Home

O problema foarte grava cu scoala. Ajutor!

Submitted by vizitator on Tue, 11/02/2010 - 09:56
 
?Buna am o probleme foarte grava. Am venit anu asta din Italia, unde am stat 8 ani. Anul acesta m-am intors in Romania la sora mea, ca parinti mei se vor intoarce la anu si au zis sa ma trimita in Romania sa am timp sa ma obisnuiesc cu scoala pana la bac.

Am 16 ani, sunt un pic cam timid, bine nu cu toti, cu cei pe care nu-i cunosc si la scoala nu imi place deloc aicia, adica primele 2 sapatamani au fost ok, dar dupa aia au inceput colegi, nu toti, sa-si bata joc de mine, ziceau ca sunt macaronar, si alte chestii, dadeau cu piciorul in banca mea in timupl pauzei cand eu imi faceam temele etc.

Eu sunt de fire un pic mai sensibila si pun totu la suflet, si nu prea raspund la provocari, ma inchid in mine, de obicei cand vin acasa ma pun in pat si plang ca simt ca nu este o rezolvare la problema asta. Nu vreu sa vina cineva la scoala sa vorbeasca cu diriginta sau cu directorul ca nu vreu sa am colegi care au fost obligati sa ma accepte.

Si astazi am avut niste probleme. In timpul pauzei a venit un baiat pe care il cunosc la mine in clase si s-a luat de colegii care la randu lor s-au luat de mine, si dupa ce a plecat baiatul ala au inceput toti, pana si fetele sa zica "Ce ma ai nevoie de ajutoare?" sau unii mai ziceau "Du-te si cumparai lu asta niste macaroane" la care altii ziceau "Nu mai zi ma asa ca poate vine baiatul ala si te bate" Situatie jenanta, imi venea sa plang, am plecat de la scoala ca imi venea sa vomit.

Nimeni nu stie ce se imtampla la scoala, nici sora mea, nici maicamea, nimeni. Nu vreu sa le mai creez problema, ca dupa aia zic ca nu vreu sa ma duc la scoala, da chiar nu e asa, m-as duce la scoala daca nu as avea probleme. Si chiar daca le zic o sa se duca sa vorbesca cu diriginta dar eu nu vreau, unu pentru ca o sa afle ca am lipsit 2 saptamani (nu ma-m dus ca nu mai voiam sa-si bata joc de mine, nu pentru ca nu voiam sa merg la scoala), si 2 pentru ca pur si simplu nu mai vreu sa stau in scoala aia, mi-e frica in fiecare dimineata sa ma duc la scoala cu ideea ca si astazi o sa-si bata joc de mine.

Si unu nu vad de ce isi bat joc de mine, sunt un baiat de traba, un pic cam tacut si timid dar nu cred ca e un motiv suficient. Credeti ca daca ii spun sorei mele o sa inteleaga?

Nu sunt obisnuit sa am probleme la scoala, si sa am problema asa dintr-o data este prea mult pentru mine.

Inteleg ca la tine in clasa exista un conflict de grup, al carui tinta esti tu, care tinde sa se permanentizeze; trebuie sa stii ca un conflict, ca element constitutiv al fiintei umane, se naste din diferenta de interese, valori, motivatii, din nevoi psihologice diferite, aspecte peste care se adauga deficientele in comunicare.

Incearca sa iti raspunzi la intrebarile urmatoare:

  • cum apreciezi in general relatia cu colegii? care sunt partile lor bune?
  • in ce masura esti implicat in acest conflict,
  • mai ai colegi in acea clasa care au porecla?
  • cum era comunicarea cu colegii, in primele doua saptamani de scoala,
  • cum ai reusit, dupa doua saptamani, sa devii tinta acestui conflict?
  • ce crezi ca ar vrea ei sa auda de la tine (poate sa le vorbesti despre macaroane? sau despre experienta ta de 8 ani in Italia? sau sa-i intrebi ce parere au despre pastele fainoase? obiceiuri de acolo...)
  • de cine depinde in clasa ta sa nu apara conflicte intre elevi,
  • ai observat vreoun coleg de clasa care sa se poata baza pe un alt coleg atunci cand avea o problema (inclusiv tu- in scurta perioada in acea clasa)?
  • ai putea sa-i rogi pe colegi sa te ajute sa te integrezi in noul colectiv al clasei? (si cum ai putea sa faci asta?)

Daca iti dai raspunsuri la aceste intrebari, incearca sa ajungi la o concluzie (de solutionare a conflictului); poate ai nevoie de o schimbare de atitudine (sau chiar de o schimbare mai complexa; ai spus ca esti "un pic cam timid"), ca sa se poata schimba si ei in atitudinea lor fata de tine.

Mai vreau sa iti spun ca strategia de evitare pe care spui ca ai adoptat-o nu este avantajoasa, deoarece tu vei ajunge la absenteism scolar (si cauza oricum nu va fi cunoscuta, deci concluziile celorlalti vor fi eronate) si conflictul nu se va stinge in maniera dorita de tine- inteleg ca ai nevoia de a-i "pune la punct", adica de a le spune ceea ce au ei nevoie sa auda de la tine.

Vorbeste si cu psihologul liceului despre felul in care te simti si despre acest conflict.

Kablan Hilda
psiholog clinician - psihoterapeut

Alte raspunsuri date de Kablan Hilda

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/7763

Adolescentii

Submitted by sevghy on Tue, 11/02/2010 - 08:51.

Buna..si eu am 16 ani,deci suntem de aceias varsta..si eu sunt sensibila ca tine,diferenta este ca eu nu am nevoie sa-mi faca cinev ceva ca sa ma simt groaznic ci pur si simplu..incep sa ma simt groaznic.
Adolescentii din ziua de azi,din pacate..majoritatea,nu toti..sunt pusi pe tot felul de glume stupide si rautacioase,deloc amuzante.
Cel putin mie nu mi se pare ca a face misto de o batrana/batran..un bolnav cu un handicap si lista continua...este amuzant.
Cateodata ma rog sa treaca timpul mai repede..dar si daca trece,dam peste alte hopuri..facultatea,iarasi integrarea in noua societate,serviciul.
Imi pare rau pentru tine..pentru ca nu meriti ceea ce ti se intampla,nici un copil bun..n-ar trebuii sa sufere din cauza celor rai..dar trebuie sa trecem si peste asta,uneori ma scol de dimineata si ma rog sa treaca ziua mai repede,sa ajung acasa,alaturi de familie si sa scap de liceu..dar nu putem sa dam din degete si sa treaca totul,pentru ca nu putem..din pacate
Eu zic totusi sa nu mai chiulesti,stiu cat de greu este,pentru ca pe langa colegi o sa ai probleme si cu profesorii.
Daca liceul la care esti are psiholog,dute la el/ea..o sa te ajute si poate cine stie..mai exista in liceul acela si copii ca tine,o sa te simti mai bine.
Eu ce sa mai zic..m-am trasferat dintr-un liceu in altul,si in aceata nou..in care-mi doream asa de mult sa intru..am intalnit atatea greutati si inca intalnesc si ma trezesc dimineata..si pana nu plang nu pot sa ma calmez,..colegii m-au vazut plangand o data la liceu,m-au intrebat "ce ai" le-am zis pe un ton placut"nimic.." si au zis "ok"..ce vreau sa zic prin asta este ca nimanui infara de familie si propria persoana,nu-i pasa:ce patesti/ce crezi/ce te doare etc..
Daca vrei iti pot lasa id-ul meu,ca sa vorbim..cateodata genu asta de lucruri,trec mai usor vorbind cu cineva,te mai descarci..la fel de bine ar fi sa le povestesti alor tai ce patesti si-ti asigur ca o sa fie mai bine..chiar daca o sa se supere ca ai lipsti,o sa te inteleaga..pentru ca isi cunosc membrul familie..si o sa fie mai bine...
Muuulta rabdare iti doresc..defapt iti doresc ceea ce-mi doresc si mie,sa trecem peste asta..si cu Dumnezeu in fata..

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
f
E
P
K
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie