O noua incercare

 
?

Buna ziua,

In urma unei afectiuni tiroidiene mi s-a declansat o depresie, desi am fost de atunci in tratament inca mai am probleme.

Sunt asa cum s-ar spune functionabila, adica merg la servici, conduc incerc sa duc o viata normala, asta aparent in realitate am o stare de tristete, de gol cu care ma lupt zilnic si ma stradui sa nu se obvserve - adica la servici imi indeplinesc responsabilitatile si acasa incerc sa fiu o mama si o sotie normala.

Dar pe zi ce trece acest efort este din ce in ce mai mare si mie teama sa nu clachez.
Va rog sa imi spuneti ce pot sa fac sa imi revin.

Exista o corelatie intre disfunctiile tiroidei si starea psihica, in sensul ca, de regula, hipotiroidia-functionarea redusa a glandei tiroide- favorizeaza depresia, in timp ce hipertiroidia-functionarea crescuta a glandei tiroide- favorizeaza anxietatea.

Nu putem exclude nici evolutia paralela a depresiei si a unei patologii tiroidiene care sa nu tina cont de regula de mai sus, insa indiferent de contextul descris, este nevoie de tratarea ambelor conditii.

Daca in urma tratamentului endocrinologic corect efectuat,se mentine starea de lipsa de energie inseamna ca ea se datoreaza depresiei.Cel mai probabil este vorba de o forma usoara, atat timp cat "functionati" atat la serviciu cat si acasa, insa nu merita sa va expuneti disconfortului pe care il aveti si nici riscului de agravare a depresiei, atata timp cat exista antidepresive de noua generatie bine tolerate, care nu sedeaza si nu dau dependenta.

De cele mai multe ori, tratamentul medicamentos al depresiei dublat de psihoterapie are rezultate mai bune decat fiecare dintre ele separat.

Mult succes si...rabdare!

Dana Sichitiu
medic specialist psihiatru


Alte raspunsuri date de Dana Sichitiu

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/7071

Curaj

defapt in cele mai multe cazuri problemele hormonale si aparitia dezechilibrului glandei tiroide sunt determinate de stres,depresii..sau alte stari de genul...incearca sa nu privesti aceasta problema ca pe un capat de lume...pentru ca o parte din tratament este vointa..

Tiroida = Depresie???

Lasa-ma sa inteleg...Depresia e strans legata de glanda tiroida???Iubita mea are problema cu glanda tiroida.De aici sa se traga toate extremele prin care trece?

tiroida--depresie

exista conexiuni intre dezechilibrele hormonale si modificari ale dispozitiei, starii afective sau alte procese psihice..hipertiroidia se asociaza uneori cu stari depresive, dar nu cred in existenta unei relatii de tip cauza-efect intre disfunctiile tiroidiene si depresie..cele doua planuri (fizic/psihic) sunt interconectate intr-un mod mai complex..a trata doar tiroida nu va rezolva neaparat si depresia, precum tratamentul depresiei nu va rezolva neaparat problema tiroidei

Eu trec printr-o depresie..

Eu privesc de multe ori in interior si lacrimile imi apar...Lipsa iubitei de langa mine m-a adus intr-o depresie care tine de 5 luni cu socuri puternice.Nu stiu incotro o voi lua.Ma simt fara nici o speranta.Am obosit sa astept,dar nici nu vreau sa renunt.E un cerc vicios al existentei mele prezente.Pana la urma nu stiu daca cineva merita atatea lacrimi si nopti nedormite.N-am crezut atunci cand am cunoscut-o ca voi ajunge sa nu pot trai fara ea.Este aerul pe care-l respir.Sunt intr-o depresie de asta sunt constient,dar singurul remediu va fi cand iubita mea se va intoarce.Speranta moare ultima intotdeauna.Nu stiu cum sa mai procedez sa ies din starea asta,dar stiu ca ea va fi medicamentul meu.Depresia are multe forme si e omniprezenta in societatea actuala din cauza traiului greu.Uneori e amplificata de greutatile pe care le facem cu mana noastra in viata de familie si legaturile dintre parteneri.

priviri in interior

ma intreb..atunci cand privesti in interior..si apar lacrimile..ce vezi defapt? o vezi pe ea...sau te vezi pe tine..fara ea? si daca te vezi pe tine, te uiti la tot ce esti tu (la tot ce insemni tu, cu toate experientele si resursele tale..) sau te uiti doar la aceea parte din tine care o iubeste pe ea? nu stiu daca ai observat, dar atunci cand privesti foarte atent ceva, degetul mic de la mana dreapta de exemplu, pentru o perioada mai lunga de timp, ajungi la un moment dat sa nu mai vezi clar sau chiar deloc celelalte degete, desi stii ca ele sunt acolo...si oricat de drag ti-ar fi degetul mic (ar putea chiar sa fie preferatul tau)..la fel de importante si de dragi sunt si celelalte degete

eu nu cred ca ai incercat sa traiesti fara ea..sunt convinsa insa ca refuzi sa accepti sa traiesti fara ea...si mai sunt convinsa ca atunci cand constientizezi ca te invarti in cerc, poti oricand sa iesi din el..daca si cand vrei..cu ceva efort, bineinteles

mesajul depresiei

Am vazut ca ati citit commentul de aici: http://www.psihoterapie.net/forum/psihoterapie/depresia/depresie.html#co...

Vreau doar sa va incurajez, sa va permiteti un timp in fiecare zi sa lasati masca jos si sa priviti in interior mai atent...meritati asta, pentru toate eforturile depuse de a va indeplinii responsabilitatile fata de servici si familie..aveti si responsabilitatea propriei vieti, propriilor nevoi..cine stie, poate cumva afectiunile tiroidiene si depresia declasata de ele sunt o oportunitate si exprima tocmai acesta nevoie, de a privi in interior

aceasta e una din probleme

Vreau sa va multumesc pentru incurajare.
Una din probleme, daca nu cea mai mare, este faptul ca port masca permanent. La servici e si normal, altfel pot avea probleme, dar nici acasa nu pot sa o dau jos. Nu as vrea sa imi influentez negativ familia. Rezultatul este ca sunt considerata o femeie puternica, fiica mea mi-a spus ca sunt o luptatoare - dar ce se ascunde sub masca.......
Sincer cateodata as vrea sa ma ascund sa plang undeva una nu ma vede nimeni. Cred ca ceea ce am lasat la o parte este intradevar propria viata, propriile nevoi.
Dar de aici m-am pierdut, cum sa le recuperez? nu stiu, am mai incercat, dar nu mai reusesc.
Si mai am o problema care imi da starea de tristete, as vrea in mod special acasa sa fie liniste armonie si atunci cand se creeaza tensiuni si nu reusesc sa le aplanez ma doare, ma doare fiecare nemultumire a celor apropiati.
Imi cer scuze, cred ca am scris cam mult.
Va multumesc inca odata

idei

cred ca stiti asta deja, dar printre responsabilitatile pe care cineva le are in propria familie nu se numara si cea de a aplana orice conflict, de a rezolva toate nemultumirile celorlalti membrii..(oricat de bine ar suna, eu cred ca o asemenea sarcina este nerealista..poate doar un zeu, sau un supraom imaginar ar putea face asta)..este *sarcina aceasta una care si-a asumat-o masca de care vorbiti? eu cred ca sub masca se afla cineva care stie ca tensiunile, nemultumirile pe de o parte, si armonia, linistea, fericirea sunt doua fete ale aceleiasi monede..ca ambele sunt in primul rand oportunitati de invatare, dezvoltare de care toti oamenii au nevoie (inclusiv dumneavoastra si familia)

masca pe care o purtati va apartine si puteti sa faceti ce vreti cu ea, si uneori chiar va este utila..dar nu mi se mai pare utila sau necesara acasa..spuneti ca ea va permite sa functionati normal..inteleg de ce asta este adevarat in cazul serviciului, dar acasa? credinta mea este ca membrii unei familii normale se inteleg, se respecta, se iubesc si se ajuta tocmai datorita faptului ca se cunosc intre ei, asa cum sunt ei, fara masti, cu slabiciunile si puterile fiecaruia....mai cred ca a impartasi o suferinta personala cu altcineva este dovada cea mai clara de incredere..

cand eram mai mica si pateam ceva rau, aproape de fiecare data cand ajungeam acasa imi puneam o masca, caci stiam ca parintii mei vor suferi stiind ca eu sufar si ca oricum nu ma vor putea ajuta in problema care o aveam eu..ii vedeam ca zambeau atunci cand zambeam si eu, si eram impacata din punctul asta de vedere..asta pana cand am avut o izbucnire, si ei au izbucnit..si in final eram toti imbratisati cu lacrimi in ochi, cu un sentiment minunat de eliberare si comuniune..da, responsabilitatea pentru ceea ce facusem imi apartinea, si ei nu puteau in nici un fel sa anuleze sau sa preia ei aceasta responsabilitate sau sa-mi rezolve problema, insa puteau sa fie pur si simplu langa mine, creend astfel un spatiu sigur, sincer..in care puteam sa fiu si eu..cu mine, fara masti...am invatat multe in aceea zi.

puteti sa aveti incredere in familia dumneavoastra..cred ca ar fi o lectie importanta pentru toti

Ai intuit foarte bine

Ai intuit foarte bine situatia, dar imi este greu sa fiu eu pentru simplu motiv ca ii iubesc si am senzatia ca starea mea ii va afecta.
Cel mai rau mi-a fost acum 6 ani cand s-a declansat prima oara depresia si psihiatra m-a trimis la Sanatoriu la Predeal, desi am plans cand am plecat de acasa si cand am ajuns in camera m-a ajutat sa imi revin. De atunci am fost doar de trei ori acolo cate doua saptamani, de fiecare data mi-am incarcat bateriile. Dar acolo am realizat ca pe langa peisajul superb, personalul medical calificat m-a ajutat si altceva - acolo nu aveam nici o grija, nici cea mai banala ( de ex. am paine acasa sau trebuie sa cumpar) si acolo m-am intalnit cu mine asa cum n-am facut-o de mult. Si asta m-a ajutat....mult
Dar stiu ca nu asta e solutia trebuie sa ma regasesc acasa.

stare

sigur ca o sa-i afecteze cumva starea dumneavoastra..la fel cum si starea lor afecteaza starea dumneavoastra..si ei va iubesc..la fel cum ii iubiti dumneavoastra...si impreuna va veti putea dezvolta

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
Q
m
Y
4
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie