Pana acum acasa era relaxarea, era bine dar s-a schimbat ceva si nu in alta parte, decat in mine si sunt incordata si acasa.
Depresia si anxietatea ma marcheaza tot mai mult, umblu permanent cu o masca care este greu de realizat - nu as vrea sa imi vada nimeni cicatricile (frica aceea puternica irationala care iti strange stomacul, iti face inima sa bata mai repede dar careia nu ii gasesti nici un motiv si acea lipsa de bucurie care nu ma mai face sa imi doresc nimic).
Stiu ca nu voi renunta, am o familie iubita care se sprijina pe mine, dar imi e frica ca voi claca.
Oare nu exista ceva, un miracol, care sa ma faca sa ies odata din starea asta?
Daca ma puteti ajuta...
Draga Jessie,
Sa stii ca toamna tarziu, multor oameni li se accentueaza depresiile si anxietatile.
Ma gandesc ca nici nu trebuie sa-ti ascunzi aceasta stare; sa ti-o recunosti, constatand doar faptul ca esti cuprinsa de anxietate; pentru aceasta, e nevoie de o postura musculara paradoxala: adica, daca aceasta constatare, in mod obisnuit, ar provoca suparare si ingrijorare la oricine (suparare supraadaugata si intensificarea simptomelor anxietatii), printr-un efort de vointa, se cere o postura a muschilor mimicii care sa tradeze, dimpotriva, calm, ca si cum tocmai ai observat ceva de care te miri; facand astfel, in mod repetat (desi pare absurd, aproape imposibil), simptomele anxietatii se vor atenua.
Daca vrei , facem un concurs: "cine stie sa fie mai suparat"- cateva minute. Apoi, cine face "treaba cea mai buna", spune cum a reusit (arbitrul il pui tu, pe cine vrei).
Si ai putea sa-ti confectionezi si o masca adevarata pentru a-ti ascunde "cicatricile";forma ei o poti stabili intuitiv, inconstientul tau stiind cel mai bine ce ti se potriveste.
Kablan Hilda
psiholog clinician - psihoterapeut
Nu am reusit
Am incercat, dar am ramas tot cu masca veche, "de carnaval", in spatele careia sufletul sufera. Si e din ce in ce mai greu.
Cu stima,
multumesc
Multumesc pentru sfaturi, am sa le urmez
Post new comment