Solutii pentru parintii de adolescenti

Buna ziua,

Sunt mama unui baiat de 15 ani si, in momentul de fata, pot sa spun ca nu stiu CUM as putea sa-l fac pe baiatul meu sa fie interesat de viitorul lui. Anul acesta va intra la liceu si nu il intereseaza nimic altceva decat distractia. Tot ce implica munca si responsabilitate, preocupare pentru propriul viitor nu exista la el si respinge orice dialog pe tema valorilor importante in viata, a punctelor de reper care conteaza in viata, a bunelor principii, etc. Orice incercare de dialog este esuata, considerand ca parintii sunt absurzi in cererile lor si ca altii sunt mai permisivi.

Se enerveaza pentru orice observatie (facuta pe bune dreptate).Si devine foarte obraznic si jignitor. Cea mai recenta replica a lui a fost ca prefera sa plece de acasa sau sa-l dam afara din casa daca nu il lasam in pace. Practic ar vrea sa nu mai cerem de la el acele lucruri pe care trebuie sa le faca in mod natural si el refuza sa faca orice ii cerem.

Daca continua cu aceasta atitudine si nu realizeaza ca are multe de pierdut cu aceasta atitudine atat la scoala cat si in societate ma tem va fi prea tarziu pentru cand va realiza. CE trebuie sa facem noi, ca parinti, in cazul acesta?

Practic nu contam deloc si nu insemnam nimic pentru propiul copil. Si nici nu a fost rasfatat , dar nici nu i-am refuzat bucurii, am cautat doar sa fie un om echilibrat si sa aiba lucruri bune de invatat de la noi. Si totusi...am esuat.

CUM sa mai procedam, exista solutii, exista "retete" prin care se pun "punti" peste oamenii care nu le vor? Nu vrem sa-l cucerim, vrem doar sa traim in pace.

O modalitate sanatoasa si eficienta de-a ajunge la fiul tau este de-a ii vorbi la nivel emotional si nu logico-rational, a-i vorbi in termenii sentimentelor nu ai ordinelor sau ai directivelor.

Adolescentii urasc sa li se spuna ce si cum sa faca… ei stiu mai bine… si daca avem curajul si sinceritatea sa ne intoarcem cu ceva ani in urma si sa ne reamintim varsta de 15 ani, mari diferente comportamentale nu sunt… copii nostri sunt curiosi cum eram noi la varsta lor… cu adevarat, nu povesti frumoase, cu imagini ideale…

Vorbeste-i fiului tau despre frica ta legata de viitorul lui, despre ceea ce simti cand il vezi ca nu se preocupa de scoala asa cum doresti tu si tatal sau. Vorbeste-i fiului tau de emotiile tale, de ceea ce simti. Este satul sa i se spuna ce se face si cum se face si ce nu se cuvine si ce nu se face. Asa cum tu ai o imagine foarte clara despre viitorul lui si el are o imagine despre ce si cum isi doreste sa fie viata pentru el.

Foarte posibil ca imaginile voastre despre viitorul lui sa aiba multe puncte comune, doar ca drumurile pe care se ajunge acolo sa le vedeti radical diferite. Clarifica-ti tu foarte bine cum iti doresti sa fie copilul tau in viitor. O persoana echilibrata emotional urmandu-si propriul drum, sau un individ conform cu modelul pe care-l ai tu despre reusita lui si sa te trezesti la un moment dat ca cedeaza nervos si are comportamente, care aparentnu au nici un sens (as aminti aici acel tanar din Timisoara parca, care in urma cu cativa ani dupa ce a intrat primul la medicina s-a sinuncis).

Deschde-ti sufletul in fata fiului tau, fara teama ca te va judeca pentru ceea ce simti.

Va simti o mama umana alaturi de el si nu se va sfii sa iti impartaseasca nemultumirile si suferintele lui.

Nusa Bugeac
psiholog

Alte raspunsuri date de Nusa Bugeac