?Ma numesc Cornelia si am 38 de ani sunt casatorita si am doi copii,o casnicie de 20 de ani care s-a terminat cand nici macar nici unul nu ne-am dat seama,suntem probabil in faza de obisnuinta,nimeni cu nimeni nu mai comunica vorbim doar strictul necesar.Poate asa trebuie sa fie dupa 20de ani?
Lucrez ca contabila la o firma de productie(tipografie)si cum pe aceste vremuri patronii prfita din plin de angajati ,traiesc la servici 9 ore de stres,sicane si tot felul de situatii care mai de care bizare(ca sa fiu inteleasa mai bine am ajuns sa plec plangand acasa).Ajung acasa intalnesc monotonia,nici macar o vorba buna sau o incurajare.
Pe langa toate astea m-am inscris si am facut niste cursuri care mi-au luat toate zilele libere,multa materie de invatat,intr-un cuvant alt stres.In aceasta vara am cunoscut pe internet un barbat ,la inceput am vorbit cate in luna si in stele ,ca prieteni,lucruri pe care cu nimeni din jurul meu nu le-as fi putut vorbi,am primit sfaturi pe care nimeni niciodata nu mi le-a dat,ne-am acomodat unul cu altul si a venit vremea sa ne vedem dar,nu am avut curajul cand ne-am intalnit sa-i spun "eu sunt Cornelia" am pretins ca sunt sora mea.Acum inca vorbim dar simt ca trebuie sa-i spun adevarul si nu stiu cum sa fac.Ne-am atasat ,ca prieteni,foarte mult unul de altul, simtim nevoia sa vorbim zilnic si cat mai mult.
Am gasit la el exact ce imi lipseste acasa"Comunicarea".V-as ruga daca ma puteti ajuta cu un sfat cum sa ies din toate situatiile astea care ma macina si am ajuns sa fac lucruri fara sa gandesc,sa plang doar daca cineva ma intreaba ceva,ma simt obosita psihic si intr-o situatie fara iesire.M-am gandit sa apelez la un cabinet psihologic dar situatia financiara nu ma ajuta.Va multumesc din suflet.
Am remarcat ca lucrati mult cu dumneavoatra sa puteti depasi dificultatile divortului, ruperea unei casnicii de 20 de ani.Si se pare ca veti depasi cu bine; cursurile va tin ocupata cel putin- inainte de a le percepe ca fiind stresante; si daca nu v-ar lua timp cursurile, ce ati face cu timpul, cum l-ati folosi: plangand (si mai mult)? (Copiii au ramas la dumneavoastra?)
Va inteleg ca sunteti intr-o stare de epuizare psihica din care trebuie sa iesiti, acordand atentie maxima propriei persoane- activitati menite pentru refacerea proprie; sinele ranit cere, deci dati-i o seama de placeri in schimb,"ca sa va poata ajuta in continuare".
Intre timp incercati sa va mentineti activitatile zilnice personale (ingrijirea personala) si din casa, dupa programul de la seviciu- desigur, copiii asteapta de la dumneavoastra sa le acordati toate ingrijirile (menajul casei, gatitul mancarii, prezenta fizica a dumneavoastra printre ei, dar si prezenta "morala")- toate acestea alcatuiesc suma activitatilor obligatorii pentru cei care asteapta de la dumneavoastra- si veti primi forte de la ei.
Observati si monitorizati care anume sunt activitatile pe care reusiti sa le faceti in decursul unei zile, cat de bine le faceti (daca le finalizati) si cu cata placere le faceti.
De asemeni, incercati sa nu va suparati pentru aceasta tristete a dumneavoastra, pentru a nu ajunge la supararile de gradul II (veti ajunge in situatia de a fi suparata pentru ca sunteti suparata); e NORMAL sa mai plangeti (semn de epuizare psihica), dupa divort! Spuneti-va astfel si ganditi astfel, cu un fel de detasare afectiva fata de supararea dumneavoastra- chiar daca suna absurd si paradoxal! Puteti sa va MIRATI (pur si simplu) de starile dumneavoastra (constatati tristetea SI ATAT!)- mai departe sa va ganditi ce puteti sa faceti ca sa o combateti; se vede ca faceti destule: incercati sa socializati pe net, sa reluati un gen de activitati care v-a lipsit atat de mult- e fireasca ezitarea dumneavoastra, nu o fortati, se va rezolva de la sine.
E remarcabil cum psihicul nostru lupta petru a ne salva in situatiile grele.
Cu bine,
Kablan Hilda
psiholog clinician - psihoterapeut
Astazi, joi, va invitam in chatroom la ora 09.00-10.00 la o discutie despre viata la scoala.
Discutia nu este moderata.
La ora 21.00-22.00 va asteptam la o discutie cu si despre adolescenti.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Adriana Ciurdar
La ora 22.00-23.00 va asteptam la o discutie despre sexualitate si psihosexologie.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Luminita Codrescu
Fiica sotului meu nu ma suporta si isi manipuleaza tatal
Buna seara,
Am o problema pe care nu stiu cum sa o solutionez. Am mai scris pe acest forum. M-am casatorit la inceputul acestui an. Nu sunt in tara. Din momentul in care am venit in tara de origine a sotului meu au inceput problemele. Sotul meu mi-a spus ca si-a dat seama ca nu ma iubeste nici pe sfert cat il iubesc eu si a inceput sa nu se mai poarte frumos cu mine chiar daca el este un om foarte bun. Are zile si zile. Zile in care se poarta frumos si zile in care nici macar nu se uita la mine. Mi-a spus intr0un moment ca ar fi bine sa ma intorc acasa. Am continuat sa lupt insa. Care este problema. In momentul in care sotul meu mi-a spus ca nu ma iubeste , l-am intrebat cand a inceput sa-si dea seama de actes lucru. Mi-a raspuns ca inainte de a veni in Romania pentru casatoria cu mine, a avut o discutie cu doi dintre copiii lui (20 ani si 15 ani), copiii care l-ar fi intrebat daca intr-adevar este hotarat sa se casatoreasca, daca ma iubeste cu adevarat. Din momentul acela se pare ca au inceput indoielile lui. L-am intrebat daca nu cumva discutia aceea l-a infleunta foarte mult si mi-a replicat ca nu. Timpul a trecut. Acum vreo 3 luni, fata lui, care pana nu de mult timp, locuia in alta parte, cu prietenul ei, a inceput sa nu se mai poarte frumos cu mine. Ca a avut o retinere fata de mine de la inceput, am vazut. Insa am lasat-o in pace. A inceput sa nu ma vorbeasca cu mine, sa nu ma mai salute, in momentul in care venea in casa si manca, nu lua nici macar paharul din care bause pentru a-l pune in chiuveta si tot asa. Am remarcat ca daca ea vroia ca tatal ei sa-si cumpere de exemplu un triou de anumita culoare iar eu am spus ca nu i se potriveste culoarea, s-a schimat la fata si am vazut ca daca era posibil m-ar fi pocnit efectiv. Am fost in vizita la parintii sotului meu. Impreuna cu fiica sotului meu. Parintii sotului meu m-au primit extraordinar. Fratii la fel. Mama sotului meu mi-a spus de fata cu toti ca m-a indragit de cand m-a vazut. Din momentul ala, fiica sotului meu nici nu se mai uita la mine. Daca are de exemplu o ciocolata, nu ma serveste, il serveste numai pe tatal ei. Pur si simlu nu exist. Iar sotul meu nici nu a bagat de seama lucrurile astea. Acum vreo luna de zile, fata s-a certat cu prietenul ei si am sarit cu totii si am spus sa vina acasa. Nu a vrut. A replicat ca de vina este tatal ei pentru ca ea nu s epoate intoarce acasa. Mi-am imaginat ca nu face acest lucru din cauza ca nu se intelege cu sotia fratelui mai mare care locuieste aici. (stiu, telenovela, insa este adevarata din nefericire). Intr-o seara, fata, si-a chemat tatal sa vorbesca cu el. La intoarcere, sotul meu era distrus. Mi-a fost teama sa nu faca tensiune. Nu a vorbit o saptaman intreaga, nu a mancat, nu a dormit, a fost mereu trist. I-am zis ca indiferent ce s-a intamplat ce au discutat, eu ii voi fi mereu alaturi. M-am gandit ca s-au certat din cauza ca sotul meu nu a vrut sa aleaga intre doi dintre copiii sai. ea vroia ca fratele cel mare, impreuna cu sotia si copilul sa plece din casa pentru a se intoarce ea. Saptamana trecuta, am descoperit absolut din intamplare, un email de la sotul meu cater mine, email pe care nu mi l-a trimis niciodata si pe care l-a si sters. In email imi scria ca este intr-o situatie disperata, ca vrea sa traiasca linistit ,sa fie liniste in familia lui, ca sunt un om extraordinar, ca nu ma poate privi in ochi de vinovat ce se simte pentru ca nu ma iubeste nici pe sfert cat il iubesc eu. Sa nu il intreb nimic pentru ca ii este rusine insa ca ar trebui sa incep sa ma gandesc sa ma intorc acasa. Ca imi va cere iertare toata viata pentru asta si ca nu este vorba de nici o alta femeie. Va dati seama ca am citit de nenumarate ori emailul si am plans pana nu am mai avut suflare. Nu am putu sa-l intreb nimic pentru ca nu stia ca eu am citit acel email. Am continuat sa ma port frumos, sa-l iubesc, sa zambesc. Zilele trecute, vazand ca fiica lui, care a venit la noi la masa, se poarta la fel cu mine, l-am intrebat daca nu cumva ea nu vien acasa din cauza mea. Ca este distanta cu mine de mult timp. Mi-a spus ca asa este. ca ea nu are ce sa-mi reproseze dar ca nu ma suporta. Ca a vazut ca el, sotul meu este trist si si-a dat seama ca nu il fac fericit. Asta nu-i adevarat. fac totul ca el sa fie fericit. Ce vreau sa spun este acest lucru...ca dupa discutia cu fiica lui, el a fost in stare sa-mi scrie un email( nu l-a trimis este drept, insa l-a scris) in care sa-mi spuna sa ma duc acasa pentru ca fata lui sa fie linistita. Fiica lui acum se poarta de genul ..nu sta la masa langa tatal ei, cu toate ca stie ca lui ii place asa. Sta la celalalt capat al mesei si ma las ape mine langa tatal ei. Stie ca asa il face sa sufere si mi se pare ca face totul pentru a-l determina pe tatal ei sa aleaga intre noi doua. Dar nu trebuie sa aleaga! Ca-i loc pentru toti sub soare! Mi se pare ca pur si simplu il manipuleaza si el nu-si da seama. Se pare ca a fost in stare sa-i zica sa ma trimita acasa sau ca i-a spus ca, daca nu este fericit atunci nu trebuie sa mai stea cu mine. Mi se pare ca se foloseste de anumite elmente reale, dar le foloseste cum vrea si cand ii convine si in asa fel incat tata ei sa zica ca da, are dreptate si ca de fapt s-a gandit si el la asta. Imi este teama ca il manipuleaza si ca vrea sa ne distruga casnicia numai pentru ca este posesiva si egoista si nu ii place sa piarda. Nu stie sa piarda. Intotdeauan trebuie sa aiba ultimul cuvant. Si tare mi-e ca l-a infleuntat de la inceput, ca nu a crezut o clipa ca el se va casatori, ca acrezut ca aceasta casatorie nu va dura si acum cand vede ca dureaza ( nu stie cu ce sacrificii din partea mea si cu cata rabdare) nu stie cum sa faca sa ne indeparteze. Este posibil sa il influenteze atat de mult? Estes posibil ca un om sa il influenteze pe altul de asa maniera incat cel infleuntat sa nu realizeze acest lucru? Sa fie ca o papusa? Este posibil ca toate probleme din casnicia noastra sa fie doar in cauza acestei influente?
Despre sotul meu pot spune aceste lucruri. Inainte de casatori m-a iubit enorm. Sau o fi fost numai indragositi, nu stiu. In orice caz s-a purtat cu mine cum putini barbati se poarta cu femeile. M-am casatorit din iubire si tot din iubire am plecat atat de departe de casa. De cand suntem aici am viata amara. Cand nu vorbeste cu mine, nu ma priveste, sta singur, este nervos, cand se poarta frumos si radem si facem glume si totul este bine. Imi spune ca sunt o femeie extraordinara si ca nu merit sa se poarte asa cu mine. Pai si de ce se poarta? Este mai usor sa nu se poarte frumos cu mine si apoi sa zica pardon decat sa se poarte frumos? Nu stie ce vrea de la viata. Daca il intreb ridica din umeri. Si sunt vesela si imi place sa rad si fac totul in casa si totul este ok. Iar in privinta fetei sale, i-am spus asa...ca indiferent ce sentimente are ea pentru mine, eu am indragit-o si voi continua sa ma port la fel de frumos cu ea si o voi ajuta daca va avea nevoie. Cu orice. Ca nu am nimic contra ei.
Ce sa fac? Nu dorm noaptea de ganduri. Vreau sa fie totul bine si sa imi salvez casnicia si in loc de mai putine probleme am din ce in ce mai multe si am momente in care simt cum trec de limita aceea..adimisbila..va rog frumos ajutati-ma cu un sfat. Multumesc
Familie noua
Parerea mea ca e vorba de invidie, gelozie. Ei te simt puternica si generoasa si pe de o parte ii complexezi, pe de alta ei stiu ca esti "a lor" si asteapta sa le fii "mama ranitilor" si sa se remorcheze si ei la forta ta de viata.
Daca poti, fii mai inteleapta si incearca sa ii ajuti in acest sens, cu increderea in sine. De ex. fiica s-a simtit umilita cind i-ai spus de tricou. Dar efortul de sustinere sa fie sincer si delicat, altfel se simte imediat si faci mai mult rau.
Si bineninteles, sa faca si ei pasi in directia cea buna si sa apara rezultate dupa un anumit timp.
divort?
eu nu inteleg de ce se tot face referire la divort... a divortat cineva?
In acest caz, ghilimelele
In acest caz, ghilimelele lipsesc (deci sa inteleg: casnicia "s-a terminat", cum spuneati la inceput, adica s-a incheiat din punct de vedere emotional, desi in a doua parte a expunerii reiese, intr- adevar, ca ati mai fi impreuna).
Ca o formulare a unei ipoteze, pot spune ca relatia pare a fi intr-un impas. Sigur ca nu asa trebuie sa se intample dupa 20 de ani,dar si relatiile mai cad in suferinta,ca si oamenii. Puteti, printr-o discutie sincera, ca doi prieteni, sa discutati aceste lucruri, sa va lamuriti nevoile fiecaruia si sa va transmiteti ce simtiti ca sunteti dispusi sa faceti in continuare, adica sa stabiliti daca veti lucra pentru salvarea relatiei.
In caz ca ajungeti la concluzia ca vreti sa insanatositi relatia, veti recurge la un set de comportamente menite sa revigoreze relatia (le veti negocia impreuna: timpul petrecut impreuna, activitatle pe care le veti face impreuna- servirea mesei, plimbari, mici distractii).
Ar fi frumos chiar un ritual de reluare a relatiei emotionale, in doi: un toast, un timp petrecut in doi in care sa va reamintiti si sa va spuneti ce anume v-a placut la celalalt cand v-ati cunoscut (sa readuceti sentimentele de atunci); ar fi frumos sa salvati relatia- depinde de disponibilitatea afectiva a fiecaruia.
Post new comment