Home

tratament nevroza depresiva

Submitted by Maroon on Tue, 05/18/2010 - 23:00
 
Buna! m-am decis sa va scriu pentru ca sunt in cautare de raspunsuri si sper sa le si gasesc... Va scriu pentru a afla mai multe informatii de nevroza depresiva si ce modalitati de a o trata sunt. Mama mea a fost diagnosticata de medic cu aceasta afectiune... boala... nici nu stiu exact cum se cheama, si as vrea sa stiu cum putem noi, familia, sa o ajutam.

Ca sa va faceti o idee, mama mea, din cate imi amintesc eu, a mai avut probleme cu depresia, din multe cauze, printre care faptul ca nu a avut niciodata o relatia apropiata cu mama ei, apoi nu a avut nici o casnicie usoara (acum are 50 de ani, si e casatorita de 32). Nu a gasit implinirea, ca sa zic asa, nici in noi, copiii ei, care, gandeste ea, nu am realizat inca nimic in viata, desi suntem la o varsta la care altii sunt casatoriti, au casa, copii, etc... Si acum, la 30 de ani, ne reproseaza deciziile pe care le luam, inclusiv ca nu am urmat liceul pe care il dorea ea, sau alte lucruri de genul asta, care par mici, dar ea in mintea ei le considera o tragedie. Iar de Paste, cand am fost acasa (eu cu fratii mei stam in Bucuresti, iar parintii la tara, la cateva sute de km), iar a fost o cearta intre noi, legata desigur de nemultumirile ei si ale tatalui meu de noi.

Desi am tot incercat sa le explicam ca deciziile pe care le luam sunt ale noastre, si vrem sa ne traim viata cum credem noi de cuviinta si nu cum vor ei sau cum cred ei ca ar trebui, nu am avut succes. Si se pare ca acea cearta i-a pus capac... de atunci a stat aproape o luna prin spitale si medicii i-au tot facut analize sa isi dea seama ce e cu ea, ce i se intampla - are probleme cu tensiunea, care oscileaza, simptome de menopauza, ceva si cu tiroida - insa printre altele i-a fost pus si diagnosticul acesta, nevroza depresiva. Acum este acasa, de cateva zile, insa tot nu se simte bine, cu toate medicamentele pe care le ia, tot timpul spune ca simte ca are capul greu, nu poate sa stea prea mult in picioare... simte ea ca nu mai e asa cum a fost.

Mama a fost un om foarte activ, a muncit mult si acum munceste mult, ca sa putem avea noi un viitor, insa de un timp nu mai e asa cum era... si nu stiu cum sa facem sa o ajutam. Nu stiu ce sa ii spun, cum sa ii spun sa inteleaga ca unele lucruri nu sunt asa grave cum par, ca avem motive de bucurie, ca suntem sanatosi si ca avem, cat de cat, din ce sa traim. Intr-adevar, am avut perioade grele, o perioada nu am avut eu servici, apoi sora mea, insa acum suntem bine, avem un job din care ne putem plati chiria si altele...Ea ia totul in tragic, orice se intampla, si as vrea sa inteleaga ca lucrurile isi gasesc o rezolvare, insa daca noi facem tot felul de scenarii urate in mintea noastra, ne facem mai rau.

Acum si tatal meu incearca sa se scuze cumva fata de ea, desi intelege ca si din cauza lui mama e asa cum e, ca nu a respectat-o si nu a avut grija de ea, asa cum ar fi trebuit, mege cu ea la medici, etc, insa ea nu poate uita cum a fost el, si modul urat in care s-a comportat cu ea, cel mai adesea din cauza alcoolului.
Iar eu simt ca nu sunt persoana care sa poata sa o ajute pe mama, cred ca ar fi mai potrivit un psiholog, care sa o ajute sa caute in sufletul ei si sa se faca bine, care sa o faca sa vada si partea plina a paharului, nu doar pe cea goala.

Iar intrebarea mea rea, ca sa concluzionez, cum putem sa o ajutam sa treaca peste asta?

va multumesc ca ati avut rabdare sa cititi mesajul meu, nu am dorit sa fie asa lung, asa a iesit si va marturiesc sa mi-a facut bine sa scriu toate astea Smile

Maroon

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/6743

boala lunga

Submitted by vizitator on Tue, 03/20/2012 - 21:18.

Nevroza depresiva e de lunga durata, ani grei de depresie apasa pe umerii omului si asta se mentine si datorita mediului in care traeste si o alta cauza fiind si oamenii care sporovaiesc in jurul acelei persoane, dincontra nu are nevoie de vorbarie prea multa si nici ea sa vorbeasca mult . Se poate mentine o oarecare usurare cu un tratament chiar si de o singura pastila pe zi in cazur unor persoane mai tinere iar psihiatrii spun ca se poate vindeca dupa un timp mai lung... (cat de lung daca ajungi sa imbatranesti? ) Laughing

raspuns

Submitted by vizitator on Thu, 05/20/2010 - 21:59.

Am citit si eu expunerea pe care ai facut-o. In primul rand o veti ajuta pe mama voastra simtindu-va bine cu voi insi-va (!), cu felul cum sunteti- da' sincer! Schimbarea poate incepe de la voi,- fratii (nu stiu cati sunteti cu totii, ai vorbit numai de o sora); apoi ii veti transmite inconstient (adica asta se transmite de la sine) starea voastra de liniste (de confort cu popria persoana, de iubire de sine) pe care o veti fi dobandit. Adica, ce iti spun sa faci tu, ar trebui sa faca si ceilalti membri ai familiei.

In abordare sistemica, mama voastra a dezvoltat aceste simptome ca "sa v-o ia inainte", de ce sa va mai plangeti si voi- asa ca se plange ea si pentru voi; vorba prietenei "roxana24": daca vrea ramane cu acest diagnostic, daca vrea, nu. Desigur,ar trebui investigat care este nevoia mamei (nevoia ei cea adevarata)de a se plange mereu (probabil nevoia de recunoastere)."Faceti-va" (serios) ca ii intelegeti nevoile, invatati sa o priviti ca pe o femeie care probabil a obosit de atata munca,fara a ajunge la rezultatele asteptate.

Cand veti invata sa o priviti asa, sa priviti dincolo de ceea ce spune, nu in "gura" ei, ea va incepe sa se schimbe, deoarece "simptomul ei nu va mai avea nici o utilitate".

re:cum o putem ajuta sa treaca peste asta?

Submitted by Elena-Roxana on Wed, 05/19/2010 - 18:08.

E bine ca ai scris mesajul lung,pt ca ai detaliat un pic si automat sfaturile pot fi mai la obiect. E greu sa faci pe cineva sa se schimbe,ma refer sa vada partea buna a paharului,daca 52 de ani nu a reusit acum e greu darrrrrrrr nu imposibil. Eu ma gandesc ca un ajutor specializat ,din partea unui psiholog ,psihoterapeut ar fi un inceput si pt voi si pt ea. Pt voi ca sa invatati cum sa va descurcati cu o persoana aflata intr-o stare de genul aceste,ma refer ca sa intelegeti un pic aceasta nevroza depresiva,iar ea are nevoie sa isi recastige increderea de sine,sa se inteleaga.Apoi faptul ca a ajuns la perioada menopauzei ingreuneaza destul de mult situatia. sunt schimbari hormonale destul de mari acum in organismul ei,iar tiroida la fel tot schimbari hormonale si toate astea cumva te fac fff nesigur pe tine iti afecteaza foarte tare viata si fizic dar si emotional. Au loc multe procese acum si trebuie sa invete sa gestioneze situatia. Nu zic ca este usor dar partea buna e ca se poate.Aveti nevoie si voi de rabdare pt a incerca sa intelegeti iar ea de si mai multa rabdare pt a isi revenii.
Voi acum trebuie sa stiti ca un diagnostic ...cum e acesta de nevroza depresiva.... nu arata ceea ce este ea ca om. Este o eticheta sa ii zicem asa,si aceste etichete sunt puse de doctori pt a-i ajuta sa trateze mai bine aceasta afectiune,sa ii spunem. Nevroza depresiva nu e un diagnostic ce il va avea toata viata,daca vrea il va avea daca nu isi va reveni. De aici depinde mai mult de ea. Dar are nevoie de sustinere morala de multa terapie si sa invete sa se iubeasca si accepte asa cum e ea.
Iar referitor la reprosurile facute de mama ta la adresa voastra incearca sa nu le ei in seama.Sa stii ca daca voi sunteti multumiti cu drumul ales in viata si alegerile facute e foarte bine. Voi va traiti viata dupa alegerile facute,si nu trebuie sa le regretati. ea ca mama crede....dar numai crede ca stie ea ce e mai bine pt voi insa e o greseala pe care parintii o fac foarte des. Un copil trebuie sa iei el anumite decizii si sa invete din greselile lui,are nevoie de asta pt a se descurca in viata. Crezi ca daca faceai liceul ales de ea iti era mai bine tie? Eu zic ca poate da poate nu.....si in mod sigur ar fi aparut regrete de la voi ca nu a-ti facut ce a-ti vrut. Gandeste-te ca voi va traiti viata si nu mama voastra.Mama voastra isi traieste viata ei si voi pe a voastra. Voi puteti doar sa o sustineti moral pe a voastra mama si sa o ajutati in masura in care ea accepta acest ajutor si il vrea Smile

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
a
d
Y
e
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie