parintii sunt impotriva relatiei

Sunt intr-o relatie de 6 luni, totul a decurs bine pana acum si zic eu va decurge in continuare. Insa...parintii mei sunt cei care intervin, care fac din normal in anormal, nu il accepta pe iubitul meu sub nici o forma. Mama spune ca e sarac "lipit", ca ce ma fac cu el, ca o sa ma traga in jos, ca tot ce am facut eu..facultatea si toate formarile mele se duc pe apa sambetei,ca o sa ajung rau alaturi de el, ca cine stie ce mi-a facut de nu mai scap de el, ca eu nu imi dau seama ...dar ca el se tine ca scaiul de mine. Nu e insa asa, nu ne vedem zi de zi, el face mai multe eforturi sa ne vedem, pana acum s-a purtat frumos cu mine.

Ne dorim ceva serios, eu am o relatie buna cu ai mei, dar cand vine vorba de el...ai mei se schimba. Vreau sa il accepte si sa se inteleaga cu el, nu vreau sa ne indeparteze. Prietenul meu a trebuit sa abandoneze facultatea acum cativa ani din cauza banilor, parintii lui nu il sustin in nimic. Tot ce face isi face din banii lui. Plus ca ai mei nu is incantati de locul lui de munca, se tot intreaba ce o sa zica prietenii nostri de familie, "lumea buna" in care ne invartim.

Intr-adevar eu o duc foarte bine si am avut tot timpul ce mi-am dorit. Imi doresc sa fie asa si in continuare. Imi doresc si eu ca prietenul meu sa evolueze, sa se inscrie la facultate si sa isi schimbe locul de munca. Mi-a spus ca isi va depune dosarul acum cand se fac inscrierile si ca o sa inceapa sa caute oferte de locuri de munca.

Sincer, nu stiu cum sa mai procedez cu ai mei. Eu comunic cu ei, is calma, folosesc diverse tehnici de a comunica..dar se pare ca nu functioneaza. Daca le spun ca eu vad altfel lucrurile...imi spun ca nu vad eu bine, daca le spun ca eu imi doresc pt me altceva si nu ce isi doresc ei...li se pare absurd. Cand le-am spus ca tin la el au inceput sa rada. Mama ma tot intreaba daca am incheiat relatia cu el, ma intreaba daca m-am saturat de el si multe astfel de intrebari. Precizez si faptul ca eu inca mai depind financiar de ei.

Nu stiu cum sa fac sa fie bine, sa accepte sa il cunoasca mai bine, sa vada ce fel de om e dincolo de locul lui de munca si de facultatea lipsa.
Va multumesc,

Mona, 24