Sotul meu lucreaza 10 sau mai multe ore pe zi.
Stresul si oboseala acumulate au ajuns sa fie leitmotivul scuzelor pentru neparticiparea lui la viata de familie.
Mai concret, timpul liber pe care il are, prefera sa il valorifice jucandu-se pe calculator sau privind la televizor.
De cele mai multe ori nu aude ce spun sau cel mult intarzie sa imi raspunda la intrebari.
Nu vorbeste mai deloc cu mine.Nu are, din cate stiu nici un prieten.
De multe ori ma intreb daca nu e autist, sau depresiv, sau...nemultumit de tot si de toate.
Am incercat de cateva ori sa deschid subiectul si sa-i explic ca ma deranjeaza ca nu vorbeste cu mine si ca mi se pare anormal sa prefere jocul pe calculator iesirii cu noi la plimbare.
Ce am putut obtine, cel mai mult e ca uneori "imi cere permisiunea" de a se juca;dar si daca i-as spune ca ma derajeaza, tot aia ar fi.
Treptat am ajuns sa vorbim tot mai rar, pentru ca de cele mai multe ori totul degenereaza in cearta si accese de furie din partea lui.
Nu stiu ce se petrece in mintea lui;banuiesc ca el nu constientizeaza totusi ca nu e normal sa comporte asa ca si cand noi nu am exista.Sustine ca ne iubeste f mult. Concret, nu o dovedeste, insa.
Tot caut solutii mai subtile de a-l aborda, caci prin cuvant nu se poate. Imi spune ca ii vorbesc din carti si sa-l las cu psihologia in pace si nici sa nu fac experimente pe el.
Am reusit sa smulg de la el ca el se astepta la altceva de la relatia asta, sa fim mai apropiati si sa il ascult mai mult.
Eu simt ca fac f mult(curatenie, mancare, copil) fara nici un ajutor.
Incerc sa ma ingrijesc sa arat bine...si totusi, parca degeaba.
Simt ca el are un suflet bun dar nu inteleg de ce s-a izolat asa de mult...
Nu stiu cum si daca este cazul sa mai lupt pentru noi.
Multumesc!
Odata ce copilul nu demult a
Odata ce copilul nu demult a aparut in familia voastra, sotul se simte izolat sau chiar isi manifesta astfel gelozia,ca toata atentia se ,,duce,,la copil.
Este o criza prin care trec barbatii, mai curin familiile tinere.
Incearca asa cum s-a mai mentionat sa ii acorzi atentia aceea care era inainte de a aparea copilul, in acest timp copilul il poti lasa o zi pe saptamina cel putin in grija buneilor, sau altei persoane.
Demonstreaza-i sotului ca odata cu aparitia copilulu tu nu ai incetat sa il iubesti mai putin pe el, doar ca bebe are nevoie de mai multa atentie pentru ca e mic.
Succese si fericire familiilor voastre.
tacerea partenerului intr-o relatie dupa primul copil
Vreau sa zic ca am aceeasi problema cu sotul meu, s-a refugiat si el in tv si calculator, dar problema a aparut cand a inceput sa intre pe diverse site-uri de dating cu alte femei.Nu ma ajuta deloc, eu trebuie sa le fac absolut pe toate, pe urma si-a pierdut si slujba (nu din cauza lui) si am ramas tare neajutorati. Acum eu m-am intors la ai mei cu copilul, n-am mai rezistat alaturi de el.Un timp nu ne-a cautat deloc, pe urma a inceput sa sune sa-l vada pe cel mic, am inceput sa mai iesim, insa nu vrea sa discute despre noi.Nu stiu cum pot rezolva aceasta problema ca lui nu-i e bine nicicum, daca sunt draguta si ii ofer afectiune are impresia ca tanjesc dupa el si ma supara, daca ii refuz unele lucruri, nu zice nimic, se poarta ca si cum nu i-ar pasa, desi stiu ca e furios, il cunosc f bine. Nu stiu daca pot sa-l ajut sau daca are rost sa mai incerc. Va rog sa-mi dati un sfat!
Craciun fericit! in primul rand...
Apoi, ar fi bine sa te gandesti un pic la relatia ta cu el: il iubesti? te vezi imbatranind langa el? Daca da, un tip de comportament constant si altruist din partea ta ar fi suficient( nu te schimbi dupa cum bate vantul, ii arati ca il iubesti, chiar daca, consideri tu, nu prea merita...) Daca nu (vezi site-urile de dating), atunci ar fi bine sa ai o relatie corecta cu tatal copilului tau, si atat. Cum bine zicea cineva, "nu taraiti dupa voi cadavrul iubirii, miroase foarte urat"...Deci, daca-l iubesti (si daca te iubeste), merita toate eforturile din lume, daca nu, despartire functionala (fara certuri, scandaluri, reprosuri) in interesul copilului (pentru ca un tip de relatie veti avea toata viata, copilul avand nevoie si de tata)...Oricum ar fi, va doresc pace in suflete!
aparitia primului copil la cuplul casatorit...
Atentia ta, constient sau nu, este indreptata acum spre copil. Nu este nimic rau in asta, numai ca sotul simte acest lucru, si se obisnuieste mai greu. Resimte deficitul de atentie pe care tu o canalizezi acum spre copil.
Inainte de aparitia copilului, sotul tau era asa? S-ar putea sa nu. Deci, nu trebuie sa faci mare lucru, nici sa-i vorbesti "ca din carti", pur si simplu, sa reechilibrezi deficitul de atentie, atat.
Cum faci asta? Foarte simplu: lasi copilul in subsistemul lui de copil, si alegi sa ramai in subsistemul parintilor, acolo unde copilul nu are ce sa caute...
Ofera-i aceasi atentie si iubire, exact ca inaine de aparitia copilului, si ai sa vezi ca lucrurile se pot imbunatati...
Unii oameni trec mai greu de la o etapa de viata, la alta...
Succes!
Adrian Trica
psiholog clinician - psihoterapeut
Alte raspunsuri date de Adrian Trica
Post new comment