Si eu am murit odata cu fetita mea! Acum ar fi avut 15 ani!

?
Si eu am murit o data cu fetita mea! Dar am mai murit o data cand sotul m-a parasit. Aveam 25 de ani traisem deja 5 ani departe de parintii mei la 800km distanta eram asitenta medicala si de atunci traiesc aceasta durere in suflet. Am incercat sa ma impac cu ideea ca am un inger care vegheaza asupra mea dar socul divortului si revenirea in casa parinteasca in acest mod a fost traumatizant pentru mine!

Tatal meu m-a invinovatit si mi-a reprosat ca din vina mea fostul meu sot a divortat ca lui ii este rusine cu o astfel de fiica, ca vecinii de bloc se uita urat etc. Sora mea imi reprosa zilnic ca i-am ocupat dormitorul pe care odinioara il imparteam amnadoua, cat am fost copii.....In aceste conditii si cu un nou loc de munca la care trebuia sa ma adaptez s-a scurs viata mea de atunci! Singurul sprijin pe care l-am avut a fost un pekinez si faptul ca eram studenta in Bucuresti la fara frecventa la facultatea de drept!

Banii abia imi ajungeau de cursuri;veneam sa-mi dau examenele in ziua examenului manacand covrigi toata ziua calatorind cu trenul in fiecare dimineata in sesiune! In aceste imprejurari l-am cunoscut pe actualul meu sot! Am crezut ca totul va fi ok in viata mea dar nu a fost asa. Ne-a casatorit la cererea lui la aproape doi ani de la divort sub pretextul oribil ca doar asa ne putem inscrie pe o lista la primarie, sa ne putem face rost de o locuinta. Neajutorata si tanara cu situatia de nesuportat din casa parintilor mei m-am hotarat sa fac acest pas i ne-am casatorit fara prea mult fast.

Au trecut 12 ani de atunci si simt ca sunt intr-un joc in care am intrat si nu mai pot iesi.Sotul meu, un scorpion incapatanat care nu ma asculta si care are viata lui prin cluburi masonice si de alte cluburi de acest gen, a devenit pentru mine un partener care la randul sau nu a fost capabil sa-si gasesca jumatatea si care se complace intr-o relatie de prietenie alaturi de mine. Nu ne deranjam reciproc, nu avem copii, nu avem prieteni. Eu m-am inchis in mine inca de la inceput, fiindca cunoscusem fericirea iar ceea traiesc nu este fericirea.

M-am ocupat de cariera am ajuns avocat iar ascensiunea mea nu se va opri aici. Anul acesta mi-a dat seama ca nu sunt fericita! Ridicandu-mi nasul din carti am constatat cenusiul din jurul meu. Sotul meu este certat de doi ani cu parintii mei pe motiv ca-i lasa mostenire surorii mele un imobil valoros iar mie un apartament!
Incerc sa inteleg daca nu cumva nu simt fericirea din cauza trecutului. Colegii ma apreciaza ma vad tot timpul vesela si fara griji, incerc sa ascund cat pot suferinta mea si imi iubesc catelul pe care il mai am acum.

Cred ca am murit si eu o data cu fetita mea acum ar fi avut 15 ani!