Problema urgenta - Iubesc doi barbati

Daca au aparut semne fizice ale dependentei, este f clar ce ti se intampla, recomand cu caldura vizite la persoane mai putin ortodoxe care te pot scapa de vraji

Pot doar sa-mi imaginez tumultul prin care treci. Esti intr-o perioada haotica si nu stii ce vrei.

Consideri ca ai facut tot ceea ce era posibil pentru casnicia ta? Iti doresti realmente sa mai continui? Pentru a te decide poti sa analizezi avantajele si dezavantajele fiecarei situatii si sa te gandesti la nevoile tale. Apoi daca te decizi sa mai incerci poti apela la un psihoterapeut si sa faci psihoterapie de cuplu.

Daca accepti sa faci psihoterapie de cuplu nu inseamna ca e necesar sa ramai cu sotul tau. Se poate ca cea mai buna solutie pentru relatia voastra sa fie totusi divortul, dar se va produce cu suferinte mai mici si amiabil, fara sentimente de vinovatie sau altceva.

Acest fapt va va echilibra pe amandoi si asa veti gasi solutia cea mai buna pentru voi.

Intre timp s-au intamplat mai multe lucruri, am decis , dar nu cu sufletul, sa renunt la coleg si sa incerc sa-mi vad de familia mea. Doar ca nu inteleg cum si ce am de facut. Parca am un gol imens si nu vad rostul...Nu ma simt nici bine fizic, iau calmante si ceaiuri , am insomnii stari de voma,etc. Am momente optimiste cand zic LUPT si altele cand parca pic intr-o prapastie cand realizez ca parca nu am pt ce trai...

Oare starile astea vor trece vreodata?Imi voi gasi vreodata linistea si echilibrul? Pt ca de atata timp eu sunt plecata din casnicia asta. Am abandonat-o parca si nu stiu daca se mai poate recupera. Sunt atatea resentimente,orgolii,dezamgiri adunate.

Te uiti in ochii lui si nu vezi decat resemnare si cuvinte de incurajare. Se poate tine o casnicie asa? Fara sa simti iubirea?Fara sa te simti iubit, pretuit?

Pe de alta parte am ales aceasta cale si din frica ca voi fi si mai nefericita fara el. Daca descopar o alta nefericire? Acea lipsa a lui, a tot ce ma leaga si a tuturor lucrurilor care ne leaga? Daca din dorinta de a fi fericit imi fac si mai rau si nu mai pot da timpul inapoi? Pt ca, sunt f geloasa pe el..

Ceva de genul nu pot nici cu el, nici fara el..

Multumesc mult pt raspunsuri,
Astept sfaturi in continuare.....

Sunt de aceeasi parere! Si mai ai cumva si tendinta la a te plicisi repede? ...Daca-i asa, nu e o solutie a te desparti de sot; schimbarea incepe de la tine, lucreaza cu propria persoana, asta ar fi cheia succesului. Mult noroc!

eu cred ca trebuie sa faci neaparat urmatoarele:

1. stai de vorba serios cu sotul tau despre asta. inteleg ca el stie deja, s-ar putea ca raspunsul sa-l afli chiar de la el...poate nu te mai vrea , poate asteapta sa te hotarasti...
2.stai de vorba cu iubitul, cine stie ce va spune, cum vede el viitorul vostru impreuna tinand cont ca s-a ajuns atat de departe si familia ta este in pragul prapastiei.

Ca si concluzie: indiferent ce vei alege dupa ce vei cantari serios situatia, te asigur ca daca pleci cu sentimentul de vina in noua relatie, te vei ineca...asa am patit eu:(.
Mai sus am gasit exemplul unei femei care a stiut ce vrea si a mers pana la capat iar acum nu regreta si se declara multumita de noua familie. Nu este deloc atat de usor precum pare...dar pentru asta trebuie neaparat sa fie minim doi(el si ea) pe aceleasi nazuinte.

In plus: "ne simtim liberi atunci cand alegem un drum care ne ofera sens si placere....dar nu uita ca tu ai ales in sensul asta acum mai bine de 8 ani...cauta sensul si gaseste placerea...

Iti doresc sincer, din suflet sa alegi cu ratiune si fara compromis desi stiu ca este aproape imposibil...cartile sunt deschise, citeste-le!

Mult noroc!
Melania (diamantulverde@yahoo.com)

Multumesc mult pentru sfaturi

Am decis sa plec cateva zile cu "colegul" pentru a vedea diferenta dintre ceea ce cred eu si realitate. Pt ca tot timpul a fost vorba de ore furate, si nu stiu daca nu cumva este o himera pt mine.

Vreau sa il vad mai bine, sa incerc sa ajung la o concluzie pt ca altfel imi pierd mintile.

Este mult prea multa minciuna ca sa am puterea de a lupta pt familie. ma uit in ohcii lui si vad detasare, resemnare, dezamagire.Cred ca deja are si el o relatie inceputa.

Cum sa te lupti cu asa ceva?Cu ce arme?
L-am mintit prea tare, pt a mai fi ceva..asa mi se pare mie..

Am trecut prin aceeaşi situaţie. Citind despre problema ta m-am revăzut pe mine în urmă cu 6 ani. Eu am ales fericirea. Nu cred că mi-ar fi fost bine, nici mie şi nici copilului care atunci avea 8 ani, să rămân într-o căsătorie cu stigmatul că AM GREŞIT atât de grav( o relaţie de 2 ani).

Nu cred că lucrurile ar fi putut să fie ca înainte şi nu ştiu cum l-aş mai fi putut privi în ochi pe soţul meu(primul)iar comportamentul lui ar fi fost schimbat. Cred că aşa ceva nu se poate uita, chiar dacă m-ar fi iertat. Am trecut printr-o perioadă cumplită, cum nici la duşmanii mei nu doresc. Soţul meu începuse să devină violent şi să bea mai mult decât înainte. Copilului îi era frică să rămână singur cu el. Eu nu-l mai iubeam de mult. Dar tot amânam momentul despărţirii gândindu-mă la copil, că este bine să crească cu tatăl lui, la familie. Insă lucrurile nu stau chiar aşa. Avem o singură viaţă care pentru mine s-ar fi sfârşit dacă rămâneam cu el. Este adevărat că aveam alternativa colegului cu care eram deja de 2 ani şi cu care trăiam o adevărată poveste de dragoste, aşa cum nu credeam că se poate cu adevărat.

Nu m-a obligat să fac pasul, dar mi-a spus că orice hotărâre aş lua va fi alături de mine. Aveam de ales între fericire ( nu e un cuvânt mare) şi o viaţă tristă care ar fi urmat dacă rămâneam cu el. Am ales să divorţez. După un an m-am căsătorit cu colegul meu, acum avem un băieţel de aproape 3 ani. Copiii se înţeleg foarte bine, se iubesc.Lucrurile merg foarte bine, soţul meu actual îl iubeşte pe primul meu băiat ca şi pe al lui şi băiatul pe el. Este armonie în familie.

Am vorbit foarte mult cu primul copil şi i-am explicat ce s-a întâmplat, cum va fi cu un frăţior ... de toate. Nu regret nici o clipă ce am făcut.Nu spun să faci la fel. Ti-am povestiti doar un fragment din viaţa mea care se aseamănă izbitor cu a ta. Viaţa asta este oricum atât de grea! Sa mai fi şi nefericit, trist, abătut, tot timpul... Nu ştiu, este dificil ...

Ai grijă ce alegere faci. Vorbeşte şi cu copilul chiar dacă este mic. El percepe situaţia tensionată din casă, vede că relaţia mamă-tată nu este în regulă şi simte. Se poate răsfrânge asupra lui tristeţea voastră chiar dacă vă veţi preface că totul este OK. Cum a spus şi d-na psiholog, nu poţi fi doar martor la viaţa ta. TRAIEŞTE!

Precum a spus Lucian40, asta e o aventura periculoasa si nimic altceva. Nu esti sigura de tine, in cazul in care va apara al trei-lea barbat, si pe asta o sa-l iubesti?
Mereu ceilalti sunt mai buni!
Eu cred ca ar trebui sa uitati persoana din afara familiei.
Daca iti planifici sa construiesti o familie cu colegul, aceasta nu va avea succes, deoarece, aceasta persoana nu respecta valoarea familiei, fiindca nu ti-a respectat familia ta.
De ce el nu renunta la relatia aceasta, de ce TU trebuie sa renunti la el?

Tal Ben-Shahar:

"Ne simțim liberi atunci când alegem un drum care ne oferă sens și plăcere. Depinde de noi dacă experiența noastră este una liberă sau dacă alegem să fim robii bogăției materiale sau prosperității emoționale, sclavii așteptărilor celor din jur sau ai propriilor pasiuni."

Un sfat...Pastreaza-ti familia.Restul este o aventura. Lupta sa te desparti de pacat si ramai langa familia ta. Nimic pe lume nu egaleaza bucuria unei familii.Normal n-ar trebui sa-ti pui asemenea probleme,ci sa vezi singura solutia care este fireasca,dar te inteleg,te-a vrajit.Scapa de vraja si vezi-ti de familie ca e pacat,mai tarziu vei regreta daca o vei pierde.Domnul in cauza iti distruge familia si stabilitatea caminului.Iti doresc succes.Nu renunta la familie!!!