Un gand ... sper ca nu pierdut

Multumesc mult pentru raspunsuri... recunosc ca de fiecare data cand ma loveam de aceeasi problema (cea de care v-am povestit) ma indreptam cu gandul la aceste raspunsuri care mi-au fost de ajutor in mare masura. Am continuat facand acelasi lucruri ca si pana acum, fara sa am asteptari din partea celorlalti. Am fost insa placut surprinsa, recent, de anumite persoane, ( cu care vorbeam strict despre probleme) care m-au sunat numai pentru a ma intreba ce fac... Pornind de la o intrebare pe care nu o mai auzisem de mult timp "cum te simti?" am ajuns sa am si o relatie cu un baiat care are rabdarea sa ma asculte si sa ma inteleaga.

O zi buna tuturor!

Acei oameni care ti se destainuie crezi ca gandesc asa: "Simt ca orice as face sau orice as spune .. vor folosi acele lucruri impotriva mea.."? Oare ar mai putea sa ti se destainuie si sa se lase ajutati daca ar gandi astfel? Cum crezi ca reusesc ei sa vorbeasca despre problemele personale? Care e diferenta intre ei si tine?

Ştii, mi s-a întâmplat de multe ori şi mie să nu văd nici un rezultat, dar să le vadă alţii. Cred că e important să ne stabilim nişte obiective concrete, pe care să le urmărim pe parcurs. De fapt, ce doreşti de la cel pe care îl ajuţi? Să vezi un zâmbet, să îi facă plăcere să se întâlnească cu tine?

cred ca ai facut un pas foarte important, acela de a recunoaste ca si tu, ca orice om, ai probleme personale..si ai reusit sa faci asta in ciuda tendintei de a le ingropa undeva si de a nu le destainui nimanui.

asa cum tu ai ajutat oameni sa se dezvolte, tot oameni te vor ajuta pe tine...cu conditia ca tu sa ii lasi sa te ajute, recunoscand fata de ei ca si tu ai slabiciuni, vulnerabilitati..cum sunt castele de carti de joc: o carte nu poate sta vertical singura..trebuie sa fie sprijinita de alte carti pentru a putea sprijinii la randul ei..doar asa intreaga structura ramane in echilibru

ma gandesc ca in general, cand ajuti pe cineva te situezi involuntar undeva mai sus decat cel pe care il ajuti..el este ranit, vulnerabil, iar tu esti mai puternic, mai capabil..e ca o armura pe care o poti folosi si pentru a te proteja pe tine de recunoasterea faptului ca si tu esti, defapt, la fel ca cei pe care vrei sa ii ajuti... poti fi tentat sa te identifici cu armura, ignorand ce se afla in spatele ei..
acel ceva, din fericire,va striga mereu ca el nu este armura atotputernica, va incerca mereu sa iasa la suprafata, sa se afirme pe sine, cu bune, cu rele, cu probleme, tristeti si fericiri....sa relationeze direct, autentic, sincer, personal cu ceilalti oameni, fara a fi limitat in miscari de armura rigida, greoaie...

acel ceva stie ca armura nu este singura modalitate de a se apara, de a se proteja, ca nu este singura modalitate de a cunoaste oameni, ca beneficiile promise de ea (a fi acceptat, inteles, apreciat)nu sunt garantate..s-ar putea chiar sa stie ca defapt nu are de ce sa ii fie frica, ca isi poate deschide aripile si sa zboare...

stii cat de fragile sunt aripile unui fluture? si totusi fluturele alege sa zboare, sa se foloseasca de vantul care ar putea sa il doboare, sa se bucure de compania altor fluturi, sa se bucure de viata...chiar sa se aseze uneori pe mana unui copil ce ar putea foarte usor sa il striveasca

In primul rand sa stii ca toti avem nevoie la un moment dat a fim ajutati.Nu conteaza ca tu te pregatesti pentru o meserie in a-i ajuta pe altii,si tu ai nevoie de ajutor.Pentru a putea sa ii ajuti pe altii ai nevoie ca tu sa treci peste obstacolele din viata ta.Sa te intelegi sa afli ce este cu tine.

Incearca sa inveti sa te detasezi de tot ce iti face rau.Sa privesti un pic lucrurile mai din afara si sa ai o implicatie emotionala cat mai mica.Vei vedea ca atunci cand vei ajunge sa profesezi,vei intalni foarte multa lume cu multe probleme,si nu vei putea sa iti iei problemele lor la tine acasa.Nu vei avea voie sa faci asta ca vei ceda la un moment dat.

Ok ti-ai pierdut increderea in tine,inseamna ca ea a existat la un momendat.Cauta sa iti aduci aminte care erau situatiile in care aveai incredere in tine,de ce ai ajuns sa iti pierzi.Care a fost elemetul sau elementele declansatoare pentru asta.
Poate la o prima impresie este un pic important aspectul,dar foarte putin.

Hai sa iti povestesc ceva.Eu am fost o persoana mai retrasa de fel,introvertita chiar si destul de frumusica ,pot zice.Dar pentru asta mereu am fost data la o parte de cei din jur,lumea se purta chiar urat cu mine,in schimb aveam o prietena care nu era frumoasa dar mereu in centrul atentiei.Cum iti explici asta? faptul ca conteaza cum esti ca persoana nu aspectul.

Eu a trebuit sa parcurg un drum lutg pentru a ma educa ,pt a reusii sa devin ceea ce vroiam eu sa fiu sa pot face fata la tot ce ma inconjoara,sa devin un pic mai distanta fata de tot ce ma inconjoara .Plus ca mai exista ceva ce trebuie sa stii,toate femeile sunt frumoase,nu exista femeie urata.Exista atat de multe lucruri in ziua de azi,in materie de machiaj care te fac sa arati ca o papusa barbie.Si nu glumesc.Am vazut eu transformari,important e sa stii ce sa pui in evidenta si ce sa ascunzi.

Tot ce vrei tu,sa vezi acel rezultat va veni in timp,in mult timp pot zice.E nevoie sa fii foarte rabdatoare. Recompensa pe care o cauti poate va aparea peste 20 de ani,insa crede-ma ca va merita.

Un lucru foarte important e ca tu sa fii in centrul lumii tale,tu sa contezi cel mai mult,apoi restul.Pentru ca daca tu nu te respecti indeajuns de mult pe tine nici cei din jur nu vor face asta plus ca vei face parte din lumea celorlati nu din lumea ta.

Ca cel mai important sfat cauta sa iti recapeti increderea in tine,poti face asta si cu ajutorul unui pihoterapeut,apoi lucrurile vor veni de la sine.