1.Un psihoterapeut nu are absolut nici un fel de "probleme", stres, obsesii, depresii etc.?Si , in caz ca le are ce face?
2. In ce consta , in formarea psihoterapeutilor, autoanaliza, sau cum ii zice, cura terapeutica pt.sine?
1. Bineinteles ca psihoterapeutii pot avea toate problemele enumerate de dvs., stres, depresii etc. sau orice alta problema posibila. Intelegerea naturii unei probleme nu te protejeaza in mod necesar de acea problema. Stomatologii pot avea carii sau paradontoza. Cardiologii pot avea probleme cu inima. Alergologii au alergii. Gastroenterologii pot face ulcer. Etc. Daca un psihoterapeut are o problema va proceda la fel ca orice alta persoana, va lua in calcul sau nu oportunitatea unei psihoterapii. Singurul avantaj al terapeutului ar fi acela ca fiind mai informat decat un ne-psihoterapeut (sau asa ar trebui) probabil ca va alege o metoda terapeutica si un terapeut care sa i se potriveasca cat mai bine.
2. In formarea psihoterapeutilor exista intradevar obligativitatea unei asa-zise "dezvoltari personale" care este mai degraba o forma de autocunoastere (destul de limitata) decat o terapie.
Exista psihoterapeuti care iau foarte in serios acest lucru (am un coleg care a facut o analiza personala individuala timp de cinci ani patru sedinte pe saptamana) si exista altii care considera o corvoada chiar si aceste putine ore obligatorii.
In ce consta aceasta terapie a psihoterapeutilor in formare? In sedinte de terapie individuala sau de grup in functie de specificul fiecarei scoli de psihoterapie. Sedinte care se fac mai superficial sau mai bine, tot dupa specificul scolii 
Dorin Victor Vasile
psiholog clinician - psihoterapeut
Post new comment