el astfel), numai in acest fel ii veti arata ca sunteti o persoana puternica, ce merita respect- apoi va va respecta.

Am expus doar alternativele pe care le aveti si faptul ca schimbarea poate incepe de la dumneavoastra (asa se poate intampla intr-un sistem, vorbim despre sistemul familiei); asta, ca o sugestie, care nu este idealista (psihoterapia lucreaza in inconstient); tendinta de revenire la vechile tipare de comportament poate aduce frustrari, intr-adevar.

Desigur, veti face ce credeti ca este mai bine pentru dv.

Va doresc sa aveti liniste si multe bucurii.

Kablan Hilda
psiholog clinician - psihoterapeut

Alte raspunsuri date de Kablan Hilda