buna, sunt alexa si sunt noua pe acest forum.
ma confrunt cu ceva probleme si cred ca as avea nevoie de ajutor.
sotul meu este un impatimit al calculatorului, in special al jocurilor pe internet si se pare ca este viata lui... nu doreste nimic altceva.. si ma ignora total...desi am incercat sa port nenumarate discutii cu el, se enerveaza si sustine ca nu fac altceva decat sa il dadacesc.
din pacate nu avem copii... insa ne certam din ce in ce mai des si eu ma simt din ce in ce mai bulversata...
nu stiu ce sa mai fac.. nu accepta nimic... iar eu simt ca m-am pierdut pe mine...mai rau este ca sunt dependenta de sotul meu... nu financiar ci sentimental... ma doare sufletul de fiecare data cand ne certam... si simt ca nu pot trai fara el.. dar se pare ca nici cu el nu mi-e usor...cand vad ca nu-l mai intereseaza nimic..
ma intreb daca nu cumva e ceva in neregula si cu mine....? poate nu procedez bine...
nici macar nu stiu de ce anume am nevoie in momentul de fata..
Draga Alexa,
Dependenta creeaza suferinta… oricare ar fi natura ei… tu esti personajul principal in viata ta… iubeste-ti sotul, insa nu uita de tine… poti trai fara oricine si orice… nevoile tale sunt mai importante decat orice. Si cand spun nevoi ma refer la respectul de sine, nevoia de-a fi inteleasa, acceptata, iubita, nevoia de-a impartasi cu cel drag ceea ce este important pentru tine, etc.
Putem iubi o persoana si in acelasi timp relatia pe care aceasta ne-o propune sa nu ne faca bine. Eu iti propun sa te regasesti pe tine, sa descoperi ce-i important pentru tine, si atunci vei sti ce ai de facut.
In momentul in care nu te regasesti pe tine, esti in vizita sau cu chirie in viata ta.
Ia-ti in proprietate viata ta personala si gaseste-ti drumul… poti!
Nusa Bugeac
psiholog
nu cred
sa mor daca eu cred
asa ceva...
dependenta este rezultatul slabiciunii
Buna Alexia,
Dependenta despre care vorbesti este rezultatul slabiciunii tale, iar nu al iubirii. Te refugiezi in relatia cu el si nu ai incredere in fortele proprii. Daca vrei parerea unui specialist, sfatul meu este ca tu trebuie sa te duci la psihoterapeut, nu el. El are un anume mod de viata si nu doreste sa si-l schimbe. In acest moment trebuie sa te gandesti daca te poti schimba pentru a accepta situatia, sau nu te poti schimba, dar pentru asta trebuie sa ai curajul de merge mai departe in viata fara el. Tu trebuie sa intelegi foarte bine situatia si sa constientizezi compromisul pe care trebuie sa-l faci pentru a continua aceasta relatie. Depinde doar de tine daca poti sau nu face asta.Trebuie sa fii puternica si sa nu-ti fie frica sa traiesti asa cum iti doresti si asa cum te simti bine in propria-ti piele.
Sa auzim numai de bine !!!!!!
Luna_amara
Nusa Bugeac are dreptate....
am citit primul reply la textul asta si mi-a placut cel mai mult, parea scris de cineva care se pricepe, ori o femeie care a trecut prin aceeasi situatie, ori un psiholog, si acum am citit numele si am vazut ca este dna psiholog Bugeac.
Nu cred ca ai nevoie sa te duci la psiholog, eu am trecut peste divort si fara psiholog, dupa 10 ani de realtei si un copil de 2 ani....dar ideea asta e: ca trebuie sa te regasesti pe tine, sa te pretuiesti, nu esti un numeni, daca celde langa tine nu respecta relatia voastra, nu te inteleg, nu are atasament, respect... inseamna ca tu nu ai parte de nimic din nevoile morale esentiale pentru un echilibru psihic sanatos.
Si mai bine ca nu ai copil...nu stiu de ce zici ca din pacate nu ai copil..cu un om ca asta mai bine nu faci, e ft greu sa construiesti ceva pe o fundatie instabila, cum este relatia voastra.eu am trecut prin asta, nu am decat 28 de ani, poate data viitoare o sa deschid mai bine ochii, iti doresc sa te iubesti pe tine si sa gasesti o rezolvare la problema asta.
nu te speria, nu toti sunt la fel
Nu sunt convinsa daca trebuie sau nu sa iti scriu si sa iti spun parerea mea, dar totusi o voi face.
Am trecut printr-o situatie similara, si eu am fost dependenta sentimental de sotul meu, si el isi petrecea foarte mult timp pe net si pe jocuri, dar si pe alte lucruri cum ar fi chaturi, mess-uri, etc, si avea anumite discutii cu dame pe net, pe urma pe telefon, iar in cele din urma live, fara ca eu sa imi dau seama.
Toate astea au durat mai bine de un an inainte de a hotara ca nu mai vrea sa fim o familie si vrea sa divortam. Eu nu am stiut de "aventurile lui virtuale" decat dupa ce am bagat divortul cand au inceput sa iasa anumite lucruri la iveala.
Acuma realizez de ce era absent in relatie, de ce simteam ca ma lupt singura cu viata, ba mai mult am fost la psiholog impreuna si el mintea tot timpul, chiar si la psiholog, desi el a vrut sa mergem, nu eu.
Nu vreau sa zic ca si sotul tau face aceleasi lucruri, vreau doar sa zic ca tu ar trebui sa te gandesti foarte bine ce e bine pentru tine, sa te concentrezi pe linistea ta sufleteasca, sa incepi sa traiesti pentru tine pentru ca daca se va produce o eventuala ruptura va fi groaznic.
Deci, in concluzie, in momentul de fata cred ca trebuie sa incerci sa ai o discutie deschisa cu el, sa-i spui ce simti fara sa-i reprosezi si sa gasesti o modalitate placuta, atat pentru tine cat si pentru el, sa petreceti timpul impreuna astfel va uita, in timp, de net si placerile lui si va reincepe sa traiasca real
Bafta !!!
re:nu accepta ideea de a merge la terapeut
Eu am o idee,cumva sa il manipulezi.i ceri sa faca asta pt tine,ii spui ca tu esti cea care are nevoie,doar o data a te sustina si apoi poate va fi convins ca nu e asa.
Initial sa mergi sa vb tu sg cu un terapeut sa ii explici situatia,daca e ceva ce tine de cuplu cred ca nu ar strica o incercare de genu.
re: ce sa fac
Poate problema nu e doar la tine, poate la amamndoi, in general cand apar probleme intr-o relatie nu e doar din cauza unei singure persoane.
Fiind vb de o relatie in doi, cred ca amandoi au cate ceva completari aduse situatie din relatia care o aveti. Exista anumite nemultumiri ale sotului dv, nemultumiri care nu stie altcumva sa si le manifeste,poate doar ingropandu-se in calc. Dar daca el are o problema cu calculatorul si a devenit dependent nu e vina dv si daca el nu considera a fi o problema nici dv nu o puteti cataloga asa.
Sunt anumite momnete in viata cand ajungem sa simtim ca nu mai facem fata si e ceva in neregula cu noi,multi patim acest lucru.Ce poti face in astfel de momente ori stai si cauti in trecut ce te-a determinat sa crezi asta,sa clarifici singura de ce esti asa,ori poti apela la un terapeut sa te ajute.
Cineva de afara, neimplicat te poate ajuta destul de mult, si pe tine si pe sotul tau si poate ajuta si relatia voastra a aflati ce si cum e cu fiecare din voi si cu aceasta relatie.
ar fi destul de simplu daca
ar fi destul de simplu daca sotul meu ar fi genul de om care ar accepta sa mergem la un terapeut. dar nu e asa...
din pacate face parte din acei oameni care cred ca nu au nevoie de ajutor din afara si nu accepta ideea de a merge la terapeut crezand ca ar fi catalogat drept nebun.. sau ceva de genul...
din punctul asta de vedere nu pot sa ajut relatia noastra...
poate doar sa merg eu de una singura... fara stiinta lui... si a nimanui altcuiva..
e cam dificil de una singura...
nu stiu ce sa zic...
e cam riscant face to face.. tocmai din aceste motive.. ca o data si o data ma va recunoaste cineva...
de aceea apelez la internet...
deocamdata nu vad altceva de facut.. si trebuie sa fac ceva , caci astfel simt ca ma voi afunda din ce in ce mai tare.. si deja simt ca nu mai am putere sa mai lupt...
Post new comment